ÎCCJ, decizie (scj.ro #84722)

Apel. Termen.

Excepție de tardivitate

Menționând

în considerentele deciziei că procurorul a declarat apel în termen,

înseamnă  că instanța s-a pronunțat, prin respingere, asupra excepției de

tardivitate ridicată de inculpații intimnați.

Lipsa unei

motivări exprese privind considerarea apelului ca fiind declarat în termen nu

constituie temei de casare, întrucât prevederile art.383 C.proc.pen. se referă

la obligația instanței de apel ca, în expunerea deciziei, să arate temeiurile

de fapt și de drept care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluțiile

prevăzute în art.379 din același cod, și anume respingerea sau admiterea

apelului, inclusiv modalitățile procesuale urmate după desființarea sentinței,

iar nu la obligația de a face o motivare anume a respingerii unei excepții

ridicate de intimați.

O atare

motivare se va face în decizia instanței de recurs, când aceasta se va pronunța

asupra cazului de casare prevăzut în art.385

9

alin.1 pct.11

C.proc.pen., invocat de recurent, în sensul că instanța de apel a admis o cale

de atac introdusă tardiv

.

Secția penală, decizia nr.2204 din 25

aprilie 2002

Prin sentința penală nr.696 din 14 decembrie 2000, Tribunalul Iași, în baza

art.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.b

1

C.proc.pen. și la

art.18

1

C.pen., a achitat pe inculpații C.V. și C.G. pentru

infracțiunea de luare de mită prevăzută în art.254 alin.1 C.pen.

Prin decizia penală nr.202 din 7 iunie 2001, Curtea de Apel Iași a admis apelul

declarat de procuror și a condamnat pe inculpați pentru săvârșirea infracțiunii

menționate.

Împotriva acestei decizii inculpații au declarat recurs susținând, între

altele, că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției de tardivitate a apelului

declarat de procuror, invocată de inculpați, și a admis un apel tardiv.

Examinând legalitatea deciziei criticate, se constată că recursurile sunt

nefondate.

Referitor la excepția de tardivitate a apelului declarat de procuror, asupra

căreia instanța de apel  nu s-ar fi pronunțat, se constată că, în

considerentele deciziei se precizează că împotriva sentinței procurorul a

declarat apel în termen. Prin urmare, instanța de apel s-a pronunțat, astfel,

asupra excepției de tardivitate.

În ceea ce privește lipsa unei motivări privind declararea în termen a

apelului, prevederile art.383 C.proc.pen. sunt greșit invocate de recurenți,

deoarece ele se referă  la obligația instanței de apel de a motiva

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, raportate la motivele de apel. Or, inculpații aveau în acea fază

procesuală calitatea de intimați și nu invocaseră, prin urmare, vreun motiv de

apel pentru ca instanța să fie obligată  să motiveze respingerea acestuia.

Totodată, se constată că apelul a fost declarat de procuror în termen legal de

10 zile calculat de la pronunțarea sentinței (14 decembrie 2000), fiind

înregistrat la 27 decembrie 2000 la Tribunalul Iași, zilele de 25 și 26

decembrie, prima și a doua zi de Crăciun, fiind zile de sărbătoare legală

conform art.1 din Legea nr.75 din 12 iunie 1996, iar potrivit art.186 alin.

final C.proc.pen. ultima zi de depunere a apelului, 25 decembrie 2000, fiind o

zi nelucrătoare, termenul expira la sfârșitul primei zile lucrătoare care

urmează, respectiv 27 decembrie 2000, dată la care a fost declarat.

În  consecință recursul declarat de inculpați a fost respins.