ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1962/2013

Prin cererea

înregistrată la data de 12 decembrie 2001 pe rolul Judecătoriei sectorului 1

București, Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători - CFR

Călători SA București - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Constanța a

chemat în judecată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și a

solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună

întoarcerea executării silite cu privire la suma de 73.393 RON reprezentând

contribuție la Fondul Național unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate, sumă

ce a fost executată silit de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 404

1

C. proc. civ.

Prin Sentința civilă

nr. 10.590 din 6 iunie 2012, Judecătoria sectorului 1 București a admis

excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a

cererii în favoarea Curții de Apel București.

Învestită cu

soluționarea litigiului, prin Sentința civilă nr. 94 din 10 septembrie 2012,

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a admis cererea și a dispus

restituirea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a

sumei executate silit împotriva reclamantei, ca urmare a întoarcerii

executării.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a avut în vedere următoarele considerente:

Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului a procedat la executarea silită a reclamantei,

pretinzând că are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva sa, preluată,

potrivit legii, de la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Constanța,

conform Protocolului nr. 43 din 3 martie 2004 și actelor adiționale aferente,

creanță în cuantum de 73.392,99 RON.

Ulterior, constatând

că reclamanta nu datora suma, același creditor bugetar, Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului, a emis actul adițional rectificativ nr. 15

din 17 iulie 2008, prin care a modificat Protocolul ce a constituit titlu

executoriu și în baza căruia  s-a efectuat executarea silită, prin care se

elimină tocmai creanța de 73.392,99 RON ce fusese executată împotriva

reclamantei din cauza de față.

Prin urmare, reținând

că titlurile constatatoare ale creanțelor, împreună cu Protocolul nr. 43 din 3

martie 2004, au fost modificate în sensul desființării creanței ce a fost

executată silit și pe nedrept asupra reclamantei, în raport de dispozițiile

art. 404

1

alin. (1) C. proc. civ., instanța a admis cererea și a

dispus restituirea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

a sumei executate silit împotriva reclamantei, ca urmare a întoarcerii

executării.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului.

Prin motivele de

recurs, întemeiate pe prevederile art. 304

1

și art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.., se formulează următoarele critici de nelegalitate:

Instanța a omis să se

pronunțe asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, încălcând

astfel dispozițiile art. 137 C. proc. civ.

Raportul juridic de

drept material care permite introducerea acțiunii de întoarcere a executării

presupune îndeplinirea următoarelor condiții: să se fi procedat la executarea integrală

sau în parte a obligației stabilite prin titlu executoriu (art. 379

1

C. proc. civ.), executarea să fie desființată, fie ca efect al desființării

titlului executoriu, fie ca efect al admiterii contestației la executare.

Restabilirea

situației anterioare trebuie să urmeze calea unei acțiuni separate, având ca

obiect tocmai întoarcerea executării, fiind aplicabile prevederile art. 3 din

Decretul nr. 167/1958. Termenul începe să curgă din momentul în care a rămas

definitivă hotărârea prin care s-a desființat titlul executoriu.

În prezenta cauză,

titlul executoriu este reprezentat de înștiințarea de plată transmisă de CAS

Constanța la SNTFC - CFR Călători SA București - Sucursala de Transport

Feroviar de Călători Constanța, iar hotărârea care desființează acest titlu

executoriu este actul adițional rectificativ nr. 15 din 17 iulie 2008. Termenul

de prescripție a dreptului de a cere întoarcerea executării silite s-a împlinit

la data de 17 iulie 2011.

Cererea de întoarcere

a executării silite formulată de reclamantă a fost înregistrată la data de 12

decembrie 2011, cu 5 luni peste împlinirea termenului de prescripție.

Recurenta arată că

dispozițiilor legale în materia prescripției, prevăzute de O.U.G. nr. 51/1998,

act normativ care guvernează activitatea Autorității pentru Valorificarea

Activelor Statului, au un caracter special, derogatoriu de la dreptul comun.

În temeiul art. 306

alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va constata că motivele de recurs pot fi

circumscrise prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.. și va exercita

controlul judiciar de legalitate din perspectiva acestui caz de casare a

hotărârii.

Analizând decizia

recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte

constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele

considerente:

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție

întemeiată pe prevederile art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998.

Curtea de apel a omis

să se pronunțe asupra acestei excepții, deși, în condițiile art. 261 C. proc.

civ., avea obligația de a se soluționa toate cererile cu care a fost învestită

și de a analiza efectiv toate mijloacele de apărare, elementele de probă și

dispozițiile legale aplicabile, invocate de părți.

În acest mod au fost

încălcate prevederile art. 137 C. proc. civ. și cele ale art. 6 din Convenția

europeană a drepturilor omului, producându-se pârâtei o vătămare care, pentru

asigurarea dublului grad de jurisdicție, nu poate fi înlăturată decât prin

casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării

cauzei, curtea de apel va analiza excepția prescripției dreptului material la

acțiune, atât în raport de argumentele pârâtei formulate în susținerea acestei

excepții, cât și de cele invocate de reclamantă pentru respingerea excepției.

Față de soluția

pronunțată, Înalta Curte nu va mai analiza celelalte motive de recurs, prin

care pârâta susține că, în cauză, dreptul material la acțiune al reclamantei

era prescris la data învestirii instanței.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul

declarat, iar în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ., va casa sentința atacată

și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

împotriva Sentinței civile nr. 94 din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel

București, secția a V-a civilă.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2013.

Procesat de GGC - DG