ÎCCJ, decizie (scj.ro #84683)

Recurs. Apel declarat tardiv. Recurs împotriva deciziei În cazul în care apelul împotriva sentinței a fost respins ca tardiv, recursul părții trebuie examinat, chiar din oficiu, în raport cu prevederile art.385 9 alin.3 și art. 385 9 alin.1 pct.17 1 C.proc.pen., sub aspectul legalității acestei soluții. Dacă se constată că apelul a fost corect respins ca tardiv, ca și în cazul în care partea nu a folosit calea apelului, recursul este admisibil numai cu privire la modificările aduse sentinței ca urmare a admiterii apelului procurorului sau al altei părți. Dispozițiile cuprinse în sentință ce nu au fost modificate prin decizia instanței de apel nu pot face obiectul recursului și nu pot fi examinate de instanță.

Decizia Secției penale nr.759 din 12 februarie 2002 Prin sentința penală nr.10 din 22 decembrie 1999, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpații S.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual și complicitate la uz de fals; H.E. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual și complicitate la dare de mită; N.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și trafic de influență; P.I. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune și U.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals. Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr.2 din 21 februarie 2001, a admis recursul declarat de procuror, a majorat pedeapsa aplicată inculpatei S.A.

pentru infracțiunea de luare de mită și a schimbat încadrarea juridică a unor infracțiuni săvârșite de inculpații H.E. din complicitate la dare de mită în complicitate la luare de mită; N.F. și U.M. din trafic de influență în complicitate la luare de mită. Apelurile inculpaților S.A., H.E. și P.I. au fost respinse ca tardive. Toți inculpații au declarat recurs, cu unica motivare de a se constata că în privința infracțiunilor pentru care au fost condamnați a intervenit prescripția răspunderii penale. În soluționarea recursurilor se constată că inculpații N.F. și U.M.

nu au declarat apel, iar apelurile celorlalți au fost respinse ca tardive, situație în care inculpații nu pot ataca cu recurs decizia instanței de apel decât cu privire la constatarea tardivității apelului, precum și, potrivit prevederilor art.385 1 alin.4 C.proc.pen., cu privire la modificările aduse sentinței ca urmare a admiterii apelului declarat de procuror, în măsura în care, prin decizie, li s-a înrăutățit situația. Cu privire la tardivitatea apelului, neinvocată de recurenți, dar luată în examinare din oficiu, se constată că inculpații au folosit această cale de atac cu depășirea termenului prevăzut în art.363 alin.1 C.proc.pen.; ținând seama că inculpații au fost prezenți la dezbateri, termenul de apel a început să curgă la 22 decembrie 1999, iar apelurile au fost declarate la 19 ianuarie 2000, mai târziu de 10 zile de la pronunțare.

Sub acest aspect, deci, soluția curții de apel este corectă. În ceea ce privește pe inculpata S.A., căreia i s-a majorat în apel pedeapsa pentru infracțiunea de luare de mită și pe inculpații H.E., N.F. și U.M., cărora li s-a schimbat în apel încararea juridică din complicitate la dare de mită, respectiv din trafic de influență, în complicitate la luare de mită, creindu-li-se, astfel, o situație mai grea, în raport cu care recursurile lor sunt admisibile și în lipsa apelului declarat în termen, se constată că soluțiile instanței de apel sunt corecte atât în fapt, cât și în drept, iar în privința infracțiunilor săvârșite de recurenți, contrar susținerilor acestora, se constată că termenul de prescripție specială prevăzut în art.124 C.pen.

nu s-a împlinit. Cu privire la infracțiunile de fals în înscrisuri oficiale, fals intelectual, uz de fals, înșelăciune și complicitate la aceste infracțiuni, la care apelul procurorului nu s-a referit și în privința cărora sentința nu a fost modificată prin decizia curții de apel, soluțiile nu pot fi atacate cu recurs, deoarece prin aceasta s-ar recura sentința neatacată cu apel în termen, ceea ce, așa cum s-a arătat, conform art.385 1 alin.4 nu este admisibil. Constatându-se, totodată, inexistența unor cazuri de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, conform art.385 9 alin.3 C.proc.pen., recursurile acestor inculpați au fost respinse ca nefondate.