ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2075/2018

Asupra cauzei de fața, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2009, la data de 26.02.2009, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând să se constate că titlul său de proprietate este preferabil titlului de proprietate al pârâtului B., acesta să fie obligat să lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul X, din București, precum și anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat cu pârâții B. și D.

Prin sentința civilă nr. 762/20 mai 2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins ca inadmisibil, capătul de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 111 din C. proc. civ. formulat de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B. Tribunalul a admis excepția prescripției și a respins capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare cumpărare nr. x/23957 din 5 noiembrie 1996 ca prescris. Cererea pârâtului privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 201/A din 19 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a luat aci de renunțarea la judecata celui de al doilea capăt de cerere referitor la anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat conform Legii nr. 112/1995.

Prin decizia civilă nr. 3180 din 5.04.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 201/A DIN 18.03.2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2016, A. a solicitat "îndreptarea erorilor judiciare din sentința civilă nr. 762 din 20.05.2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2009".

Petentul a arătat că își întemeiază cererea de "îndreptare a erorilor judiciare" pe art. 52 alin. (3) din Constituția României și art. 96 alin. (4) și (8) din Legea nr. 302/2004.

Prin precizarea depusă la data ia 3.01.2016, petentul a arătat că "o eroare judiciară nu se judecă la fond", "eroarea judiciară se judecă în apei" și a invocat art. 52 alin. (3) din Constituția României și art. 96 alin. (4) și (8) din Legea nr. 302/2004.

Prin încheierea din data de 30.01.2017, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a constatat că petentul A. a învestit tribunalul cu o cerere de apel și a înaintat dosarul în vederea soluționării cererii de apel Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a avut în vedere precizările depuse la data de 3.01.2016, din care a rezultat că petentul a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare în apel. Văzând că cererea ce face obiectul dosarului este un apel împotriva hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, tribunalul a apreciat că se impune scoaterea de pe roi și înaintarea cauzei la Curtea de Apel București.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2016 la 14.02.2017.

La termenul din 19.06.2017 petentul a arătat că cererea formulată este o cerere de îndreptare a erorilor judiciare care se judecă conform dispozițiilor art. 96 alin. (4) și (8) din Legea nr. 302/2004 și pe art. 52 alin. (3) din Constituția României.

Prin decizia civilă nr. 570/A din 19.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, a fost calificată cererea drept cerere pentru repararea prejudiciului cauzat prin eroare judiciară și a fost decimată soluționarea cauzei la Judecătoria Sector 2, potrivit art. 94 alin. (1) lit. k) și art. 111 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat ia Judecătoria Sector 2 la data de 07.07.2017 sub nr. x/2017.

La primul termen de judecată din 05.10.2017, instanța a pus în vedere reclamantului să precizeze obiectul cererii, suma de bani solicitată și cu cine înțelege să se judece și să invoce temeiul de drept, având în vedere decizia civilă nr. 570/A din 19.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel București.

Reclamantul a depus note scrise, prin care a arătat că solicită admiterea apelului, casarea sentinței apelate și trimiterea cauzei la Tribunalul București pentru continuarea judecății în dosarul de fond nr. x/2009

La termenul din 16.11.2017 a depus o cerere privind judecarea fondului prin compararea de titluri și revendicarea imobilului ap. 7 din București, și nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare.

Prin sentința civilă nr. 13496 din 14.12.2017, pronunțata de Judecătoria sector 2 București, s-a decimat competența soluționării cererii formulate de reclamantul A., la Curtea de Apel București; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționare.

S-a reținut că, după soluționarea cauzei într-un prim ciclu procesual, în anul 2016, reclamantul a formulat o nouă cerere de apel în dosarul de fond nr. x/2009 al Tribunalului București, astfel cum rezultă din cererile depuse în dosarul Tribunalului București, fila 6, în dosarul Curții de Apel București, fila 46 și în dosarul Judecătoriei Sector 2, filele 9 și 57 și din solicitarea acestuia ca în judecarea din nou a fondului să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, compararea titlurilor și revendicarea, fila 53.

S*a constatai, astfel, că reclamantul a formulat-o cerere de apel prin care a solicitat admiterea apelului și rejudecarea pe fond a dosarului nr. x/2009 al Tribunalului București, în cauză nefiind vorba despre o cerere așa cum a fost calificată, de Curtea de Apel București, reclamantul nesolicitând niciodată o despăgubire bănească, ci, dimpotrivă, rejudecarea dosarului de fond de la Tribunalul București.

Analizând conflictul negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Se constată că prin cererea înregistrată la data de 12.12.2016, în dosarul nr. x/2016, petentul A. solicită îndreptarea erorilor judiciare din sentința civilă nr. 762 din 20.05.2009 pronunțata în dosarul nr. x/3009 al Tribunalului București, secția IV a civilă.

În susținerea cererii, petentul își exprimă nemulțumirea față de soluția pronunțată în dispozitivul acestei hotărâri.

Prin petiția înregistrată la 3 ianuarie 2016, petentul solicită trimiterea cauzei spre judecare în apel.

Prin urmare, din modalitatea In care a fost formulată cererea petentului și din solicitările acestuia, se apreciază că instanța a fost învestită cu soluționarea unui apel declarat împotriva sentinței civile nr. 762/20.05.2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2009, aspect întărit și de concluziile petentului formulate în ședința din 19 iunie 2017, dosar nr. x/2016 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care se solicită admiterea apelului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la instanța, de apel pentru soluționarea cauzei prin comparare de titluri, astfel cum s-a cerut prin cererea de chemare în judecată.

În consecință, față de cele arătate, se constată că petentul a investit tribunalul cu o cerere de apel, formulată împotriva sentinței civile nr. 762 din 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2009, motiv pentru care, se va stabili competența de soluționare a acesteia în favoarea Curții de Apel București.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Definitiva.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24.05.2018.