ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1962/2013

Prin cererea înregistrată la data de 12 decembrie 2001 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători - CFR Călători SA București - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Constanța a chemat în judecată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună întoarcerea executării silite cu privire la suma de 73.393 RON reprezentând contribuție la Fondul Național unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate, sumă ce a fost executată silit de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 404 1 C. proc.

civ. Prin Sentința civilă nr. 10.590 din 6 iunie 2012, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București. Învestită cu soluționarea litigiului, prin Sentința civilă nr. 94 din 10 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a admis cererea și a dispus restituirea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a sumei executate silit împotriva reclamantei, ca urmare a întoarcerii executării.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere următoarele considerente: Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a procedat la executarea silită a reclamantei, pretinzând că are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva sa, preluată, potrivit legii, de la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Constanța, conform Protocolului nr. 43 din 3 martie 2004 și actelor adiționale aferente, creanță în cuantum de 73.392,99 RON. Ulterior, constatând că reclamanta nu datora suma, același creditor bugetar, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a emis actul adițional rectificativ nr. 15 din 17 iulie 2008, prin care a modificat Protocolul ce a constituit titlu executoriu și în baza căruia s-a efectuat executarea silită, prin care se elimină tocmai creanța de 73.392,99 RON ce fusese executată împotriva reclamantei din cauza de față.

Prin urmare, reținând că titlurile constatatoare ale creanțelor, împreună cu Protocolul nr. 43 din 3 martie 2004, au fost modificate în sensul desființării creanței ce a fost executată silit și pe nedrept asupra reclamantei, în raport de dispozițiile art. 404 1 alin. (1) C. proc. civ., instanța a admis cererea și a dispus restituirea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a sumei executate silit împotriva reclamantei, ca urmare a întoarcerii executării. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Prin motivele de recurs, întemeiate pe prevederile art. 304 1 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.., se formulează următoarele critici de nelegalitate: Instanța a omis să se pronunțe asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, încălcând astfel dispozițiile art. 137 C. proc.

civ. Raportul juridic de drept material care permite introducerea acțiunii de întoarcere a executării presupune îndeplinirea următoarelor condiții: să se fi procedat la executarea integrală sau în parte a obligației stabilite prin titlu executoriu (art. 379 1 C. proc. civ.), executarea să fie desființată, fie ca efect al desființării titlului executoriu, fie ca efect al admiterii contestației la executare. Restabilirea situației anterioare trebuie să urmeze calea unei acțiuni separate, având ca obiect tocmai întoarcerea executării, fiind aplicabile prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Termenul începe să curgă din momentul în care a rămas definitivă hotărârea prin care s-a desființat titlul executoriu.

În prezenta cauză, titlul executoriu este reprezentat de înștiințarea de plată transmisă de CAS Constanța la SNTFC - CFR Călători SA București - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Constanța, iar hotărârea care desființează acest titlu executoriu este actul adițional rectificativ nr. 15 din 17 iulie 2008. Termenul de prescripție a dreptului de a cere întoarcerea executării silite s-a împlinit la data de 17 iulie 2011. Cererea de întoarcere a executării silite formulată de reclamantă a fost înregistrată la data de 12 decembrie 2011, cu 5 luni peste împlinirea termenului de prescripție. Recurenta arată că dispozițiilor legale în materia prescripției, prevăzute de O.U.G. nr. 51/1998, act normativ care guvernează activitatea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, au un caracter special, derogatoriu de la dreptul comun.

În temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va constata că motivele de recurs pot fi circumscrise prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.. și va exercita controlul judiciar de legalitate din perspectiva acestui caz de casare a hotărârii. Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente: Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție întemeiată pe prevederile art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998. Curtea de apel a omis să se pronunțe asupra acestei excepții, deși, în condițiile art. 261 C. proc.

civ., avea obligația de a se soluționa toate cererile cu care a fost învestită și de a analiza efectiv toate mijloacele de apărare, elementele de probă și dispozițiile legale aplicabile, invocate de părți. În acest mod au fost încălcate prevederile art. 137 C. proc. civ. și cele ale art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, producându-se pârâtei o vătămare care, pentru asigurarea dublului grad de jurisdicție, nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Cu ocazia rejudecării cauzei, curtea de apel va analiza excepția prescripției dreptului material la acțiune, atât în raport de argumentele pârâtei formulate în susținerea acestei excepții, cât și de cele invocate de reclamantă pentru respingerea excepției.

Față de soluția pronunțată, Înalta Curte nu va mai analiza celelalte motive de recurs, prin care pârâta susține că, în cauză, dreptul material la acțiune al reclamantei era prescris la data învestirii instanței. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, iar în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Sentinței civile nr. 94 din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2013. Procesat de GGC - DG