ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 790/2016

Decizia nr. 790/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea Plenului A. contestată;

Prin Hotărârea Plenului A. nr. 933 din 22 septembrie 2015 a fost respinsă cererea de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, desfășurat la 29 martie 2015, formulată de dl. B., judecător la Tribunalul Bihor, care, participând la respectivul concurs a optat pentru promovarea la Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, clasându-se pe poziția a treia, cu media generală 7,575.

Pentru a hotărî astfel, Plenul A. a reținut, în esență, că pentru promovarea efectivă la Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost scos la concurs 1 post, care a fost ocupat prin promovare de către candidatul care s-a clasat pe primul loc, respectiv domnul C., astfel cum rezultă din Hotărârea nr. 350 din 29 aprilie 2015 a Plenului A. Candidatul de pe poziția a doua, domnul judecător D., a fost promovat prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, desfășurat la data de 29 martie 2015, conform Hotărârii nr. 492 din 20 mai 2015 a Plenului A.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație domnul judecător E., iar prin Hotărârea Plenului A. nr. 570 din 28 mai 2015 s-a constatat suspendarea Hotărârii Plenului A. nr. 492 din 20 mai 2015 ope legis, până la soluționarea contestației formulate, care face obiectul Dosarului nr. x/1/2015 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În conformitate cu prevederile art. 30 din Regulament, judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovați în posturile care se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere în termen de 3 luni de la data validării rezultatelor finale ale concursului.

În ceea ce privește concursul din 29 martie 2015, rezultatele finale au fost validate la data de 29 aprilie 2015, astfel că termenul de 3 luni privind valorificarea rezultatelor s-a împlinit la data de 29 iulie 2015.

În analizarea solicitărilor de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, desfășurat la data de 29 martie 2015, Plenul A. a avut în vedere situația posturilor vacante sau care urmează a se vacanta ca urmare a unor măsuri dispuse până la data de 29 iulie 2015, la instanțele și unitățile de parchet la care se solicită promovarea.

Potrivit situației posturilor vacante publicate pe site - ul A. la data de 2 iunie 2015, la Curtea de Apel Oradea, din schema de 35 de posturi, erau ocupate 33 de posturi, iar celelalte 2 erau indisponibilizate, unul dintre aceste posturi fiind aferent funcției de conducere - președinte, secție penală și cauze cu minori, iar celălalt era indisponibilizat ca urmare a suspendării Hotărârii nr. 492 din 20 mai 2015 a Plenului A.

Conform situației posturilor vacante publicate pe site - ul A. la data de 09 iulie 2015, la Curtea de Apel Oradea erau vacante 2 posturi de judecător, din care unul indisponibilizat, ca urmare a suspendării Hotărârii nr. 492 din 20 mai 2015 a Plenului A. Vacantarea celuilalt post a avut loc la data de 26 iunie 2015, ca urmare a numirii doamnei judecător F. în funcția de președinte al secției penale și pentru cauze cu minori, a Curții de Apel Oradea, prin Hotărârea nr. 483 din 25 iunie 2015 a secției pentru judecători a A.

Prin Hotărârea nr. 471 din 13 mai 2015 a Plenului A., s-a hotărât, de principiu, că cererile de transfer au prioritate față de cererile de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție, atunci când

dobândirea gradului profesional s-a realizat anterior concursului pentru care se solicită valorificarea rezultatelor.

Așadar, având în vedere hotărârea de principiu menționată, prin Hotărârea secției pentru judecători nr. 652 din 15 septembrie 2015, avându-se în vedere postul eliberat la data de 26 iunie 2015, s-a dispus transferul doamnei G., judecător cu grad profesional de curte de apel, de la Tribunalul Bihor la Curtea de Apel Oradea, începând cu data de 01 noiembrie 2015.

Conform datelor existente la nivelul Direcției resurse umane și organizare, la Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, nu mai există posturi de execuție vacante.

Având în vedere lipsa posturilor vacante sau care urmau a se vacanta ca urmare a unor măsuri dispuse până la data de 29 iulie 2015 la Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, Plenul a respins cererea de valorificare formulată de domnul B. judecător la Tribunalul Bihor.

Prin contestația înregistrată la data de 12 octombrie 2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, contestatorul B. a solicitat anularea Hotărârii de plen nr. 933 din 22 septembrie 2015, să se constate că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 27 și 30 din Hotărârea Plenului A. nr. 621/2006, pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, vizând promovarea sa de la Tribunalul Bihor la Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, și, totodată, să fie obligat intimatul A. să emită o nouă hotărâre prin care să aprobe cererea sa de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție, din 29 martie 2015, ale cărui rezultate finale au fost validate prin Hotărârea Plenului A. nr. 343 din 29 aprilie 2015.

Prin contestația formulată, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată și art. 20 din Hotărârea nr. 326/2005, privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a A., contestatorul a învederat, în esență, următoarele aspecte:

- Cererea sa de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă din 29 martie 2015, a fost formulată la 22 mai 2015, după ce, anterior, prin Hotărârea nr. 492 din 20 mai 2015, Plenul A. a admis cererea de valorificare formulată de dl. D. (clasat pe locul 2 la același concurs) și a dispus promovarea sa efectivă, începând cu 15 iunie 2015, hotărâre contestată și aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, (Dosarul nr. x/2015).

- Plenul A. a omis a se pronunța asupra cererii sale, iar în data de 24 august 2015 a hotărât amânarea tuturor cererilor de valorificare formulate pentru Curtea de Apel Oradea până la soluționarea contestației aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal iar ulterior, prin Hotărârea nr. 933 din 22 septembrie 2015 a respins cererea contestatorului.

- S-a mai arătat că în ceea ce-l privește, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 din Regulament, fiind declarat admis la concursul la care a candidat, iar la data de 26 iunie 2015, în interiorul termenului de 3 luni s-a vacantat un post la secția penală a Curții de Apel Oradea, urmare a numirii dnei. judecător F. în funcția de președinte al secției.

A mai prezentat contestatorul situația posturilor vacante, rezultată din analiza informațiilor afișate pe site-ul A. din 2 iunie 2015 și 9 iulie 2015.

- La această din urmă dată, 9 iulie 2015, erau vacante 2 posturi, din care unul indisponibilizat urmare a suspendării Hotărârii A. de promovare a dlui. D. și un alt post efectiv, de execuție, vacant ulterior datei de 9 iulie 2015, situație menținută până la expirarea termenului de 3 luni.

- Or, în condițiile în care au fost îndeplinite toate cerințele legale, respingerea cererii apare ca fiind nelegală și netemeinică, cu atât mai mult cu cât, a precizat contestatorul că, ulterior datei formulării cererii sale de valorificare a rezultatului concursului și până la data de 29 iulie 2015, când s-a încheiat perioada de 3 luni prevăzută de art. 30 alin. (1) din Hotărârea A. nr. 621/2006, nu a fost formulată vreo cerere de transfer la Curtea de Apel Oradea, astfel încât să se poată pune problema incidenței Hotărârii A. nr. 471/2005.

În fine, contestatorul a precizat că la data motivării contestației de față nu era încă redactată hotărârea de plen A. atacată, astfel că nu avea cunoștință de motivele avute în vedere, fiind astfel posibilă completarea și explicitarea ulterioară a contestației.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul A., solicitând respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate de contestatorul B., a arătat în esență, în contextul reluării situației de fapt și a indicării hotărârilor succesive pronunțate de Plenul A., că cererile de transfer au prioritate față de cererile de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție, atunci când dobândirea gradului profesional s-a realizat anterior concursului pentru care se solicită valorificarea rezultatelor, relevantă în acest sens fiind Decizia Înaltei Curții de Casație și Justiție nr. 2620 din 23 iunie 2015.

Astfel, susține intimatul, există obligația pentru A. ca, înainte de soluționarea cererilor de valorificare să organizeze o sesiune de transferuri.

Arătând că, în adevăr, potrivit situației posturilor din data de 9 iulie 2015 la Curtea de Apel Oradea era vacant un singur post, a fost amânată soluționarea cererilor de valorificare tocmai pentru a da posibilitatea persoanelor interesate să formuleze cereri de transfer pentru posturile vacantate, astfel încât să fie respectate criteriile de prioritate stabilite prin Hotărârile de principiu ale Plenului A. nr. 298/2007, nr. 488/2013, nr. 814/2014 și nr. 471/2015, s-a precizat că aceasta este situația și în cauza de față.

Astfel, având în vedere vacantarea postului la data de 26 iunie 2015 (post care prin ipoteză nu a putut fi avut în vedere la sesiunea de transferuri anterioară celei din luna septembrie 2015 și anume în sesiunea de transferuri din 18 iunie 2015), a fost necesară organizarea unei noi sesiuni de transferuri, sens în care la data de 1 septembrie 2015 a fost publicată Situația posturilor de judecător (schemă, ocupate, vacante, funcții de conducere vacante, posturi indisponibilizate), în această listă fiind inclus și postul vacant de la Curtea de Apel Oradea.

Pe cale de consecință, a fost amânată soluționarea cererii de valorificare a contestatorului, tocmai pentru a se da eficiență criteriilor de prioritate stabilite prin Hotărârile de principiu anterior menționate.

În fine, s-a mai susținut că procedura de soluționare a cererilor de transfer a fost legală, atât timp cât au fost respectate toate etapele, respectiv publicarea anunțului privind organizarea sesiunii de transferuri, comunicarea posturilor vacante și stabilirea termenului în care se depuneau solicitările magistraților interesați - cel mai târziu în termen de 5 zile de data publicării listei posturilor vacante.

Contrar susținerilor contestatorului, intimatul a precizat că pentru aplicarea regulilor de prioritate între o cerere de valorificare și una de transfer nu este necesar ca acestea să fie concurente în termenul de valorificare de 3 luni prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor.

Arătând că nu a negat nici prin contestația inițială și nu susține nici prin răspunsul la întâmpinare lipsa caracterului prioritar al cererilor de transfer față de cele de valorificare, prioritate consacrată repetat atât în jurisprudența Înaltei Curții de Casație și Justiție cât și în hotărârile A., contestatorul a precizat că ceea ce a invocat în contestație este că o atare prioritate își produce efectele doar în situația existenței concursului de cereri, ceea ce în cauză nu s-a realizat.

Examinând hotărârea atacată, emisă de Plenul A., prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat și la apărările intimatului dar și față de prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că este întemeiată contestația de față, în sensul și pentru considerentele în continuare arătate.

Fără a relua situația de fapt generatoare a prezentului litigiu și nici, in extenso, cronologia datelor de înregistrare a tuturor cererilor de valorificare a rezultatului concursului din 29 martie 2015, inclusiv cea formulată de contestator și respectiv, cea de transfer a dnei. G., începând cu data de 1 noiembrie 2015, mai cu seamă că acestea nu sunt contestate, ca atare, de către părți, Înalta Curte constată că în cauză, problema de esență ce se impune a fi analizată și dezlegată, vizează modalitatea de aplicare și respectiv de interpretare de către Plenul A. a prevederilor legale incidente (eg. Legi, Regulamente și Hotărâri ale Plenului A.) ca și a jurisprudenței în materie ce statuează cu privire la soluționarea conflictului între cererile de transfer și cele de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție, ca și în ceea ce privește conținutul, respectiv aplicarea dispozițiilor cuprinse în Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006, modificată (art. 27 și 30), cu referire specială la clarificarea sensului și conținutului sintagmei „concurs de cereri”.

Reține Înalta Curte că prezintă relevanță în cauza de față împrejurarea că dl. B., declarat admis și clasat al treilea la concursul la care a candidat pentru promovare în cadrul secției penale și pentru minori, a Curții de Apel Oradea, din data de 29 martie 2015, a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 27 alin. (2) din Hotărârea Plenului A. nr. 621/2006, în ceea ce privește notele și media generală obținute la probele de concurs.

Totodată, cererea sa de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție a fost înregistrată la data de 22 mai 2015, în termenul legal de 3 luni, prevăzut de art. 30 din Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006, calculat în raport de data validării rezultatelor finale ale concursului de promovare a judecătorilor, prin hotărârea de Plen A. nr. 343 din 29 aprilie 2015.

Contrar susținerilor intimatului A., Înalta Curte apreciază că, în condițiile în care, în intervalul de timp scurs de la data formulării cererii de valorificare de către contestator (22 mai 2015) și până la momentul expirării termenului de valorificare a rezultatelor concursului, nu a fost formulată nicio cerere de transfer pentru Curtea de Apel Oradea, ca și în contextul factual concret al cauzei, în care, soluționarea cererii contestatorului fără motivații convingătoare a fost succesiv amânată, nu se pune problema incidenței soluției de principiu adoptată de Plenul A., prin Hotărârea nr. 471 din 13 mai 2015, privind prioritatea cererilor de transfer „în situația în care există concurs între cererile de transfer și cererile de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție”, în ipotezele diferite, analizate în cuprinsul respectivei hotărâri, în condițiile în care cererile la care se raportează analiza în prezenta cauză, nu au fost „în concurs” ci succesive.

Mai mult, relevanță prezintă în prezenta cauză împrejurarea că în interiorul termenului de valorificare de 3 luni, ce a curs de la 29 aprilie 2015 au fost formulate pentru Curtea de Apel Oradea mai multe cereri de valorificare a rezultatelor concursului din 29 martie 2015, soluționate toate diferit, astfel cum a arătat și contestatorul, fără a exista o motivare convingătoare și explicită a aplicării tratamentului diferențiat, ca și împrejurarea, necontestată de altfel de către intimatul A., că, potrivit situației posturilor vacante publicate pe site-ul A., la data de 26 iunie 2015, în interiorul termenului de valorificare, a fost vacantat un post, ca urmare a numirii dnei judecător F. în funcția de președinte al Secției penale și pentru cauze cu minori a Curții de Apel Oradea (Hotărârea nr. 483 din 25 iunie 2015 a Secției pentru judecători din cadrul A.).

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că, raportat la conținutul Hotărârii nr. 926/bis din 13 decembrie 2011, condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ pentru a se putea valorifica rezultatul obținut la concursul de promovare efectivă, respectiv aceea ca, (i) să fi obținut candidatul cel puțin media generală 7 și nu mai puțin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs și (ii) să existe posturi vacante sau vacantarea unor astfel de posturi să se fi făcut ca urmare a unor măsuri dispuse în termenul de valorificare, la instanța sau parchetul pentru care candidatul a optat conform Regulamentului la momentul înscrierii în concurs, au fost îndeplinite în ceea ce îl privește pe contestator, astfel cum s-a arătat deja.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că motivarea hotărârii atacate și mai ales interpretarea tuturor normelor în discuție prin hotărârea atacată, în sensul că soluționarea cererii de valorificare a contestatorului a fost succesiv amânată, pentru a se organiza o nouă sesiune de transferuri, dincolo de expirarea termenului de valorificare și în așteptarea înregistrării unei cereri de transfer, tocmai pentru a se da eficiență criteriilor de prioritate stabilite prin hotărârile de principiu ale plenului A., nu poate fi primită întrucât golește efectiv de conținut instituția valorificării unui atare rezultat, care, prin ipoteză nu ar mai putea fi aproape niciodată exercitată.

A aștepta, luni de zile după expirarea termenului de valorificare, depunerea unor cereri de transferuri și a susține astfel că cererile respective, depuse evident în intervale de timp guvernate de regimuri juridice „diferite”, devin „în concurs”, în ciuda succesiunii lor temporale evidente, nu poate corespunde, în opinia Înaltei Curți, voinței Plenului A., mai cu seamă că prin hotărârea de principiu arătată nu a fost detaliată o atare ipoteză, în afara și fără legătură cu termenul de valorificare de 3 luni prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulamentul concursului de promovare.

Propriul drept de apreciere și considerentele de oportunitate pe care le are în vedere A. în activitatea sa de gestionare a resurselor umane trebuie să se manifeste într-o marjă care să asigure un just echilibru între interesul public și drepturile subiective sau interesele legitime private ale contestatorului.

În cauza de față, se apreciază că prin motivarea și interpretarea arătată, deficitară și neconvingătoare, în afara spiritului reglementării, s-a conturat excesul de putere în sensul art. 2 lit. n) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, generator al caracterului nelegal al hotărârii contestate.

Concluzia intimatului, respectiv aceea că cererea contestatorului de valorificare ar fi intrat în concurs cu cea de transfer și că analiza primei nu s-ar fi putut realiza decât după sesiunea de transferuri din data de 15 septembrie 2015, nu poate fi primită și pentru că este rezultatul omisiunii constatării împrejurării că publicarea listei posturilor vacante a avut loc atât în luna iulie cât și în luna august (fără consecința formulării vreunei cereri de transfer).

Faptul că intimatul face referire doar la publicarea listei posturilor vacante din 01 septembrie 2015 și omite să amintească despre celelalte două publicări anterioare sau că susține în întâmpinare, contrar înscrisurilor depuse la dosar chiar de către intimat, că amânarea soluționării cererii de valorificare s-ar fi realizat în scopul organizării sesiunii de transferuri, nu poate acoperi încălcarea dispozițiilor amintite și nici nu poate suplini caracterul nelegal al hotărârii atacate.

În fine, Înalta Curte arată și faptul că precedentul judiciar invocat de intimatul A. în cauză, respectiv Decizia nr. 2620 din 23 iunie 2015 nu are incidență în cauză întrucât situațiile de fapt premisă sunt total diferite, de esența analizei în cauza respectivă, fiind astfel cum s-a arătat, modalitatea de informare asupra vacantării posturilor, aspect în raport de care a și fost analizată legalitatea hotărârii atacate, dar care în prezenta cauză nu constituie un element nici de controversă și nici de contestare.

Concluzionând, apreciind așadar în raport de toate cele mai sus arătate că sunt întemeiate criticile contestatorului, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, se va admite contestația, se va dispune anularea Hotărârii nr. 933 din 22 septembrie 2015 a Plenului A. și va fi obligat intimatul să emită o hotărâre prin care să valorifice rezultatul obținut de contestator la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție din 29 martie 2015 și să dispună promovarea acestuia la Curtea de Apel Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatorul B.

Anulează Hotărârea nr. 933 din 22 septembrie 2015 a Plenului A.

Obligă intimatul A. să emită hotărâre prin care să valorifice rezultatul obținut de contestator la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție din 29 martie 2015 și să dispună promovarea acestuia la Curtea de Apel Oradea.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 martie 2016.