ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 285/2016

Asupra cauzei de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 14 iulie 2015, contestatorul A., judecător în cadrul Judecătoriei Ploiești, a formulat contestație împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 558 din 26 mai 2015 și Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 569 din 28 mai 2015.

A solicitat contestatorul, ca în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, să se admită contestația să se revoce hotărârile atacate, cu consecința obligării intimatului să emită o hotărâre prin care să aprobe cererea de numire din funcția de judecător în funcția de procuror la una dintre unitățile de parchet de pe lângă judecătoriile de sector din București.

Procedura în fața instanței

La data de 30 octombrie 2015 contestatorul a formulat cerere de renunțarea la judecata cauzei în temeiul art. 406 din C. proc. civ.

Cererea a fost comunicată intimatului Consiliul Superior al Magistraturii care nu a formulat un punct de vedere în acest sens.

Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea cauzei, constată că s-a formulat, de către contestator, cerere de renunțare la judecata contestației ce face obiectul dosarului.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Totodată, se constată că intimatul și-a exprimat tacit acordul cu privire la renunțarea la judecată și nu a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.

Având în vedere cererea contestatorului de renunțare la judecata acțiunii introductive, după cum, potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor contestației, urmând a se lua act de renunțarea la judecată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea formulată de contestatorul A. de renunțare la contestațiile formulate împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 558 din 26 mai 2015 și Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 569 din 28 mai 2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2016.

Procesat de ED