ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 723/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2015 la data de 23.06.2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Colegiul Psihologilor din România, solicitând instanței anularea Deciziei nr. y din 31.10.2014; nr. x din 31.10.2014, emisă de pârâtă, comunicată reclamantei în data de 13.11.2014, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 252 din 12 octombrie 2015 Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Psihologilor din Romania.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurenta invocă motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respective încălcarea sau aplicarea greșită a prevederilor art. 8 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. h din Legea nr. 554/2004 precum și a prevederilor art. 453-454 din C. proc. civ.

Recurenta indică în cuprinsul cererii de recurs prevederile art. 453 din C. proc. civ. ca fiind presupusele norme de drept în baza cărora instanța ar fi trebuit să oblige Colegiul Psihologilor din România la plata cheltuielilor de judecată.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 octombrie 2017 potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 14 decembrie 2017.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Prin Decizia nr. y/31.10.2014 nr. X/31.10.2014 Comisia de Deontologie și Disciplină din cadrul Colegiului Psihologilor din România a hotărât ca, în baza art. 54 alin. (1) lit. b din Legea nr. 213/2004 să aplice recurentei sancțiunea "Avertisment", recomandând acesteia ca, în termen de 30 de zile de la data primirii deciziei să facă dovada respectării Hotărârii nr. 3/2013 privind securitatea documentelor profesionale către terți.

Prin Hotărârea nr. 11/29.01.2015 a fost admisă contestația nr. x/24.11.2014, contestația nr. 1014c/263/24.11.2014 și contestația nr. x/24.11.2014 formulate de recurentă împotriva deciziei Comisiei de Deontologie și Disciplină nr. x/31.10.2014, nr. y/31.10.2014 și nr. z/31.10.2014.

La articolul 2 din această hotărâre s-a precizat că se anulează cele trei decizii emise de Comisia de Deontologie și Disciplină, iar la alin. (3), s-a menționat că se aprobă înaintarea dosarelor către Comisia de deontologie și disciplină, în vederea refacerii procedurii disciplinare.

Față de cele anterior menționate, corect s-a constatat că demersul judiciar al recurentei nu mai subzistă,

Prevederile art. 8 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. h din Legea nr. 554/2004 reprezintă un cadru general de reglementare a raporturilor dintre persoane vătămată într-un drept sau interes legitim, printru-un act administrativ și autoritatea publică care a emis actul în regim de putere publică. Or, raportul dintre recurentă și Colegiul Psihologilor din România este reglementat de prevederile Legii nr. 213/2004, de Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin H.G. nr. 788/2005 și a celorlalte acte normative ce reglementează profesia de psiholog cu drept de liberă practică.

Astfel, prevederile invocate de recurentă sunt inaplicabile în prezentul raport juridic dedus judecății, având în vedere faptul că acesta este reglementat de o procedură specială, prevăzută de art. 13-14 din Codul de procedură disciplinară, Anexa nr. 2 la Hotărârea Colegiului Psihologilor din România nr. 4CN/2013 pentru aprobarea Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică și a Codului de procedură disciplinară coroborate cu prevederile art. 56 din Legea nr. 213/2004 și prevederile art. 17 din Hotărârea Colegiului Psihologilor din România nr. 1/2013 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare internă a Colegiului Psihologilor din România.

Cu privire la presupusa încălcare sau aplicare greșită a prevederilor art. 453-454 din C. proc. civ., se rețin următoarele.

Pentru ca instanța să poată aplica prevederile art. 454 C. proc. civ., cu privire la posibilitatea obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, chiar dacă acesta a recunoscut pretențiile reclamantei încă de la primul termen de judecată, una dintre condițiile necesare este ca pârâtul să fi fost pus în întârziere sau să fie de drept în întârziere, înainte de sesizarea instanței. Recurenta nu a mai făcut nicio solicitare cu privire la stadiul soluționării contestației, neexistând premisele vreunui act ce ar putea fi considerat punere în întârziere, potrivit prevederilor art. 1522 alin. (5) C. civ. Prin sentința civilă nr. 252/12.10.2015, Curtea de Apel Timișoara a dispus în mod corect neacordarea cheltuielilor de judecată, reținând pe de-o parte faptul că, nu sunt aplicabile prevederile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât pârâta nu a pierdut procesul, astfel încât să poată fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Pe de altă parte, instanța a mai reținut și faptul că nu există un temei legal în baza căruia pârâta să fie obligată la comunicarea hotărârii, a cărei pronunțare reclamanta o solicita prin cererea de chemare în judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 252 din 12 octombrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2018.