ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3571/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28.02.2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. au solicitat, în contradictoriu cu I. și Colegiul Psihologilor din România, suspendarea executării Dispoziției nr. 2/2017 emisă de Președintele Colegiului Psihologilor din România - I., privind aplicarea și detalierea unor prevederi din Hotărârea Comitetului director al Colegiului Psihologilor din România nr. 1/2013 pentru aprobarea procedurilor privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru forurile de conducere ale Colegiului Psihologilor din România, publicată în MO nr. 104/7.02.2017, până la soluționarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința nr. 1504 din 26 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes și a respins cererea reclamanților de suspendare a executării actului administrativ arătat, ca nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamanții, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea în tot a hotărârii recurate.

Intimatul-pârât Colegiul Psihologilor din România a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.

La data de 14 mai 2018, recurenții-reclamanți au formulat, în temeiul art. 406 C. proc. civ., o cerere de renunțare la judecata cauzei ce face obiectul prezentului dosar, precum și anularea în tot a hotărârii pronunțate.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 mai 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

1I. Cu privire la cererea de renunțare la judecată

Examinând copia contractului de asistență juridică nr. x din data de 15 februarie 2017, încheiat între A. și Cabinetul individual de avocat J., se constată că obiectul acestui contract îl reprezintă inclusiv formularea în cauză, pentru recurenții-reclamanți, a unei cereri de renunțare la judecată, fiind dovedită existența mandatului special prevăzut în mod imperativ de dispozițiile art. 406 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamanților și intervenienților, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Având în vedere dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, dar și pe cele ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, luând act și de solicitarea recurenților-reclamanți privind anularea sentinței recurate, Înalta Curte va lua act de cererea recurenților privind renunțare la judecata cauzei ce formează obiectul prezentului dosar și va anula sentința pronunțată în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata acțiunii, formulată de A., B., C., D., E., F., G., H..

Anulează Sentința nr. 1504 din 26 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL