ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 289 pronunțată la data de 20.06.2017 în dosarul penal nr. x/2016, Tribunalul Constanța a hotărât următoarele:

"Reține dispozițiile art. 5 C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu reținerea dispozițiilor art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul A., pentru infracțiunea de evaziune fiscală, la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a nu fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani.

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (renumerotat art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002) cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpat pentru infracțiunea de spălare de bani la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) -34 lit. b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 35 C. pen. din 1969, contopește pedepsele aplicate prin prezenta, în final dispunându-se să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a nu fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. din 1969, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 86

1

C. pen. din 1969, dispune suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de 2 ani, stabilit in condițiile art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. din 1969, inculpatul se va supune, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanta;

b) să anunțe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și sa justifice schimbarea locului de munca;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute la lit. b), c), d) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanta.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. din 1969 a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales), b), c) (dreptul de a nu fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, constată suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales), b), c) (dreptul de a nu fi administrator sau asociat într-o societate comercială) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executări pedepsei principale.

Admite acțiunea civilă formulată de Statul Roman prin ANAF prin DGFP Constanța, doar în contradictoriu cu inculpatul A.

Constată că societatea S.C. B. S.R.L. (chemată să răspundă ca parte responsabilă civilmente) este radiată.

În baza art. 20 C. proc. pen., art. 397 C. proc. pen.. și art. 1357 și urm. din C. civ., obligă inculpatul A., la plata către partea civilă Statul Roman prin ANAF prin DGRFP Galați și prin AJFP Constanta la plata sumei de 230.775 RON cât și obligațiile fiscale accesorii potrivit Codului de procedură fiscală, de la momentul producerii prejudiciului (semestrul al II-lea 2008) și până la data achitării integrale a acestuia.

În baza art. 33 alin. (3), (4) din Legea nr. 656/2002 privind spălarea banilor dispune confiscarea în folosul statului a sumei de 923.154 RON, ca produs al infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 și art. 32 din Legea nr. 656/2002 privind spălarea banilor în referire la art. 250 C. proc. pen., dispune luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asigurător față de toate bunurile mobile și imobile ce aparțin inculpatului A., până la concurența sumelor reținute prin prezenta, ce au fost menționate mai sus, ca prejudiciu sau produs al infracțiunii.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen., obligă pe inculpatul la plata sumei de 2200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat."

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A.

Prin decizia penală nr. 1182 din 22.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2. lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 289/20.06.2017 pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost desființată în parte hotărârea atacată și, rejudecând, s-a dispus reducerea pedepsei aplicate apelantului inculpat de la 3 ani la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 5 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. 1969, au fost contopite cele două pedepse de câte 2 ani închisoare aplicate pentru infracțiunile prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Menținând modalitatea de executare a pedepsei conform art. 86

1

C. pen. din 1969, a fost redusă durata termenului de încercare la 4 ani.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, în măsura în care nu contravin deciziei din apel.

Împotriva deciziei din apel, în termen legal, a formulat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casație, Curtea de Apel Constanța a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, acesta fiind înregistrat pe rolul secției penale a acestei instanțe la data de 19.02.2018, când s-a fixat termen la data de 20.04.2018, în vederea examinării, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., precum și întocmirea raportului asupra recursului în casație.

Constatând că cererea de recurs în casație formulată de Parchet a fost declarată în termen legal și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 434 - 437 C. proc. pen., prin încheierea din data de 20 aprilie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a fost admisă în principiu cererea, dispunându-se trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a acesteia.

În cauză s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 15.06.2018, ocazie cu care, Înalta Curte a luat concluziile apărării și acuzării asupra recursului în casație de față, acestea fiind redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

În cuprinsul motivelor de recurs în casație, în temeiul cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Ministerul Public a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul cuantumului nelegal al pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (după renumerotare - art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002) cu aplic. art. 5 din C. pen.

Astfel, Parchetul a motivat, în esență, că de la intrarea în vigoare a Legii nr. 656/2002, inclusiv la data formulării recursului în casație, minimul special al pedepsei prevăzut pentru infracțiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (după renumerotare - art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002) a fost neschimbat, respectiv de 3 ani închisoare.

Ca atare, fără reținerea unor cauze de reducere a pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege, instanța de apel a redus la 2 ani închisoare, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de instanța de fond, care reprezenta minimul special prevăzut de norma de incriminare menționată.

De asemenea, a precizat că aplicarea unei pedepse nelegale, de 2 ani închisoare, a avut efecte asupra cuantumului pedepsei rezultante stabilite de instanța de apel, dar și cu privire la durata termenului de încercare calculat în raport cu aceasta din urmă.

Pentru examinarea acestei critici a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care prevede că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Din interpretarea literală a acestei dispoziții legale, rezultă că se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, prin sentința penală nr. 289 pronunțată la data de 20.06.2017, Tribunalul Constanța a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. și la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (renumerotat art. 29 lit. b)) din Legea nr. 656/2002), cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., au fost contopite aceste pedepse, dispunându-se ca în final să se execute pedeapsa principală de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen. anterior.

Ulterior, prin decizia penală nr. 1182 din data de 22.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța a fost admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva hotărârii anterior menționate, a fost desființată în parte hotărârea atacată și, rejudecând, s-a dispus reducerea pedepsei aplicate inculpatului de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (renumerotat art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002), cu aplic. art. 5 C. pen.

Totodată, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele, respectiv, pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită prin decizia din apel, pentru infracțiunea de spălare a banilor și pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită de prima instanță pentru infracțiunea de evaziune fiscală (menținută de instanța de control judiciar), rezultând o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu privire la care a fost menținută modalitatea de executare stabilită de instanța de fond, prin aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. anterior, dar a fost redus termenul de încercare de la 5 ani la 4 ani.

Cu privire la critica de nelegalitate formulată, examinând dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (renumerotat art. 29 lit. b) din Legea nr. 656/2002 - conform rectificării publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013) se constată că norma de incriminare, sub aspectul sancțiunii, prevede pedeapsa închisorii de la 3 ani la 10 ani.

Astfel, atât la momentul săvârșirii faptei de către inculpat (semestrul II 2008) cât și pe parcursul procesului penal, inclusiv la data pronunțării hotărârii recurate, minimul special al pedepsei, spre care s-au orientat instanțele de fond și apel în procesul de individualizare a pedepsei, a rămas neschimbat, fiind de 3 ani închisoare.

Totodată, cu prilejul individualizării pedepsei instanțele nu au reținut incidența vreunei circumstanțe atenuante sau alte cauze de reducere a pedepsei, al căror efect să ducă la coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Or, în condițiile în care, în cauză, minimul special al pedepsei închisorii prevăzut pentru infracțiunea de spălare a banilor reținută în sarcina inculpatului este de 3 ani închisoare și, având în vedere că instanța de apel a menținut dispozițiile instanței de fond, atât în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei de spălare a banilor imputate inculpatului A., cât și sub aspectul regimului sancționator aplicabil și nu a reținut incidența vreunei dispoziții care are ca efect reducerea pedepsei, aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, sub minimul special menționat, constituie o greșită aplicare a legii care se circumscrie cazului de casare menționat anterior.

Totodată, aplicarea unei pedepse într-un cuantum nelegal pentru una dintre infracțiunile concurente a avut efecte asupra pedepsei rezultante aplicate inculpatului, dar și asupra duratei termenului de încercare stabilit în conformitate cu art. 86

2

din C. pen. anterior.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază întemeiată cererea procurorului și va înlătura nelegalitatea constatată, prin majorarea pedepsei de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare, aceasta fiind limita minimă a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea în discuție, minim special spre care s-au orientat instanțele în procesul de individualizare a pedepsei.

Ca efect al majorării pedepsei, prin contopirea pedepselor în condițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. anterior, pedeapsa rezultantă aplicabilă în cauză va fi această pedeapsă, de 3 ani închisoare, cea mai grea dintre cele aplicate infracțiunilor concurente.

Totodată, raportat la modalitatea de executare a pedepsei, conform art. 86

1

C. pen. anterior, stabilită de instanțe în procesul de individualizare a pedepsei, Înalta Curte va majora durata termenului de încercare la 5 ani, ținând seama de cuantumul, de 3 ani închisoare, al pedepsei rezultante.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 1182 din data de 22 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va casa decizia penală atacată și rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Astfel, va majora pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare.

De asemenea, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, va contopi pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 2 ani închisoare (aplicată de prima instanță pentru infracțiunea de evaziune fiscală), în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Va menține modalitatea de executare a pedepsei conform art. 86

1

C. pen. anterior, majorând durata termenului de încercare la 5 ani.

Totodată, va menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casație rămân în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 1182 din data de 22 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen., de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, contopește pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 2 ani închisoare (aplicată de prima instanță pentru infracțiunea de evaziune fiscală), în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Menține modalitatea de executare a pedepsei conform art. 86

1

C. pen. anterior, majorând durata termenului de încercare la 5 ani.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 70 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2018.