ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1545/2016

Decizia nr. 1545/2016

Prin decizia nr. 5179 din data de 12 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat nul recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 347/A din 09 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, și a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C. împotriva aceleiași decizii. A admis recursurile declarate de pârâții D. și E. și a modificat, în parte, decizia nr. 347/A din 09 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IÎI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în sensul că a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții A., C. și B. împotriva sentinței nr. 1962 din 09 noiembrie 2011 a Tribunalului București, secția a V-a civilă. A menținut restul dispozițiilor deciziei.

Prin cererea din data de 8 martie 2016, C. a solicitat îndreptarea erorii judiciare din decizia nr. 5179/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin anularea acestei decizii.

În motivare, a arătat că instanța de judecată a aplicat greșit Legea nr. 10/2001, referitoare la prescripție, deoarece apartamentul care face obiectul cauzei a fost cumpărat prin fraudarea Legii nr. 112/1995 de către intimații E., D. și F.

În plus, a susținut contestatorul și că motivarea recursului a fost depusă în termen, deci greșit a fost respins recursul ca și nul.

Prin încheierea de ședință din 7 iunie 2016, completul C2 investit inițial, a calificat cererea lui C. ca o contestație în anulare împotriva deciziei nr. 5179 din 12 noiembrie 2013 și a trimis dosarul la repartizare aleatorie,

În data de 7 iunie 2016, contestația în anulare formulată de C. împotriva deciziei nr. 5170 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost repartizată, aleatoriu, completului C5 spre soluționare.

Analizând contestația în anulare formulată în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 318 C. proc. civ., „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în paite, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

În cuprinsul cererii sale, contestatorul a arătat că doar o eroare judiciară ar fi putut duce la soluția prin care a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, care este greșită.

A susținut că instanța ar fi aplicat greșit prevederile Legii nr. 10/2001, referitoare la prescripție, deoarece apartamentul care face obiectul cauzei a fost cumpărat prin fraudarea Legii nr. 112/1995.

Analizând dacă această critică constituie o greșeală materială, în accepțiunea art. 318 teza I C. proc. civ., Înalta Curte observă că textul menționat se referă la erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului și care au drept consecință pronunțarea unei soluții areșite.

Greșeala pe care o comite instanța trebuie să se realizeze prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care sunt determinante în pronunțarea soluției.

Art. 318 teza I C. proc. civ. vizează greșeli de fapt involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, deoarece nu este posibil ca instanței care a pronunțat hotărârea să i se solicite, ca instanță de retractare, să reanalizeze modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți.

Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că, în speța de față, criticiie formulate nu se încadrează motivelor contestației în anulare speciale, contestatorul criticând, în realitate, administrarea și interpretarea probelor, precum și soluția instanței de recurs.

Prin urmare, nefiind întrunite condițiile art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C. împotriva deciziei civile nr. 5179 din 12 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2016.