ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 295/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 22.12.2017, reclamantele A. și C. - Sucursala București au chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice, solicitând suspendarea executării Deciziei de impunere din 07.09.2017 și a Raportului de inspecție fiscala din 07.09.2017 ce au fost comunicate Societății în data de 27.09.2017, până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea actelor administrative fiscale respective, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate, ca urmare a soluționării prezentei cauze.

Prin Sentința nr. 158 din data de 19.01.2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamantele A. și C. - Sucursala București, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Conform art. 1064 alin. (4) în referire la art. 1057 C. proc. civ., s-a dispus restituirea către reclamanta A. a cauțiunii în cuantum de 806.222 RON consemnată la B. SA cu recipisa nr. x/1 (având mențiunea că reprezintă "cauțiune în dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel București"), la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

Împotriva Sentinței nr. 158 din data de 19.01.2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs recurentele-reclamante A. și C. - Sucursala București, invocând motive de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că hotărârea recurată, prin care s-a respins cererea de suspendare a executării actelor contestate, nu cuprinde motivele pe care se sprijină fiind încălcate dispozițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Se arată faptul că prima instanță a respins cererea de suspendare întemeiate pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 motivat de faptul că aspectele contestate de recurentele-reclamante privind inspecția fiscală și actele de impunere reprezintă aspecte de fond care exced procedurii sumare a suspendării de executare reprezentând aspecte de fond care urmează a fi analizate de instanța investită cu acțiunea în anulare.

În opinia recurentelor prin aceste considerente instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se invocă greșita interpretare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - în sensul că în mod nelegal prima instanță a apreciat că pe fond condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) nu sunt îndeplinite, fără a analiza dacă există o îndoială serioasă privind legalitatea actului administrativ contestat.

În privința condiției existenței unui caz bine justificat conform definiției legale prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/204 se arată că prima instanță nu a verificat aspectele de fapt invocate de reclamantă care determină o îndoială serioasă a actelor contestate, plecând de la premisa că toate criticile reprezintă aspecte de fond, care ar depăși limitele producerii sumare a suspendării de executare.

Recurentele-reclamante arată că motivele invocate în cererea de suspendare reprezintă doar aspecte vădite de nelegalitate care pot forma obiectul verificării conform procedurii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și care sunt reiterate în cererea de recurs și care privesc prescripția dreptului autorității fiscale de a stabili creanțe fiscale și încălcarea dispozițiilor privind durata maximă a inspecției fiscale în raport de dispozițiile vechiul cod de procedură fiscală.

Recurentele-reclamante apreciază că este îndeplinită condiția existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 depunându-se acte privind situația societăților în cazul executării silite a deciziei de impunere a cărei suspendare se solicită.

Pe recurs se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și rejudecând admiterea cererii de suspendare a executării actelor contestate până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea actelor.

La dosar intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentele-reclamante au formulat răspuns la întâmpinare și au depus la dosar practică judecătorească, dovada soluționării contestației administrative prin Decizia nr. 312 din 22.06.2018 și dovada înregistrării acțiunii în anulare ce formează obiectul dosarului nr. x pe rolul CAB, secția contencios administrativ și fiscal, în curs de soluționare.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat în parte, respectiv în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recursul fiind fondat în raport de acest motiv de recurs - greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea nu va reține motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. apreciind că hotărârea recurată este motivată în fapt și în drept fiind corespunzătoare exigențelor art. 425 lit. b) C. proc. civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Soluția de respingere a cererii de suspendare formulată în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/204 este argumentată în fapt și în drept de prima instanță existând posibilitatea exercitării controlului de legalitate de către instanța de control judiciar.

Analizând recursul în raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Curtea apreciază că sentința atacată este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în opinia Curți în cauză cererea de suspendare îndeplinind condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât condiția existenței unor motive temeinice care sunt apte să conducă la răsturnarea prezumției de legalitate a actelor fiscale contestate cât și în ceea ce privește iminența producerii unei pagube în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește prima condiție cea a existenței unor cazuri bine justificate de natură a infirma aparența de nelegalitate a actelor fiscale contestate, Curtea contrar opiniei primei instanțe apreciază că o parte din criticile vizând legalitatea deciziei de impunere și a raportului de inspecției fiscală din 7.09.2017 pot demonstra îndeplinirea cazului bine justificat și anume încălcarea unor aspecte reținute prin deciziile emise anterior actelor contestate și neluarea în considerare a concluziilor organelor de cercetare penală.

În prezenta cauză, Curtea apreciază că un argument solid în demonstrarea cazului temeinic justificat îl constituie însăși modul de soluționare al contestației administrative formulate de recurentele-reclamante.

Prin Decizia nr. 312/22.06.2018 emisă după pronunțarea instanței de fond a fost soluționată contestația administrativă prin care s-a dispus la pct. 2 admiterea contestației în ceea ce privește accesorii în sumă de 199.457 RON aferente impozitului pe profit, s-a desființat parțial decizia de impunere pentru suma de 203.882.877 RON pct. 3 și s-a respins ca neîntemeiată contestația în ceea ce privește suma de 588.638.693 RON pentru soluțiile dispuse la pct. 1 și 3 Decizia nr. 312/2018 a fost contestată formând obiectul acțiunii în anulare dosarul nr. x/2018.

Modul de soluționare al contestației administrative și în parte aspectele care privesc fondul raportului de drept respectiv legalitatea actelor contestate din punct de vedere al verificării aparenței dreptului constituie motive pentru care Curtea apreciază că în cauză este îndeplinită condiția existenței unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește a doua condiție cea a existenței unei pagube iminente Curtea apreciază că recurentele-pârâte au probat cu actele depuse la dosar consecințele materiale grave care le-ar suporta în cazul executării silite a sumelor reținute în sarcina lor prin actele de impunere contestate.

Aceasta nu numai prin cuantumul mare al sumei cât și prin consecințele unei executări silite a acestei sume respectiv suspendarea licenței de energie electrică și posibil intrarea societății în insolvență care ar afecta angajații și membrii din grup.

În raport de aceste aspecte de fapt probate cu acte depuse la dosarul de fond, Curtea apreciază că în cauză este îndeplinită și condiția existenței unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va admite recursul și va casa sentința atacată și, rejudecând cererea de suspendare o va admite în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Va dispune suspendarea executării deciziei de impunere și a Raportului de inspecție fiscală până la soluționarea în fond a acțiunii ce formează obiectul dosarului nr. x/2018.

Va face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 451 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentele-reclamante A. și C. - Sucursala București împotriva Sentinței civile nr. 158 din 19 ianuarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, admite cererea de suspendare formulată de reclamantele A. și C. - Sucursala București.

Dispune suspendarea executării Deciziei de impunere din 07.09.2017 și a Raportului de inspecție fiscala din 07.09.2017, până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea actelor administrative fiscale respective (ce face obiectul dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Curții de Apel București).

Obligă intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice la plata către recurente a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 de RON, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2019.

Procesat de ED