ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1340/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1340/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1340/2017
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 8 martie 2016 pe rolul Curții de Apel București, petentul A. a solicitat îndreptarea erorilor judiciare existente în Decizia civilă nr. 347A din 9 octombrie 2012 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
În motivarea cererii, petentul a susținut că eroarea constă în faptul că s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, cu referire la cererea de constatare a nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare din 5 noiembrie 1996 și, în consecință, s-a respins cererea de constatare a nulității absolute a acestui contract, ca prescrisă.
Prin Încheierea din camera de consiliu pronunțată la data de 24 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petentul A., reținând că pretinsele greșeli invocate de petent sunt de fapt critici cu privire la soluția dată asupra excepțiilor procesuale dezbătute în cauză, iar caracterul eronat al dispozițiilor instanței de apel poate fi înlăturat doar prin exercitarea căilor de atac împotriva soluției pronunțate.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petentul A., arătând că nu a solicitat anularea Deciziei nr. 347A din 9 octombrie 2012 pronunțată de către Curtea de Apel București, ci îndreptarea erorii materiale, dezvoltând aspecte cu privire la fondul litigiului.
Prin Decizia nr. 1.820 din 6 octombrie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat nul recursul declarat de petentul A.
La data de 22 februarie 2017, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție contestația în anulare formulată împotriva acestei decizii de către contestatorul A.
Criticând decizia atacată, contestatorul a apreciat că din eroare instanța a judecat o cerere de recurs și nu o cerere de apel, solicitând admiterea contestației în anulare.
Intimata Primăria sectorului 1 București a depus, la data de 3 mai 2017, întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă.
La termenul de judecată din 26 septembrie 2017, contestatorul A. a arătat că renunță la judecata contestației în anulare ce face obiectul prezentului dosar.
Având în vedere poziția exprimată de contestator, în raport de dispozițiile art. 246 C. proc. civ., ce reglementează posibilitatea de a renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, precum și principiul disponibilității care guvernează procesul civil, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea contestatorului A. la judecarea contestației în anulare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2017.
Procesat de GGC - N