YILDIZ c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

13.12.2005

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Partiellement irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

YILDIZ c. TURQUIE (CtEDO, 2005)

HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 39277/02 prezentate de Ömer YILDIZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 13 decembrie 2005, într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Türmen Jungwiert Ugrekhelidze mes Mularoni, Fura-Sandström, judecători și dnii Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 6 august 2002, După ce a deliberat, face următoarea decizie, în fapt, recurentul, domnul Ömer Y Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a lucrat ca personal medical la spitalul public din Diyarbakr. El a fost membru al sindicatului "Tüm Sosyal-Sen" la 1 februarie 2001, la cererea prefectului regiunii aflate în stare de urgență și în temeiul articolelor 4 (g) din Decretul-lege nr 285 și 3 (a) din Decretul-lege nr. 430, reclamantul a fost transferat la spitalul din Zonguldak. Reclamantul a introdus o acțiune în anulare împotriva acestei decizii de transfer în fața Tribunalului Administrativ din Diyarbakr. Prin hotărârea din 15 noiembrie 2001, Tribunalul Administrativ din Diyarbakýr a respins recursul reclamantului, în măsura în care, în conformitate cu art. 7 din Decretul-lege nr. 285, nici un act al prefectului regiunii aflate în situația de urgență nu poate face obiectul unei acțiuni în anulare în fața instanțelor. Dreptul intern relevant Curtea se referă la percepția dreptului intern stabilit în alte hotărâri, în special Bul Invocând art. 6 din convenție, reclamantul se plânge că Tribunalul Administrativ din Diyarbakr și-a respins acțiunea în anulare pe baza articolului 7 din Decretul-lege 285, fără a se pronunța asupra fondului. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul susține că decizia de transfer nu a luat în considerare situația sa familială, în măsura în care familia sa a rămas în Diyarbakýr. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul susține că a fost transferat din cauza activităților sale sindicale, astfel încât dreptul său la libertatea de exprimare a fost ignorat. El declară că aproximativ 30 de persoane, membri ai sindicatelor, au fost, de asemenea, transferate. Invocând art. 11 din Convenție, reclamantul susține că, din cauza mutației sale, dreptul său la libertatea de asociere a fost necunoscut. El susține că această măsură constituie o amenințare pentru el. El explică faptul că din 1998, o sută de persoane au fost transferate în orașe în care nu există nici o secțiune locală a sindicatului din care erau membri. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul susține că există o cale de atac pentru contestarea deciziei luate împotriva sa de prefectul regiunii aflate în situație de urgență. Invocând art. 14 din Convenție, reclamantul a declarat că a fost transferat deoarece sindicatul al cărui membru era critica politica guvernului. Recurentul susține că decizia privind transferul în litigiu constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare și de asociere și că aceaceasta a fost luată ca urmare a activităților sale sindicale și politice. El face trimitere la articolele 10, 11 și 14 din convenție. Curtea va examina aceste obiecțiuni sub aspectul articolului 11 astfel formulat Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a se baza cu alte sindicate și de a se ocupa de sindicate pentru apărarea intereselor sale. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, apărării ordinii publice și prevenirii infracțiunilor, protecției sănătății sau moralității sau protecției drepturilor și libertăților d .... Recurentul se plânge că instanța administrativă și-a respins acțiunea fără a lua în considerare fondul, precum și lipsa unei căi de atac efective pentru contestarea hotărârii de mutație în cauză în fața autorităților judiciare. El invocă articolele 6 și 13 din Convenție. Curtea va examina aceste obiecții sub aspectul articolului 13, astfel cum este formulat în partea sa relevantă Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră că este necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (b) din Regulamentul său de procedură. Reclamantul se plânge că decizia de transfer nu ia în considerare situația sa personală, în măsura în care este obligat să locuiască departe de familia sa. Curtea reamintește că statutul de funcționar al reclamantului prevede, în principiu, posibilitatea mutației sale într-un alt serviciu sau într-un alt oraș. Prin urmare, măsura de care se plânge reclamantul intră sub incidența statutului său și a plângerii sale cu privire la un efect secundar al mutației sale (a se vedea mutatis mutandis Selim Sdak și alte c. Turcia, 25144/94, 26149/95-26154/95, 27100/95 și 27101/95, § 49, CEDO 2002 IV. În aceste împrejurări, Curtea consideră că această cauză este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână (art. 11) și lipsa unei căi de atac pentru a contesta legalitatea deciziei de mutare în litigiu (art. 13) Declara cererea inadmisibilă pentru surplus. Dolle J.-P. P. P. P. P. P. P. P. P. P. P. P. P. P. P. P. P. P. P. P. P.