ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 64/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 64/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 64/2015
Asupra contestației de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei;
Prin cererea adresată Consiliul Superior al Magistraturii, A., judecător la Judecătoria Beiuș, a solicitat amânarea promovării efective la Tribunalul Bihor, secția I civilă, începând cu data de 1 iulie 2014, fiind declarat admis la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție organizat la 1 iunie 2014, până la soluționarea contestației ce formează obiectul Dosarului nr. x/1/2014 având ca obiect contestația formulată de acesta împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 120 din 30 ianuarie 2014 prin care i-a fost respinsă cererea de valorificare a rezultatelor obținute la concursul din 10 noiembrie 2013, invocând interesul său, cel puțin, de ordin profesional.
Hotărârea contestată;
Prin Hotărârea nr. 746 din 18 iunie 2014, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii s-a dispus promovarea efectivă la Tribunalul Bihor, secția I civilă, a domnului A., judecător la Judecătoria Beiuș, începând cu data de 1 iulie 2014.
Contestația formulată;
Hotărârea nr. 746 din 18 iunie 2014 a fost atacată de contestatore, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare (filele 1-2 din dosar).
Procedura derulată în cadrul contestației;
Prin cererea înregistrată la data de 06 ianuarie 2015, contestatorul a declarat că renunță la judecata cererii (fila 34 din dosar), solicitând aplicarea prevederilor art. 406 alin. (1) - (2) C. proc. civ., republicat.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației;
Aspecte de fapt și de drept relevante;
Constatând că, în speță, contestatorul a formulat cerere de renunțare la judecată, instanța de control judiciar va avea în vedere și dispozițiile art. 22 alin (6) C. proc. civ., republicat, care prevăd: “Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel”.
Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.”
Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al contestatoarei care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.
Temeiul legal al soluției adoptate;
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 406 alin. (6) teza a II-a C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de renunțarea contestatorului la judecata contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea la judecata contestației formulate de A. împotriva Hotărârii nr. 746 din 18 iunie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2015.