ÎCCJ, decizie (scj.ro #83480)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83480) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Prescripția extinctivă. Întrerupere.
Dreptul de a pretinde prețul și dobânzi
Odată
cu întreruperea dreptului la acțiune privind plata prețului se
întrerupe și prescripția dreptului la acțiune pentru
dobânzi
.
(
Secția
comercială
,
decizia
nr.745
din 8
februarie
2005
)
Prin
sentința
civilă
nr.1035 din 24
aprilie
2003,
Tribunalul
Dâmbovița
a
admis
în
parte
acțiunea
formulată
de S. C. A. SA
Târgu
Mureș
împotriva
S.C.
V. SA
Târgoviște
și
a
obligat
pârâta
la
plata
prețului
,
respingând
cererea
privind
acordarea
penalităților
de
întârziere
.
Instanța
a
reținut
că
pârâta
a
primit
de la
reclamantă
,
conform
contractului
de
consignație
,
o
cantitate
de
îngrășăminte
chimice
pe
care a
valorificat
-o
fără
a
plăti
prețul
iar
penalitățile
de
întârziere
nu
sunt
datorate
întrucât
nu
au
fost
îndeplinite
prevederile
art.6 pct.2 din
contractul
încheiat
între
părți
,
întrucât
reclamanta
nu
a
emis
facturi
și
nu
a
existat
un
termen
scadent
pentru
a se
calcula
penalitățile
.
Soluția
a
fost
confirmată
de
Curtea
de
Apel
Ploiești
,
prin
decizia
civilă
nr.2703 din 21 august 2003,astfel
că
apelul
declarat
de
reclamantă
a
fost
respins
ca
nefondat
iar
apelul
declarat
de
pârâtă
a
fost
anulat
ca
netimbrat
.
Printr
-o
acțiune
separată
, la
Tribunalul
Dâmbovița
,
aceeași
reclamantă
a
chemat
în
judecată
pe
aceeași
pârâtă
pentru
a
fi
obligată
să-i
plătească
dobânda
legală
,
motivând
că
S.C. V. SA
Târgoviște
a
valorificat
marfa
fără
să-i
achite
prețul
,
că
îi
datorează
și
daune
sub
formă
de
dobândă
legală
,
calculată
conform O.G. nr.9/2000.
Instanța de fond, prin sentința
civilă nr.770 din 31 martie 2004, a admis excepția prescripției
invocate de pârâtă și a respins ca acțiunea.
Pronunțînd această hotărîre, prima instanță a
reținut că obligația de plată a contravalorii mărfii
s-a născut la 2 februarie 2000, dobânda legală a fost solicitată
la această dată și față de faptul că
acțiunea a fost formulată la 28 ianuarie 2004, s-a depășit
termenul de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, înlăuntrul
căruia trebuia exercitat dreptul la acțiune.
Apărarea reclamantei, că prescripția a fost întreruptă
conform art.16 lit.a) din Decretul nr.167/1958, prin recunoașterea
debitului principal, în întâmpinarea formulată la Tribunalul
Dâmbovița, a fost respinsă cu mențiunea că
recunoașterea a vizat prețul iar nu dreptul de a solicita dobânzi
legale, care este unul independent de recuperarea debitului principal.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel
Ploiești, prin decizia civilă nr.120 din 15 iunie 2004.
Împotriva deciziei, reclamanta a declarat recurs, criticând-o pentru
nelegalitate, susținând că dobânda este un accesoriu al creanței
principale și prin urmare în virtutea principiului „secundarul
urmează principalul”, întreruperea prescripției față de
debitul principal întrerupe prescripția și față de
accesoriul acestui debit, dobânda legală.
De asemenea, reclamanta a mai susținut că ambele instanțe au
ignorat întâmpinarea formulată de pârâtă în dosarul Tribunalului
Dâmbovița, prin care pârâta a recunoscut debitul principal, fiind invocate
motivele prevăzute de art.304 pct.9 și 10 C. proc. civ.
Recursul este fondat.
Conform art.1 alin.(2)din Decretul nr.167/1958 „odată cu stingerea dreptului
la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la
acțiune privind drepturile accesorii”.
Aplicând acest principiu la cazul de față, înseamnă că
odată cu dreptul la acțiune privind plata prețului se stinge
și dreptul la acțiune referitor la dobânzi.
Interpretând în mod logic textul de lege, prin extinderea aplicării unei
norme la un caz neprevăzut de aceasta, se reține că
întrerupându-se prescripția pentru dreptul la acțiune de a pretinde
prețul se întrerupe și prescripția dreptului la acțiune
pentru dobânzi.
Așadar
,
prin
recunoașterea
pârâtei
că
datorează
reclamantei
prețul
s-
a
întrerupt
cursul
prescripției
și
cu
privire
la
dreptul
de a
pretinde
dobânzi
.
Instanța
de fond
și
instanța
de
apel
nu
au
făcut
o
corectă
aplicare
a
dispozițiilor
Decretului
nr.167/1958
privind
prescripția
extinctivă
și
ca
atare
au
pronunțat
hotărâri
nelegale
.
În
consecință
,
conform
dispozițiilor
art.312
alin
.(
5)
C.proc
.
civ
.,
recursul
a
fost
admis
și
decizia
atacată
modifictă
,
în
sensul
admiterii
apelului
și
anulării
sentinței
apelate
.
Totodată, evocându-se fondul, cauza a
fost trimisă instanței de apel pentru soluționarea apelului.