A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 9360/03 prezentate de Mesut MAK împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 6 decembrie 2005 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Türmen Jungwiert Ugrekhelidze mei Mularoni, Fura-Sandström, judecători și grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 24 februarie 2003, După ce a deliberat, face următoarea decizie, în fapt, recurentul, domnul Mesut Mak, este un resortisant turc, născut în 1973 și are reședința la Bal. El este reprezentat în fața Curții de către domnul H. Aygün și Ö.U. Kaplan, avocați din Tunceli. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a lucrat ca electrician contractual la unitatea de distribuție a energiei electrice din Tunceli. El a fost membru al sindicatului Printr-o decizie din 26 august 2001, la cererea prefectului regiunii aflate în stare de urgență din 5 octombrie 2001, reclamantul a fost transferat la Bal. La 13 noiembrie 2001, reclamantul a introdus o acțiune în anulare împotriva acestei decizii de transfer în fața Tribunalului Administrativ din Malatya. Prin hotărârea din 17 ianuarie 2003, Tribunalul Administrativ din Malatya a respins recursul reclamantului în măsura în care, în conformitate cu art. 7 din Decretul-lege 285, niciun act al prefectului regiunii aflate în situație de urgență nu poate face obiectul unei acțiuni în anulare în fața instanțelor. Curtea face trimitere la dreptul intern stabilit în alte hotărâri, în special Bul Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul declară că există o cale de atac pentru a contesta decizia luată împotriva sa de prefectul regiunii aflate în stare de urgență. Invocând art. 7 din Convenție, reclamantul susține că nu s-a intentat nici o acțiune judiciară sau disciplinară împotriva sa. El consideră că mutația sa constituie de fapt o sancțiune fără temei legal. Invocând art. 11 din Convenție, el susține că decizia de transformare constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de asociere. Invocând art. 14 din Convenție, susține că decizia de mutare a fost luată având în vedere apartenența sa sindicală și politică. Invocând art. 5 din Chartre Social European, el susține că mutația sa a încălcat prevederile acestui articol. Recurentul susține că decizia privind transferul în litigiu constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de asociere și că aceaceasta a fost luată din cauza activităților sale sindicale și politice. El invocă articolele 11 și 14 din convenție. Curtea va examina aceste obiecțiuni din unghiul articolului 11 astfel formulat Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a se fonda cu alte sindicate și de a se ocupa de sindicate pentru apărarea intereselor sale. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, apărării ordinii publice și prevenirii infracțiunilor, protecției sănătății sau moralității sau protecției drepturilor și libertăților d .... Recurentul se plânge de lipsa unei căi de atac efective pentru contestarea hotărârii de transfer în cauză în fața autorităților judiciare. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. Invocând art. 5 din convenție, reclamantul se plânge că decizia de transfer și-a încălcat dreptul la libertatea de circulație. La art. 5 garantează dreptul la libertate și securitate. Or, Curtea arată că reclamantul nu a fost niciodată privat de această libertate. El a fost transferat în calitatea sa de funcționar El este, prin urmare, incompatibil cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 3 și trebuie respins în conformitate cu articolul Reclamantul susține că decizia de transfer a făcut obiectul unei sancțiuni fără temei juridic. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost comisă, nu constituia o infracțiune conform legislației naționale sau internaționale. Prezentul articol nu va aduce atingere judecății și pedepsei unei persoane vinovate de o acțiune sau de omisiune care, în momentul comiterii acesteia, era infracțională în conformitate cu principiile generale de drept recunoscute de națiunile civilizate. Curtea reiterează faptul că reclamantul a fost transferat în calitatea sa de funcționar. Din elementele din dosar reiese că nu a fost inițiată nicio procedură penală nici măcar o pedeapsă pronunțată împotriva sa. În consecință, acest aspect este incompatibil cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) și trebuie respins în conformitate cu art. Invocând art. 5 din Chartre Social European, el afirmă că mutația sa a încălcat dispozițiile acestui articol. În conformitate cu art. 19 din Convenție, Curtea are doar sarcina de a asigura respectarea obligațiilor care rezultă, pentru statele contractante, din Convenție. cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 3 și trebuie să fie respins în temeiul art. 3 din aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiilor reclamantului reținute dintr-o încălcare a dreptului său la libertatea de asociere (art. 11) și a absenței unei căi de atac pentru contestarea legalității deciziei de mutație în litigiu (art. 13) Declare cererea inadmisibilă pentru surplus. Naismith J.-P. Costa Modululr adjunct președinte
de la requête n
o
9360/03
présentée par Mesut MAK
contre la Turquie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 6 décembre 2005 en une chambre composée de
:
MM.
J.-P.
Costa
,
président
,
A.B.
Baka
,
R.
Türmen
,
K.
Jungwiert
,
M.
Ugrekhelidze
,
M
mes
A.
Mularoni,
E.
Fura-Sandström,
juges
,
et de M. S.
Naismith,
greffier adjoint de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 24 février 2003,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Mesut Mak, est un ressortissant turc, né en 1973 et résidant à Balıkesir. Il est représenté devant la Cour par M
es
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant travaillait comme électricien contractuel à l’établissement de distribution d’électricité de Tunceli. Il était membre du syndicat «
Enerji-Yapı Yol Sen
», rattaché au syndicat de la Fédération des syndicats du secteur public («
Kesk
»).
Par une décision du 26 août 2001, à la demande du préfet de la région soumise à l’état d’urgence du 5 octobre 2001, le requérant fut muté à Balıkesir.
Le 13 novembre 2001, le requérant introduisit un recours en annulation contre cette décision de mutation devant le tribunal administratif de Malatya.
Par un jugement du 17 janvier 2003, le tribunal administratif de Malatya rejeta le recours du requérant dans la mesure où, selon l’article 7 du décret-loi
n
o
285, aucun acte du préfet de la région soumise à l’état d’urgence ne peut faire l’objet d’un recours en annulation devant les tribunaux.
B.
Le droit interne pertinent
La Cour se réfère à l’aperçu du droit interne établi dans d’autres arrêts, notamment
Bulğa et autres c. Turquie
(n
o
43974/98, §§
52-60, 20 septembre 2005), et
Ertaș Aydın et autres c. Turquie
(n
o
43672/98, §§
29-37, 20
septembre 2005).
Invoquant l’article 5 de la Convention, le requérant se plaint de ce que la décision de mutation a méconnu son droit à la liberté de circulation.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant allègue l’inexistence de voie de recours pour contester la décision prise à son encontre par le préfet de la région soumise à l’état d’urgence.
Invoquant l’article 7 de la Convention, le requérant soutient qu’aucune action judiciaire ou disciplinaire n’a été intentée à son encontre. Il estime que sa mutation constitue en fait une sanction sans base légale.
Invoquant l’article 11 de la Convention, il prétend que la décision de mutation constitue une atteinte à son droit à la liberté d’association.
Invoquant l’article 14 de la Convention, il soutient que la décision de mutation a été prise eu égard à son appartenance syndicale et politique.
Invoquant l’article 5 de la Chartre sociale européenne, il allègue que sa mutation a méconnu les dispositions de cet article.
1.
Le requérant allègue que la décision de mutation litigieuse constitue une atteinte à son droit à la liberté d’association et qu’elle a été prise en raison de ses activités syndicales et politiques. Il invoque les articles
11 et
14 de la Convention. La Cour examinera ces griefs sous l’angle de l’article
11 ainsi libellé
:
«
1.
Toute personne a droit à la liberté de réunion pacifique et à la liberté d’association, incluant le droit de fonder avec d’autres des syndicats et de s’affilier à des syndicats pour la défense de ses intérêts.
2.
L’exercice de ces droits ne peut faire l’objet d’autres restrictions que celles qui, prévues par la loi, constituent des mesures nécessaires, dans une société démocratique, à la sécurité nationale, à la sûreté publique, à la défense de l’ordre et à la prévention du crime, à la protection de la santé ou de la morale, ou à la protection des droits et libertés d’autrui. (...)
»
Le requérant se plaint de l’absence de recours effectif pour contester la décision de mutation en question devant les autorités judiciaires. Il invoque l’article
6 de la Convention. La Cour examinera ce grief sous l’angle de l’article
13, ainsi libellé dans sa partie pertinente
:
«
Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles.
»
En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article
54
§
2
b) de son règlement.
2.
Invoquant l’article 5 de la Convention, le requérant se plaint que la décision de mutation a méconnu son droit à la liberté de circulation.
L’article 5 garantit le droit à la liberté et à la sûreté. Or, la Cour relève que le requérant n’a jamais été privé de cette liberté. Il a été muté en sa qualité de fonctionnaire
.
Il s’ensuit que ce grief est incompatible
ratione materiae
avec les dispositions de la Convention au sens de l’article 35
§
3 et doit être rejeté en application de l’article
35
§
4.
3.
Le requérant affirme que la décision de mutation dont il a fait l’objet revêt le caractère d’une sanction sans base légale. Il invoque l’article 7 de la Convention ainsi libellé
:
«
1.
Nul ne peut être condamné pour une action ou une omission qui, au moment où elle a été commise, ne constituait pas une infraction d’après le droit national ou international. De même, il n’est infligé aucune peine plus forte que celle qui était applicable au moment où l’infraction a été commise.
2.
Le présent article ne portera pas atteinte au jugement et à la punition d’une personne coupable d’une action ou d’une omission qui, au moment où elle a été commise, était criminelle d’après les principes généraux de droit reconnus par les nations civilisées.
»
La Cour réitère que le requérant a été muté en sa qualité de fonctionnaire. Il ressort des éléments du dossier qu’aucune procédure pénale n’a été engagée ni même de peine pénale prononcée à son encontre.
Il s’ensuit que ce grief est incompatible
ratione materiae
avec les dispositions de la Convention au sens de l’article 35 § 3 et doit être rejeté en application de l’article
35
§
4.
4.
Invoquant l’article 5 de la Chartre sociale européenne, il allègue que sa mutation a méconnu les dispositions de cet article.
Conformément à l’article 19 de la Convention, la Cour a pour seule tâche d’assurer le respect des obligations résultant, pour les Etats contractants, de la Convention.
Il s’ensuit que ce grief est incompatible
ratione materiae
avec les dispositions de la Convention au sens de l’article 35
§
3 et doit être rejeté en application de l’article
35
§
4.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Ajourne
l’examen des griefs du requérant tirés d’une prétendue atteinte à son droit à la liberté d’association (article 11) et de l’absence de voie de recours pour contester la légalité de la décision de mutation litigieuse (article
13)
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
S.
Naismith
J.-P.
Costa
Greffier adjoint
Président