ÎCCJ, decizie (scj.ro #84722)

Apel. Termen. Excepție de tardivitate Menționând în considerentele deciziei că procurorul a declarat apel în termen, înseamnă că instanța s-a pronunțat, prin respingere, asupra excepției de tardivitate ridicată de inculpații intimnați. Lipsa unei motivări exprese privind considerarea apelului ca fiind declarat în termen nu constituie temei de casare, întrucât prevederile art.383 C.proc.pen. se referă la obligația instanței de apel ca, în expunerea deciziei, să arate temeiurile de fapt și de drept care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluțiile prevăzute în art.379 din același cod, și anume respingerea sau admiterea apelului, inclusiv modalitățile procesuale urmate după desființarea sentinței, iar nu la obligația de a face o motivare anume a respingerii unei excepții ridicate de intimați.

O atare motivare se va face în decizia instanței de recurs, când aceasta se va pronunța asupra cazului de casare prevăzut în art.385 9 alin.1 pct.11 C.proc.pen., invocat de recurent, în sensul că instanța de apel a admis o cale de atac introdusă tardiv . Secția penală, decizia nr.2204 din 25 aprilie 2002 Prin sentința penală nr.696 din 14 decembrie 2000, Tribunalul Iași, în baza art.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.b 1 C.proc.pen. și la art.18 1 C.pen., a achitat pe inculpații C.V. și C.G. pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută în art.254 alin.1 C.pen. Prin decizia penală nr.202 din 7 iunie 2001, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de procuror și a condamnat pe inculpați pentru săvârșirea infracțiunii menționate.

Împotriva acestei decizii inculpații au declarat recurs susținând, între altele, că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției de tardivitate a apelului declarat de procuror, invocată de inculpați, și a admis un apel tardiv. Examinând legalitatea deciziei criticate, se constată că recursurile sunt nefondate. Referitor la excepția de tardivitate a apelului declarat de procuror, asupra căreia instanța de apel nu s-ar fi pronunțat, se constată că, în considerentele deciziei se precizează că împotriva sentinței procurorul a declarat apel în termen. Prin urmare, instanța de apel s-a pronunțat, astfel, asupra excepției de tardivitate. În ceea ce privește lipsa unei motivări privind declararea în termen a apelului, prevederile art.383 C.proc.pen.

sunt greșit invocate de recurenți, deoarece ele se referă la obligația instanței de apel de a motiva temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, raportate la motivele de apel. Or, inculpații aveau în acea fază procesuală calitatea de intimați și nu invocaseră, prin urmare, vreun motiv de apel pentru ca instanța să fie obligată să motiveze respingerea acestuia. Totodată, se constată că apelul a fost declarat de procuror în termen legal de 10 zile calculat de la pronunțarea sentinței (14 decembrie 2000), fiind înregistrat la 27 decembrie 2000 la Tribunalul Iași, zilele de 25 și 26 decembrie, prima și a doua zi de Crăciun, fiind zile de sărbătoare legală conform art.1 din Legea nr.75 din 12 iunie 1996, iar potrivit art.186 alin. final C.proc.pen.

ultima zi de depunere a apelului, 25 decembrie 2000, fiind o zi nelucrătoare, termenul expira la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează, respectiv 27 decembrie 2000, dată la care a fost declarat. În consecință recursul declarat de inculpați a fost respins.