ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 730/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Curții de Apel Brașov, reclamanta S.C. A. S.R.L., societatea aflată în insolvență, reprezentată legal prin administrator special și prin reprezentant convențional, a solicitat, în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, anularea Deciziei nr. 15965 M din 25.09.2015 privind soluționarea contestației formulate de S.C. A. S.R.L., precum și a Deciziilor privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 7/27.07.2015, 7/30.07.2015, 71/30.07.2015, 72/30.07.2015, 73/30.07.2015, 74/30.07.2015, 75/30.07.2015, 76/30.07.2015, 7/4.08.2015 emise de pârâtă. S-a mai solicitat restituirea către reclamantă a sumei de 1658450 RON și a dobânzii corespunzătoare calculate până la data restituirii efective.

Prin Sentința civilă nr. 56 din 18 aprilie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și, în consecință:

S-a anulat Decizia nr. 15965 M din 25.09.2015 privind soluționarea contestației formulate de S.C. A. S.R.L., precum și Deciziile privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 7/27.07.2015, 7/30.07.2015, 71/30.07.2015, 72/30.07.2015, 73/30.07.2015, 74/30.07.2015, 75/30.07.2015, 76/30.07.2015, 7/4.08.2015 emise de pârâtă.

Au fost respinse restul pretențiilor reclamantei.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile atacate au formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. S.P.R.L. și administrator special C. și pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov.

3.1 Recursul reclamantei S.C. A. S.R.L.

Recurenta-reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. S.P.R.L. și administrator special C. a invocat cazurile de casare prev. de ar. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

Prin recursul său, recurenta reclamantă a criticat sentința instanței de fond în privința respingerii capătului de cerere referitor la restituirea sumei de 1.658.450 RON și a dobânzii cuvenite.

Consideră că prin respingerea ca nedovedit a capătului de cerere subsidiar s-a adus atingere principiului aflării adevărului în procesul civil (rolului activ al judecătorului) consacrat de art. 22 din C. proc. civ.

Se arată astfel, că totalul sumei virată în contul indicat în titlul executoriu, prin operațiuni de executare silită, și compensată de către organul fiscal este dovedită prin înseși deciziile compensatorii anulate de către instanță. La pct. I al deciziilor se specifică: Suma de rambursat/de restituit/de plata de la buget din care se compensează obligațiile fiscale neachitate; la denumirea venitului se specifică (la toate deciziile) Cont. Dispon. Popriri, la pct. II se specifică Obligații fiscale care se sting prin compensare - în toate deciziile se arata ca se stinge impozit pe profit conform Deciziei nr. 293/19.06.2015 (care cuprinde sume anterioare deschiderii procedurii, și care, astfel cum s-a reținut de către instanța de fond, nu au caracter cert, lichid și exigibil). Adunând sumele totale "înscrise pe fiecare dintre cele 9 decizii obținem suma de 1.658.450 RON, suma ceruta a fi restituită.

Având în vedere dispozițiile art. 115 alin. (1

2

) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, prin emiterea deciziilor de compensare în discuție Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov nu face altceva decât să recunoască ea însăși că suma de 1.658.450 RON, reprezentând totalul aferent deciziilor de compensare, este suma pe care trebuia să o restituie S.C. A. S.R.L. De altfel, aceasta nu a contestat, în fața instanței de fond, niciun moment, suma solicitată a fi restituită.

Prin Adresa nr. x/4.08.2015, la care face referire și instanța de fond, Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Brașov arată că: "în perioada 24.07.2015 - 29.07.2015 s-au virat în contul indicat prin Titlul executoriu nr. x/21.07.2015 suma de 1.665.190,09 RON, conform desfășurătorului anexat. Aceste sume au fost ținute în contul CAS BV în perioada ianuarie- iunie 2015 în baza popririi asigurătorii comunicate de D. cu nr. 19880/12.12.2014, înregistrată la CAS BV sub nr. x/17.12.2014"

Susține că în condițiile în care instanța de fond a apreciat că probele depuse de către recurentă sunt insuficiente, în virtutea principiului aflării adevărului, făcând aplicarea art. 254 alin. (5) din C. proc. civ. teza I, ar fi trebuit să dispună completarea probelor de către părți. Mai mult, având în vedere ca cea care a efectuat actele de executare silită este intimata-pârâtă și deci singura în măsură a indica ce a executat, respectiv compensat și de la care debitori ai recurentei, consideră că ar fi fost necesar ca instanța să facă aplicarea art. 254 alin. (5) teza a II-a C. proc. civ., abia apoi să respingă, dacă era cazul, capătul de cerere ca eventual neîntemeiat sau nefondat.

Instanța de fond a admis cererea de anulare a Deciziei nr. 15965 M din 25.09.2015 și a Deciziilor de compensare, reținând că sunt nelegale, fiind date cu încălcarea art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. Ca urmare, apreciază că în cauză își găsesc aplicarea dispozițiilor art. 117 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 92/2003, în temeiul acestuia sumele obiect al deciziilor de compensare anulare urmând a fi restituite.

Potrivit art. 1254 C. civ. efectele nulității sunt: retroactivitatea efectelor nulității, repunerea în situația anterioară, anularea atât a actului juridic inițial, cât și a actului juridic subsecvent.

Or, anularea deciziilor de compensare (act juridic principal) are ca efect repunerea părților în situația anterioară, adică restituirea sumelor obiect al compensării.

3.2 Recursul pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice

Susține recurenta că faptul ca actele administrativ fiscale sunt acte executabile, chiar dacă împotriva lor s-a formulat o contestație.

Acest principiu are la bază teoria formulată în literatura de drept administrativ, valabilă și în cazul actelor administrativ-fiscale, referitoare la caracteristica triplei prezumții (prezumția de legalitate, prezumția de autenticitate și prezumția de veridicitate) și la trăsătura actului administrativ de a fi emis în realizarea puterii publice. Aceasta din urma trăsătura generează obligativitatea actului administrativ fiscal și executarea sa din oficiu. Astfel actul administrativ fiscal are forța executorie și, ca urmare, în lipsa unor dispoziții legale speciale, se impune unilateral fără ca o eventuală contestație să aibă efect suspensiv de executare.

Așadar având aceeași forța juridica, executarea actelor administrative fiscale are loc, de regulă, de bună voie de către contribuabilii cărora li se adresează. Atunci când executarea de bună voie nu se realizează, organul fiscal poate trece la executarea silită, adică la obligarea contribuabililor de a avea conduita prescrisă. Aceasta însă se face ca soluție extremă și numai în condițiile prevăzute de lege. În concluzie, decizia de impunere nu-și pierde caracterul executoriu prin simpla contestare.

În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență recurenta arată că se face dovada cel mult a datei în care notificarea deschiderii procedurii se presupune că a fost predată în vederea expedierii nu a datei la care AJFP Brașov a luat la cunoștință de aceasta.

Însă tot aceeași notificare indică în mod eronat organul fiscal căruia îi este adresată această notificare a deschiderii procedurii insolvenței potrivit Legii nr. 85/2014.

Recurenta precizează faptul ca societatea A. S.R.L. CUI x cu sediul în Brașov, str. x, sc. B, cam 1 se află sub directa administrare a Serviciului Executare Silită - Contribuabili Mijlocii - AJFP Brașov nu DGRFP Brașov. Totodată, DGRFP Brașov nu are calitatea de organ fiscal îndreptățit să colecteze creanțele fiscale datorate bugetului general și drept urmare nu are capacitatea administrativă de a emite actele administrative fiscale necesare pentru stingerea creanțelor fiscale datorate bugetului de stat.

În concluzie, raportat la cele mai sus menționate, practicianul în insolvență nu a efectuat o notificare legală cu respectarea art. 33 din C. proc. fisc. , "(1) Pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, competenta revine acelui organ fiscal, județean, local sau al municipiului București, stabilit prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor și contribuțiilor realizate prin stopaj la sursă, în condițiile legii."

În ceea ce privește notificarea efectuata prin BPI amintită de către contestatoare, recurenta o consideră irelevantă în măsura în care la data de 17.07.2015, AJFP Brașov, nu avea cunoștință de deschiderea procedurii astfel încât să urmărească publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență materiale în legătura cu societatea amintită anterior.

În plus potrivit art. 42 alin. (1) și 3 din Legea nr. 85/2014, citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură se efectuează prin BPI. Prin excepție de la prevederile alin. (1) comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii se vor realiza potrivit prevederilor C. proc. civ.

Serviciul Executare Silită - Contribuabili Mijlocii în a cărei directă administrare se afla societatea debitoare a fost notificat doar la finele zilei de 30.07.2015 asupra deschiderii procedurii insolvenței, data de referință de la care curg toate consecințele în ceea ce privește comunicarea unui act oficial, în speța opozabilitatea acestuia organului fiscal competent.

Drept urmare de la această dată se poate considera opozabilă notificarea privind deschiderea procedurii insolvenței organului fiscal competent- AJFP Brașov întrucât practicianul în insolvență nu a notificat în mod corect organul fiscal.

În ceea ce privește petitul privind obligarea AJFP Brașov la restituirea sumei de 1658450 RON precum și a dobânzii calculate până la data restituirii efective, apreciază că în mod corect instanța de judecată a respins acest petit ca nedovedit.

Recurenta-reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. S.P.R.L. și administrator special C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov.

Recurenta-pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă.

II. Soluția instanței de recurs

1.1 Recursul pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov

Excepția nulității recursului formulat de pârâtă, așa cum a fost invocată de recurenta reclamantă, urmează a fi respinsă, având în vedere că motivele de recurs formulate pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte va începe analiza cu verificarea motivelor de recurs invocate de pârâta, având în vedere că privesc aspecte ce decurg din admiterea primelor capete de cerere ale acțiunii principale.

Se susține că deciziile de compensare au la baza sumele stabilite prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, sume care au ajuns la scadență anterior notificării acesteia cu privire la deschiderea procedurii.

Înalta Curte subscrie aprecierilor recurentei pârâte în sensul că potrivit art. 215 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, introducerea contestației pe cale administrativă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.

Însă, din documentele dosarului și din verificarea considerentelor instanței de fond, se constată că nu acesta a fost argumentul pentru care s-a apreciat că Decizia nr. F-BV nr. 293/12.06.2015 nu are caracter executoriu, ci împrejurarea că în cauză au incidență prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Astfel, potrivit acestui text de lege: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează."

Se constată că în cauză, Administrația Județeană a Finanțelor Publice la data de 21.07.2015 a emis Somația nr. x/35/1/2015/51956 și Titlul executoriu nr. x/21.07.2015, comunicate reclamantei la 24.07.2015, prin care arată că s-a început executarea silită în temeiul titlului executoriu care are la bază Decizia de impunere nr. x/19.06.2015.

Pe de altă parte, prin Sentința civilă nr. 1229/SIND/30.06.2015 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr. x/2015, s-a admis cererea debitoarei S.C. A. S.R.L. de deschidere a procedurii de insolvență.

În mod legal prima instanță a stabilit, din probele administrate la dosarul de fond, că data deschiderii procedurii este 30.06.2015, iar data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii este 10.07.2015.

Mai mult, administratorul judiciar desemnat a notificat toți creditorii societății, inclusiv Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, la 13.07.2015 prin Adresa nr. x, iar notificarea deschiderii procedurii s-a publicat în BPI nr. x la 17.07.2015.

Este evident că de la acel moment, trebuiau suspendate toate acțiunile sau măsurile de executare silită îndreptate împotriva debitoarei. Susținerile recurentei pârâte referitoare la nelegalitatea procedurii de notificare și la momentul primirii acesteia, nu pot conduce la o altă concluzie, având în vedere că momentul la care face referire art. 75 citat mai sus, este cel al deschiderii procedurii (data rămânerii definitive a hotărârii instanței care adoptă această măsură), iar acesta este unic pentru toate părțile implicate în procedură, neputând fi raportat la data la care fiecare creditor primește notificarea.

Mai mult, deschiderea procedurii a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 1293 la 17.07.2015, iar de la acea dată măsura a fost opozabilă tuturor creditorilor.

Ca atare, nu se poate concluziona că Somația nr. x/35/1/2015/51956 și Titlul executoriu nr. x/21.07.2015, comunicate reclamantei la 24.07.2015, prin care arată că s-a început executarea silită în temeiul titlului executoriu care are la bază Decizia de impunere nr. x/19.06.2015, sunt în concordanță cu prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2014.

În raport de aceste considerente, în mod legal prima instanță a constatat că atât Decizia nr. 15965 M din 25.09.2015 privind soluționarea contestației formulate de S.C. A. S.R.L., precum și Deciziile privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 7/27.07.2015, 7/30.07.2015, 71/30.07.2015, 72/30.07.2015, 73/30.07.2015, 74/30.07.2015, 75/30.07.2015, 76/30.07.2015, 7/4.08.2015 emise de pârâtă, sunt nelegale, fiind date cu încălcarea art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 și a dispus anularea acestora.

1.2 Recursul reclamantei S.C. A. S.R.L

Prin recursul său, reclamanta a criticat respingerea de către instanța de fond a capătului de cerere privind restituirea sumei de 1.658.450 RON, sumă care face obiectul deciziilor de compensare a căror anulare a solicitat-o, și a dobânzii corespunzătoare până la data restituirii efective.

În concret, recurenta susține că odată ce s-a dispus anularea deciziilor de compensare, restituirea sumelor executate ca urmare a actelor de compensare era necesară în temeiul disp. art. 115. alin. (1) și art. 117 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 92/2003 și art. 1254 C. civ.

Din verificarea actelor dosarului rezultă că prin Sentința civilă nr. 9800/07.10.2016, rămasă definitivă prin respingerea apelului, conform Deciziei nr. 599/14.04.2017, s-a dispus întoarcerea executării silite pentru suma de 1.658.450 RON, executată potrivit deciziilor de compensare ce fac obiectul prezentului dosar, cu dobânda fiscală de la data executării silite.

În raport de această împrejurare Înalta Curte observă că recurenta reclamantă nu mai încearcă un prejudiciu actual și nici un interes de a-i fi admis capătul de cerere privind restituirea sumei, de vreme ce aceeași solicitare i-a fost admisă într-un alt litigiu, printr-o hotărâre definitivă.

Astfel, Înalta Curte constată că, în prezent recurenta reclamantă și-a văzut satisfăcută pretenția dedusă judecății, chiar dacă această confirmare s-a produs într-un alt proces.

Având în vedere că suma a cărei restituire este aceeași și decurge din aceleași acte administrative fiscale (deciziile de compensare a căror anulare s-a dispus în prezenta cauză), Înalta Curte nu apreciază necesar să se reia o dispoziție cu caracter definitiv, dispusă într-un alt litigiu.

Din această perspectivă, nu pot fi reținute susținerile recurentei în sensul că în acel proces s-a dispus întoarcerea executării, iar în această cauză s-a solicitat restituirea sumei, în condițiile în care este vorba de aceeași sumă, rezultată din aceleași acte administrative fiscale, iar cele două noțiuni sunt identice din punctul de vedere al efectelor pe care le produc.

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că recursurile declarate sunt nefondate, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 544/2004 și disp. art. 497 C. proc. civ., va dispune respingerea acestora, cu consecința menținerii sentinței pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, invocată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. S.P.R.L. și administrator special C.

Respinge recursurile formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. S.P.R.L. și administrator special C. și de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, împotriva Sentinței civile nr. 56 din 18 aprilie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN