ÎCCJ, decizie (scj.ro #82250)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82250) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Despăgubiri.
Imbunătățiri
aduse imobilului restituit proprietarului deposedat de stat. Persoana
căreia îi revine obligația plății despăgubirilor.
Cuprins pe materii
. Drept civil.
Imbunătățiri
aduse imobilului restituit
proprietarului deposedat de stat. Persoana
căreia îi revine obligația plății
îmbunătățirilor/despăgubirilor.
Index alfabetic.
Drept civil.
-
Imbunătățiri
aduse imobilului reluat în mod abuziv de stat
-
Despăgubiri.
-
Calitate procesuală pasivă.
Legea
nr
.
10/2001 republicată:
art
. 48
( fost
art
. 49)
În cazul în care imobilul a fost preluat de stat, în mod abuziv și
fără titlu valabil, despăgubirile cerute de fostul chiriaș
și cumpărător al imobilului, pentru
îmbunătățirile aduse bunului, revin statului sau
ultimullui
deținător conform
art
.
48 al Legii
nr
. 10/2001,republicată (
fost
art
. 49
), iar nu persoanei căreia i s-a restituit
în natură imobilul.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 2456 din 29 martie
2005.
Prin acțiunea înregistrată la 24 mai
2000, reclamanții I.N. și I.A. au chemat în judecată pe
pârâții T.R. și T.V. solicitând să fie obligați la plata
sumei de 300.000.000 de lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de
reparații, consolidare,
reamenajare
și
renovare pe care reclamanții le-au efectuat la un imobil și să
le fie recunoscut dreptul de retenție asupra imobilului până la
achitarea sumei menționate.
Reclamanții au arătat că la 24 februarie 1997 au încheiat cu SC
„Orizont” SA București un contract de vânzare-cumpărare prin care au
cumpărat imobilul, la care ulterior au efectuat lucrări necesare
pentru menținerea clădirii, dar, prin sentința civilă
nr
. 13.199/1998 a Judecătoriei Sectorului VI
București, devenită irevocabilă, s-a constatat nulitatea
contractului de vânzare-cumpărare și s-a dispus evacuarea din imobil
pentru lipsă de titlu.
Pârâții T.R. și T.V. au introdus, la 20 noiembrie 2000, cerere
reconvențională prin care au solicitat să fie obligați
reclamanții să desființeze lucrările executate la imobil
și, să le plătească despăgubiri reprezentând atât
contravaloarea avariilor produse prin executarea lucrărilor cât și
contravaloarea pagubelor produse imobilului.
Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința
nr.192 din 11 februarie 2002, a admis acțiunea principală și a
obligat pârâții la plata sumei de 725.736.840 lei reprezentând
contravaloarea lucrărilor necesare și utile executate la imobil
și a încuviințat dreptul de retenție asupra imobilului până
la achitarea integrală a sumei precizate în dispozitivul sentinței.
Cererea reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că
reclamanții, în intervalul de timp în care au fost proprietarii imobilului
aflat în litigiu, au executat îmbunătățiri necesare și
utile, astfel încât urmează să fie despăgubiți de
pârâții cărora li s-a restituit dreptul de proprietate asupra
imobilului.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia
nr.365/A din 23 iunie 2003, a admis apelul declarat de pârâții T. R.
și T.V. și a schimbat în tot sentința în sensul că a fost
respinsă acțiunea principală ca fiind formulată împotriva
unor persoane fără calitate procesuală pasivă. În
considerentele acestei decizii s-a arătat că, potrivit
dispozițiilor Legii nr.10/2001, în cazul în care imobilul care se
restituie foștilor proprietari a fost preluat de stat fără titlu
valabil, obligația de despăgubire pentru sporul de valoare adus
imobilului revine statului sau unității deținătoare.
Recursul declarat de reclamanți nu este întemeiat.
Pârâților le-a fost restituit imobilul, prin decizia civilă nr.58 din
11 ianuarie 1995 a Tribunalului București, devenită irevocabilă
prin decizia civilă nr.302 din 17 martie 1995 a Curții de Apel București.
Imobilul fusese preluat de stat de la pârâți în anul 1985 în temeiul
Decretului nr.223/1974.
Ca o consecință a hotărârii judecătorești irevocabile
de restituire a imobilului, SC „Orizont” SA a comunicat
reclamanților, la 21 august 1995, că le-a încetat calitatea de
chiriași.
Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia
nr
. 3476 din 6 noiembrie 1996, a admis recursul în anulare
declarat de procurorul general, și a casat decizia
nr
.
58/1995 a Tribunalului București și decizia
nr
.
302/1995 a Curții de Apel București, cu motivarea că cele
două hotărâri au fost pronunțate cu depășirea
atribuțiilor puterii judecătorești.
La 23 iulie 1997, prin contractul
nr
. 940/1997,
Primăria Municipiului București, prin mandatarul SC „Orizont” SA
București a vândut reclamanților imobilul, cu toate că
reclamantul
Ioniță
Nicolae mai
cumpărase un imobil la 3 septembrie 1993, iar reclamanta mai
cumpărase încă un imobil la 22 septembrie 1993.
Constatând situația
locativă
a
reclamanților, SC „Orizont” SA București a cerut în justiție
constatarea nulității absolute a contractului de
vânzare-cumpărare nr.940/1997 încheiat cu privire la imobilul aflat în
prezent în litigiu, acțiune ce a fost admisă prin sentința
civilă nr.13.119 din 9 decembrie 1998 a Judecătoriei Sectorului 6
București, definitivă și irevocabilă.
Anterior constatării nulității contractului prin care au
cumpărat imobilul, reclamanții au efectuat mai multe lucrări de
construcții la imobil, cu toate că aveau cunoștință
că foștii proprietari făceau demersuri pentru redobândirea
proprietății.
Retrocedarea proprietății s-a făcut ulterior prin Hotărârea
nr.1147/1998 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.112/1995.
Prin Legea nr.10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Potrivit
art.49 din această lege, chiriașii au dreptul la despăgubiri
pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință
prin îmbunătățirile necesare și utile. În cazul în care
imobilul care se restituie a fost preluat cu titlu valabil, obligația de
despăgubire revine persoanei îndreptățite, iar în cazul în care
imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil,
obligația de despăgubire revine statului sau unității
deținătoare.
Imobilul la care reclamanții au adus îmbunătățiri a fost
preluat de stat în temeiul Decretului nr.223/1974, adică în mod abuziv,
fără titlu valabil, așa încât, aplicând dispozițiile Legii
nr.10/2001, instanța de apel a decis, corect, că obligația de
despăgubire nu revine pârâților.
Împrejurarea, invocată prin recurs, că decizia civilă
nr.302/1995 a Curții de Apel București a fost desființată în
urma admiterii unui recurs în anulare, nu are nici o relevanță
juridică atâta vreme cât litigiul a fost soluționat prin aplicarea
dispozițiilor Legii nr.10/2001.
Faptul că instanța de apel, prin considerentele deciziei, nu a
arătat motivele pentru care nu a împărtășit concluziile
expertizei tehnice întocmite în dosar, nu poate conduce la modificarea deciziei
recurate
din moment ce a dezvoltat temeiul juridic
pentru care acțiunea introdusă de reclamanți a fost
respinsă.
Actul juridic dedus judecății a fost
înterpretat
corect de către instanța de apel și, în consecință,
recursul a fost respins ca
nefondat
.