ÎCCJ, decizie (scj.ro #84683)

Recurs. Apel

declarat tardiv. Recurs împotriva deciziei

În cazul

în care apelul împotriva sentinței a fost respins ca tardiv, recursul părții

trebuie examinat, chiar din oficiu, în raport cu prevederile art.385

9

alin.3 și art. 385

9

alin.1 pct.17

1

C.proc.pen., sub

aspectul legalității acestei soluții.

Dacă se

constată că apelul a fost corect respins ca tardiv, ca și în cazul în care

partea nu a folosit calea apelului, recursul este admisibil numai cu privire la

modificările aduse sentinței ca urmare a admiterii apelului procurorului sau al

altei părți. Dispozițiile cuprinse în sentință ce  nu au fost modificate prin

decizia instanței de apel nu pot face obiectul recursului și nu pot fi

examinate de instanță.

Decizia Secției penale nr.759 din 12

februarie 2002

Prin sentința penală nr.10 din 22 decembrie 1999, Tribunalul Constanța a

condamnat pe inculpații S.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită,

fals material  în înscrisuri oficiale, fals intelectual  și

complicitate la uz de fals; H.E. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals

material în înscrisuri oficiale, fals intelectual și complicitate la dare de

mită; N.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și trafic de

influență; P.I. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune

și U.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, fals material

în înscrisuri oficiale și uz de fals.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr.2 din 21 februarie 2001, a

admis recursul declarat de procuror, a majorat pedeapsa aplicată inculpatei

S.A. pentru infracțiunea de luare de mită și a schimbat încadrarea juridică a

unor infracțiuni săvârșite de inculpații H.E. din complicitate la dare de mită

în complicitate la luare de mită; N.F. și U.M. din trafic de influență în

complicitate la luare de mită.

Apelurile inculpaților S.A., H.E. și P.I. au fost respinse ca tardive.

Toți inculpații au declarat recurs, cu unica motivare de a se constata că în

privința infracțiunilor pentru care au fost condamnați  a intervenit

prescripția răspunderii penale.

În soluționarea recursurilor se constată că inculpații N.F. și U.M. nu au

declarat apel, iar apelurile celorlalți au fost respinse ca tardive, situație

în care inculpații nu pot ataca cu recurs decizia instanței de apel decât cu

privire la constatarea tardivității apelului, precum și, potrivit prevederilor

art.385

1

alin.4 C.proc.pen., cu privire la modificările aduse

sentinței ca urmare a admiterii apelului declarat de procuror, în măsura în

care, prin decizie, li s-a  înrăutățit situația.

Cu privire la tardivitatea apelului, neinvocată de recurenți, dar luată în

examinare din oficiu, se constată că inculpații au  folosit această cale

de atac cu depășirea termenului prevăzut în art.363 alin.1 C.proc.pen.; ținând

seama că inculpații au fost prezenți la dezbateri, termenul de apel a început

să curgă la 22 decembrie 1999, iar apelurile au fost declarate la 19 ianuarie

2000, mai târziu de 10 zile de  la pronunțare. Sub acest aspect, deci,

soluția curții de apel este corectă.

În ceea ce privește pe inculpata S.A., căreia i s-a majorat în apel pedeapsa

pentru infracțiunea de luare de mită și  pe inculpații H.E., N.F. și U.M.,

cărora li s-a schimbat în apel încararea juridică din complicitate la dare de

mită, respectiv din trafic de influență, în complicitate la luare de mită,

creindu-li-se, astfel, o situație mai grea, în raport cu care recursurile lor

sunt admisibile și  în lipsa apelului declarat în termen, se constată că

soluțiile instanței de apel sunt corecte atât în fapt, cât și în drept,

iar  în privința infracțiunilor săvârșite de recurenți, contrar

susținerilor acestora, se constată că  termenul de prescripție specială

prevăzut în art.124 C.pen. nu s-a împlinit.

Cu privire la infracțiunile de fals în înscrisuri oficiale, fals intelectual,

uz de fals, înșelăciune și complicitate la aceste infracțiuni, la care apelul

procurorului nu s-a referit și în privința cărora sentința nu a fost modificată

prin decizia curții de apel, soluțiile nu pot fi atacate cu recurs, deoarece

prin aceasta s-ar recura sentința neatacată cu apel în termen, ceea ce, așa cum

s-a arătat, conform art.385

1

alin.4 nu este admisibil.

Constatându-se, totodată, inexistența unor cazuri de casare ce ar putea fi

luate în considerare din oficiu, conform art.385

9

alin.3

C.proc.pen., recursurile acestor inculpați au fost respinse ca nefondate.