ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3643/2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea adresată

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în

contradictoriu cu pârâtul V.P., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl

privește pe pârât.

S-a menționat că

pârâtul este membru al Consiliului local Ciurila, județul Cluj.

Prin sentința civilă nr.

2693 din 5 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute

de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, în condițiile în care deși pârâtul a

scris și semnat la data de 16 august 1989 un angajament de a sprijini organele

de securitate prin punerea la dispoziție a biroului asociației de locatari, în

calitatea sa de administrator al imobilului C1, str. Mehedinți nr. 1-3 Cartier

Mănăștur din Cluj, sub numele conspirativ „Someșul”, din nota de constatare

întocmită de CNSAS și din actele dosarului nu a rezultat că s-au identificat alte

date sau informații cu privire la pârât, inclusiv numele conspirativ arătat sau

că ar fi fost introduse în casa de întâlniri anumite surse, etc.

A fost primită

apărarea pârâtului în sensul că este irelevant dacă informațiile pe care rețeaua

introdusă în casa conspirativă le-ar fi furnizat Securității se refereau la atitudini

sau activități îndreptate împotriva regimului comunist, câtă vreme scopul punerii

la dispoziție a spațiului pe care îl deținea pârâtul nu a fost atins.

A concluzionat

instanța că din modul de redactare al dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008 se poate constata cu ușurință că pentru a se stabili calitatea de colaborator

al Securității a unei persoane nu este suficient ca aceasta să fi pus la

dispoziția organelor de Securitate un anumit spațiu, ci să se producă și o

urmare specifică, anume înlesnirea culegerii de informații de la alte persoane.

Împotriva

sus-amintitei sentințe a declarat recurs reclamantul CNSAS care a invocat în

drept dispozițiile art. 299 și pe cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

arătând că se impune admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii

acțiunii formulate.

În sprijinul

solicitării sale, recurentul a făcut trimitere la Decizia nr. 5922/18 decembrie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că „pentru reținerea

calității de colaborator al Securității era necesar ca înlesnirea activității

de culegere de informații de la rețeaua informativă să se facă prin punerea la

dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu deținut și, în plus, ca

punerea la dispoziția Securității a spațiului respectiv să se facă voluntar”.

În opinia recurentului nu au relevanță alte aspecte pentru reținerea calității de

colaborator al Securității.

Cum în speță nu s-a contestat

punerea voluntară la dispoziția Securității a unui spațiu, instanța de fond a considerat

în mod eronat că nu a fost atins scopul de a se înlesni organelor de Securitate

culegerea de informații, intenția legiuitorului fiind clară în sensul că scopul

arătat este îndeplinit chiar în momentul punerii spațiului la dispoziția Securității,

coincide chiar cu acest moment.

A apreciat recurentul

că, prin raportare la Decizia ÎCCJ invocată care lămurește înțelesul sintagmei de

colaborator al Securității prevăzută în ultima teză a art. 2 lit. b) din OUG nr.

24/2008, interpretarea dată de hotărârea atacată conduce la un tratament diferit

pentru persoane care au avut o atitudine absolut identică, situație care este

de neconceput.

Examinând pricina din

perspectiva normelor legale și a probatoriului administrat, Înalta Curte reține

că sunt neîntemeiate criticile recurentului, deci nu vor fi primite pentru cele

ce se vor puncta în continuare:

Definiția legală a noțiunii

de „colaborator al Securității” se regăsește în art. 2(1) lit. b) din OUG nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității,această

definiție cuprinzând două accepțiuni/teze.

Acțiunea

reclamantului CNSAS declanșată în conformitate cu art. 3 lit. g) coroborat cu

art. 5(1) teza a II-a din OUG nr. 24/2008 modificată și completată, ținând seama

de calitatea pârâtului V.P. care este membru al Consiliului Local Ciurila

județul Cluj, a fost întemeiată pe prevederile tezei a II-a din art. 2 lit. b)

din actul normativ precitat, potrivit cărora: „Colaborator al Securității este și

persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea

voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl

deținea (…)”.

În speță documentul cu

care reclamantul își justifică demersul judiciar este cel intitulat

„angajament”, datat 16 august 1989, prin care V.P. se angajează să pună la dispoziția

organelor de securitate biroul asociației de locatari (fila 16 dosar fond).

În ‹‹Dosarul personal

al gazdei casă de întâlniri „Someșul”››, depus în copie la dosarul instanței,

se regăsesc notele și rapoartele întocmite de ofițerii de securitate în vederea

recrutării pârâtului, administrator al asociației de locatari din blocul C-1,

str. Mehedinți nr. 1-3, pentru folosirea de către rețeaua informativă a încăperii

„birou al asociației de locatari”.

Înalta Curte

apreciază ca fiind corectă abordarea primei instanțe care a constatat că în

lipsa altor elemente probatorii nu se poate reține incidența textului legal invocat

de CNSAS, din perspectiva conținutului exact al normei citate deja și în opinia

Înaltei Curți și din perspectiva considerentelor Deciziei Curții Constituționale

nr. 672 din 26 iunie 2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a

prevederilor OUG nr. 24/2008 în cadrul cărora se pune accent, pe de o parte, pe

contextul politico-istoric în care se recrutau colaboratori de către Securitate

și, pe de altă parte, pe nevoia absolută de a evita un dezechilibru

incompatibil cu principiul egalității de arme de care trebuie să se bucure toate

părțile acțiunii în constatare bazate pe OUG nr. 24/2008, respectiv CNSAS și persoana

verificată. Sub acest ultim aspect, Curtea Constituțională a României

subliniază rolul care revine instanței de judecată competentă să soluționeze

astfel de acțiuni în constatare în administrarea probelor pentru a se da eficiență

dreptului la proces echitabil și, implicit, dreptului la apărare.

Nu se poate opune punctului

de vedere expus faptul că prin Decizia Curții Constituționale nr. 672/2012 se

lămuresc sintagme cuprinse în teza I a art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008,

asigurarea unui proces echitabil și respectarea principiului egalității armelor

fiind dezideratele oricărei instanțe de judecată, indiferent de obiectul

cauzei, dar cu atât mai mult cu cât aici este vorba de o accepție a noțiunii de

colaborator al Securități la care se referă OUG nr. 24/2008.

Din această perspectivă

apare discutabil și caracterul „voluntar” al punerii la dispoziție a spațiului,

birou al asociației de locatari, apărările pârâtului neputând fi, în mod obiectiv,

complete în contextul absenței oricăror altor înscrisuri care coroborate cu angajamentul

din 16 august 1989 să lămurească înlesnirea culegerii de informații de la alte

persoane la cererea organelor de Securitate. În mod evident, în cauză,

principiul egalității armelor s-a aflat în dezechilibru, iar interpretarea  dată

de instanța fondului este justă.

Atâta vreme cât

fiecare caz în parte prezintă particularitățile sale nu poate fi primită

susținerea recurenților în sensul că „persoane care au avut o atitudine absolut

identică în relația cu Securitatea, în sensul că ambele au acceptat să pună la

dispoziția Securității un imobil sau o încăpere” sunt tratate diferit față de Decizia

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal

nr. 5922/2009.

În același timp nu

poate fi ignorată nici evoluția (nuanțarea) opticii Curții Constituționale în

materie, de natură a influența în egală măsură și jurisprudența instanțelor de

judecată, deci implicit a Înaltei Curți.

Văzând și dispozițiile

art. 312(1) C. proc. civ., cele ale art. 20(1) din Legea nr. 554/2004 și pe

cele ale art. 11(2) din OUG nr. 24/2008 cu modificările și completările

ulterioare,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității  împotriva

sentinței civile nr. 2693 din 5 aprilie 2011 a Curții de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012