ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 340/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/3/2014 reclamanta A. SRL a solicitat instanței: obligarea pârâților Consiliul General al Municipiului București, Municipiul București prin Primar la elaborarea și emiterea actul administrativ privind condițiile tehnice și economice în care se realizează accesul furnizorilor de rețele de comunicații electronice la «Rețeaua metropolitana de fibră optică a Municipiului București pentru telecomunicații «B.» în conformitate cu avizul Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații - ANCOM - nr. x din 30.05.2013 și modul de calculație a costurilor complet alocate, pentru activitățile care au legătură cu furnizarea accesului la infrastructura B., în vederea utilizării acestor rezultate în procesul de stabilire a tarifelor în conformitatea cu Regulamentul din Anexa Avizului ANCOM, în termen de maxim 30 de zile de la data pronunțării prezentei hotărâri; obligarea pârâtului Municipiul București prin Primar General (Primăria Municipiului București) de a transmite către ANCOM, în vederea obținerii Avizului necesar în condițiile art. 37 alin. (3) din Legea nr. 154/2012 a actului administrativ privind condițiile tehnice și economice în care se realizează accesul furnizorilor de rețele de comunicații electronice la « Rețeaua metropolitana de fibră optică a Municipiului București pentru telecomunicații «B.» în conformitate cu avizul Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații - ANCOM - nr. x din 30.05.2013 și modul de calculație a costurilor complet alocate, pentru activitățile care au legătură cu furnizarea accesului la infrastructura B., în vederea utilizării acestor rezultate în procesul de stabilire a tarifelor în conformitatea cu Regulamentul din Anexa Avizului ANCOM, în termen de maxim 30 de zile de la data emiterii actului administrativ.

În cauză au formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâților C. SA și B. SA.

Prin Sentința civilă nr. 3.119 din 28.04.2015, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul a reținut că în prezenta cauză contractul administrativ încheiat între părți are valoare estimativă de aproximativ 890.000.000 RON.

A reținut instanța că deși formal acțiunea reclamantei vizează obligarea pârâților la emiterea actului normativ care să conțină condițiile tehnice și economice în care se realizează accesul furnizorilor de rețele de comunicații electronice la rețeaua B., de fapt elaborarea acestui act vine în executarea efectivă a contractului pentru realizarea rețelei B., contract ce are valoarea estimativă menționată.

Prin urmare, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 04.08.2015 sub nr. x/3/2014.

Prin Sentința nr. 2.803 din 30.10.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Curtea a constatat că petitul cererii introductive nu este unul valoric, ci vizează obligarea autorității la realizarea unor operațiuni administrative (elaborare condiții tehnice), ceea ce se traduce într-o obligație de a face. Ținând cont că autoritatea ce s-ar obliga este locală, a apreciat instanța că devin aplicabile art. 10 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar competența materială este a Tribunalului.

Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., reține că în cauză există conflict de competență.

Analizând conflictul de competență reține că prin acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL la instanța de contencios administrativ s-a solicitat în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului București și Municipiul București prin Primar: elaborarea și emiterea actul administrativ privind condițiile tehnice și economice în care se realizează accesul furnizorilor de rețele de comunicații electronice la «Rețeaua metropolitană de fibră optică a Municipiului București pentru telecomunicații «B.» în conformitate cu avizul Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații - ANCOM - nr. x din 30.05.2013 și modul de calculație a costurilor complet alocate, pentru activitățile care au legătură cu furnizarea accesului la infrastructura B., în vederea utilizării acestor rezultate în procesul de stabilire a tarifelor în conformitatea cu Regulamentul din Anexa Avizului ANCOM, în termen de maxim 30 de zile de la data pronunțării prezentei hotărâri; obligarea pârâtului Municipiul București prin Primar General (Primăria Municipiului București) de a transmite către ANCOM, în vederea obținerii Avizului necesar în condițiile art. 37 alin. (3) din Legea nr. 154/2012 a actului administrativ privind condițiile tehnice și economice în care se realizează accesul furnizorilor de rețele de comunicații electronice la «Rețeaua metropolitana de fibră optică a Municipiului București pentru telecomunicații «B.» în conformitate cu avizul Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații - ANCOM - nr. x din 30.05.2013 și modul de calculație a costurilor complet alocate, pentru activitățile care au legătură cu furnizarea accesului la infrastructura B., în vederea utilizării acestor rezultate în procesul de stabilire a tarifelor în conformitatea cu Regulamentul din Anexa Avizului ANCOM, în termen de maxim 30 de zile de la data emiterii actului administrativ.

În raport de petitele acțiunii formulate cât și de dispozițiile art. 8 alin. (1) coroborat cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, se reține că obiectul cererii formulate îl constituie obligarea autorităților publice pârâte să emită un act administrativ/să efectueze o anumită operațiune administrativă, astfel că acțiunea formulată are un caracter independent și nu vizează executarea vreunor obligații contractuale.

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, competența materială și teritorială se stabilește în raport de disp. art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, criteriul fiind cel al rangului autorității publice care ar putea fi obligată la emiterea actului administrativ/efectuarea unei anumite operațiuni administrative.

Cum autoritățile publice pârâte se încadrează în categoria autorităților publice locale rezultă că, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, revine competența de soluționare a cauzei Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte, secția contencios administrativ și fiscal, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâții Consiliul General al Municipiului București și Municipiul București prin Primarul General (Primăria Municipiului București), precum și intervenienții D. SA și B. SA, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2016.

Procesat de ED