ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1820/2016

Decizia nr. 1820/2016

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 8 martie 2016 pe rolul Curții de Apel București, petentul A. a solicitat îndreptarea erorilor judiciare existente în decizia civilă nr. 347/A din data de 9 octombrie 2012 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

În motivarea cererii, petentul a susținut că eroarea constă în faptul că s-a admis excepția prescipției dreptului la acțiune, cu referire la cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 5 noiembrie 1996 și, în consecință, s-a respins cererea de constatare a nulității absolute a acestui contract, ca prescrisă.

Prin încheierea din camera de consiliu pronunțată la data de 24 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de îndreptare eroare materială formualtă de petentul A., reținând că pretinsele greșeli invocate de petent sunt de fapt critici cu privire la soluția dată asupra excepțiilor procesuale dezbătute în cauză, iar caracterul eronat al dispozițiilor instanței de apel poate fi înlăturat doar prin exercitarea căilor de atac împotriva soluției pronunțate.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petentul A. arătând că nu a solicitat anularea deciziei nr. 347/A din data de 9 octombrie 2012 pronunțată de către Curtea de Apel București, ci îndreptarea erorii materiale, dezvoltând aspecte cu privire la fondul litigiului.

Astfel, fără a proceda la încadrarea criticilor în motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., recurentul și-a exprimat succint nemulțumirea cu privire la modul în care a fost soluționată cauza de către instanțele de fond.

Examinând recursul în raport de excepția de nulitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea căii de atac, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs.

De asemenea, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Așadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în motivele de recurs limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., calea de atac este lovită de nulitate.

În speță, se constată că recursul nu conține critici care să poată fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar afirmațiile recurentului din cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac în sensul exigențelor textului legal anterior menționat.

Susținerile recurentului-petent nu constituie critici ale argumentelor prezentate de instanța de apel în pronunțarea soluției de respingere a cererii de îndreptare eroare materială, ci se referă la presupusa greșită reținere a situației de fapt și a interpretării, eronate după opinia recurentului-petent, dată unor dispoziții legale, respectiv a admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1241 din 5 noiembrie 1996, a aplicării greșite a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, aspecte prezentate și în cuprinsul cererii de îndreptare a erorii materiale.

Or, motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea unor nemulțumiri față de soluția pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.

În consecință, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului în condițiile dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 24 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2016.