ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 299/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2013, la data de 24.05.2013, reclamanta SC "A." SRL a formulat în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice Prahova - Activitatea de Inspecție Fiscal, contestație împotriva Deciziei nr. 442 din 26.11.2012 privind soluționarea contestației formulate de reclamantă împotriva Deciziei de Impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr. x din 22.02.2012, emisă în baza Raportului de inspecție fiscala nr. x din 22.02.2012 încheiat de către organele de inspecție fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Jud. Prahova - Activitatea de inspecție fiscală, pentru suma de 18.288.810 RON (reprezentând 9.600 RON - impozit pe profit; 1.075 RON - dobânzi/majorări de întârziere aferente; 1.440 RON - penalități de întârziere aferente; 14.452.069 RON taxa pe valoare adăugată; 1.661.261 RON dobânzi/majorări de întârziere aferente; 2.163.365 RON penalități de întârziere aferente), solicitând admiterea contestației, anularea Deciziei nr. 442 din 26.11.2012, privind soluționarea contestației, anularea deciziei menționate mai sus și obligarea intimatei D.G.F.P. Prahova la soluționarea pe fond a contestației formulate în procedura administrativa.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 3.528 din data de 13 noiembrie 2013 s-a respins cererea formulată de reclamanta SC "A." SRL în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice Ploiești, ca nefondată.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta SC A. SRL apreciind că instanța de fond a analizat greșit argumentele susținute, pornind de la o premisă greșită furnizată de intimata prin actul de control, respectiv obligația de a plăti TVA suplimentar și accesorii.

S-a solicitat admiterea recursului, admiterea contestației pe fond în sensul obligării intimatei la soluționarea contestației formulată împotriva Deciziei de Impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscală nr. x din 22.02.2012 emisă în baza RIF nr. x din 22.02.2012.

În subsidiar, s-a solicitat casarea cauzei și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond.

Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 9 februarie 2015, recursul a fost admis în principiu și s-a fixat termen pentru judecarea acestuia la data de 2 iunie 2015.

Prin încheierea din 2 iunie 2015, Înalta Curte a pus în vedere reprezentantului recurentei-reclamante să efectueze demersuri în vederea depunerii la dosar a punctului de vedere al celorlalți asociați ai SC "A." SRL Bușteni privind recursul declarat de societate, respectiv dacă aceștia își însușesc recursul formulat de societate care, în prezent, nu mai are capacitate procesuală de folosință, fiind radiată.

De asemenea, a pus în vedere reprezentantului recurentei-reclamante să depună la dosar Hotărârea prin care s-a deschis procedura falimentului împotriva societății și actul constitutiv al acesteia, amânând judecarea cauzei la data de 13 octombrie 2015.

Prin încheierea din 13 octombrie 2015, Înalta Curte a repus cauza pe rol, în vederea efectuării unei adrese către Oficiul Național al Registrului Comerțului pentru a comunica situația societății A. SRL Bușteni, în sensul aflării dacă a fost radiată și cine sunt asociații societății, fixând termen la data de 26 ianuarie 2016, când instanța a reținut cauza spre soluționare, amânând însă pronunțarea deciziei la data de 9 februarie 2016.

Considerentele și soluția Înaltei Curți

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului formulat de SC A. SRL, în raport de lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, urmează a analiza cu prioritate excepția lipsei capacității de folosință a acesteia.

Capacitatea civilă a persoanei juridice cuprinde capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu.

Capacitatea de folosință a persoanei juridice cuprinde aptitudinea generală și abstractă de a avea toate acele drepturi și obligații civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice.

Capacitatea de exercițiu a persoanei juridice se pune în valoare prin organele sale de conducere de la data constituirii lor, acestea fiind persoanele fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acționeze, în raporturile cu terții.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

"(1) Comercianții, înainte de începerea comerțului, precum și alte persoane fizice sau juridice, prevăzute în mod expres de lege, înainte de începerea activității acestora, au obligația să ceară înmatricularea în registrul comerțului, iar în cursul exercitării și la încetarea comerțului sau, după caz, a activității respective, să ceară înscrierea în același registru a mențiunilor privind actele și faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege.

(2) În înțelesul prezentei legi, comercianții sunt persoanele fizice și asociațiile familiale care efectuează în mod obișnuit acte de comerț, societățile comerciale, companiile naționale și societățile naționale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comercial, grupurile europene de interes economic cu caracter comercial și organizațiile cooperatiste.

(2

1

) Potrivit prezentei legi, prin înregistrare se înțelege atât înmatricularea comerciantului și înscrierea de mențiuni, precum și alte operațiuni care, potrivit legii, se menționează în registrul comerțului."

Art. 5 din aceeași lege dispune că

"(1) Înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicație, acolo unde legea dispune astfel."

De asemenea, potrivit art. 205 alin. (1) - (3) Data dobândirii capacității de folosință din C. civ., republicat,

"(1) Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi și obligații de la data înregistrării lor.

(2) Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi și obligații, după caz, potrivit art. 194, de la data actului de înființare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege.

(3) Cu toate acestea, persoanele juridice prevăzute la alin. (1) pot, chiar de la data actului de înființare, să dobândească drepturi și să își asume obligații, însă numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia ființă în mod valabil."

Conform art. 244 - Modurile de încetare, "Persoana juridică încetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulității, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desființare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege."

De asemenea, potrivit art. 251 - Data încetării personalității juridice

"(1) Persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise.

(2) Celelalte persoane juridice încetează la data actului prin care s-a dispus încetarea sau, după caz, la data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege."

În temeiul dispozițiilor legale precitate, se reține că o societate comercială ia naștere în momentul înmatriculării în registrul comerțului, în cazul încetării activității fiind radiată de la Oficiul Registrului Comerțului, ceea ce înseamnă încetarea în fapt a existenței agentului economic respectiv.

Din documentele depuse la dosar, rezultă că societatea recurentă nu mai are capacitate juridică civilă, odată cu închiderea procedurii insolvenței și radierea de la Oficiul Registrului Comerțului încetându-și existența din punct de vedere juridic, nemaiputând fi subiect de drepturi și obligații și, pe cale de consecință, subiect al raportului de drept administrativ-fiscal.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul pentru lipsa capacității procesuale de folosință a recurentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC "A." SRL Bușteni împotriva Sentinței nr. 3.528 din 13 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 februarie 2016.

Procesat de ED