ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 992/2019

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23 octombrie 2018 pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2008, petentul A. a solicitat îndreptarea erorilor judiciare existente în Decizia civilă nr. 347 A din data de 9 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2008.

În motivarea cererii, petentul a susținut că eroarea constă în faptul că a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, cu referire la cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr. x din 5 noiembrie 1996 și, în consecință, a fost respinsă cererea de constatare a nulității absolute a acestui contract, ca fiind prescrisă.

Prin încheierea din camera de consiliu din 12 decembrie 2018, Curtea de Apel București a constat că cererea formulată de petentul A. este identică cu cea formulată de acesta la data de 08 martie 2016, care a fost soluționată prin încheierea de ședință din 24 martie 2016 și, prin urmare, a respins ca nefondată cererea de îndreptare a erorilor materiale din Decizia nr. 347A/09.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2008.

În motivare, această instanță a reținut că prin încheierea din 24 martie 2016, cererea a fost calificată ca fiind o cerere de îndreptare erori materiale, instituție procesuală reglementată de art. 281 din C. proc. civ. de la 1865, astfel că, pe de o parte, prezentei cereri nu i se poate da o altă calificare juridică decât cea stabilită prin încheierea antemenționată, respectiv cerere de îndreptare erori materiale, iar, pe de altă parte, nu poate fi pronunțată o altă soluție decât cea de respingere a cererii ca nefondată, în considerarea faptului că petentul nu invocă erori materiale, ci presupuse erori de judecată, care nu pot fi îndreptate pe calea reglementată de art. 281 C. proc. civ., ci doar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

Împotriva acestei încheieri petentul A. a formulat recurs, dezvoltând critici cu privire la fondul litigiului.

Astfel, recurentul a indicat formal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., exprimându-și nemulțumirea cu privire la modul în care a fost soluționată cauza de către instanțele de fond.

Examinând excepția nulității invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea căii de atac, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs.

De asemenea, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Așadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în motivele de recurs limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., calea de atac este lovită de nulitate.

În speță, se constată că recursul nu conține critici care să poată fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar afirmațiile recurentului din cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac în sensul exigențelor textului legal anterior menționat.

Susținerile recurentului nu constituie critici ale argumentelor prezentate de curtea de apel în pronunțarea soluției de respingere a cererii de îndreptare eroare materială, ci se referă la nemulțumirea acestuia cu privire la modul cum a fost soluționată cauza de către instanțele de fond.

Or, motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea unor nemulțumiri față de soluția pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.

În consecință, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de ședință din 12 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2008, în condițiile dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 12 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 mai 2019.

GGC - GV