ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1283/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector I București la data de 17 noiembrie 2011, reclamanta SN T.F.C. C.F.R. C. SA - Centru comercial de călători Constanța a solicitat întoarcerea executării silite eu privire la suma de 73.393 lei, reprezentând contribuție la Fondul N.U.A.S.S., suma ce a fost executată silit de către A.V.A.S. Prin sentința civila nr. 10590/2012, Judecătoria sector 1 București a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, față de dispozițiile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005 și ale art. 49 din O.G.

nr. 51/1998. Prin sentința nr. 94 din 19 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a admis cererea de întoarcere a executării silite formulată de reclamanta SN T.F.C. C.F.R. C. SA - Centru comercial de călători Constanța în contradictoriu cu pârâta A.A.A.S. A obligat pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 73.393,99 iei reprezentând sumă cu privire la care s-a efectuat executarea silită, ca efect al întoarcerii executării. Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut. în vedere pe de o parte, împrejurarea ca titlurile constatatoare ale creanțelor împreună cu Protocolul nr. 43 din 03 martie 2004 au fost modificate în sensul desființării creanței ce a fost executată silit și pe nedrept asupra reclamantei din cauza de față, precum și dispozițiile art. 404 1 alin. (1) C. proc.

civ. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.A.A.S., în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., reiterând instanței și solicitând admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, excepție asupra căreia instanța de fond a omis să se pronunțe. Prin Decizia nr. 1962 din 4 aprilie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a l civilă, a admis recursul declarat de pârâta A.A.A.S., a casat sentința atacată și cauza a fost trimisă spre rejudeeare. Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare, în acest mod fiind încălcate prevederile art. 137 C. proc.

civ. și ale art. 6 C.E.D.O., producându-se pârâtei o vătămare care, pentru asigurarea dublului grad de jurisdicție, nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudeeare. Prin Decizia nr. 99 din 16 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată, A admis cererea formulată de reclamanta SN T.F.C. C.F.R. C. SA - Centru comercial de călători Constanța în contradictoriu cu pârâta A.A.A.S. A obligat pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 73.393,99 lei reprezentând suma cu privire la care s-a efectuat executarea silită, ca efect al întoarcerii executării.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune că, în dreptul comun acțiunea prin care se cere restabilirea situației anterioare pe cale separată poate fi exercitată înăuntrul termenului general de prescripție a dreptului material la acțiune, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a desființat titlul executoriu, iar în cazul de față de la data la care s-a desființai titlul executoriu chiar de către autoritatea care 1-a emis, respectiv de la data la care creditorul restituirii (în speță reclamanta) a cunoscut sau trebuia să cunoască această împrejurare. Desființarea titlului executoriu emis de A.A.A.S.

i-a fost adusă la cunoștința reclamantei prin adresa emisă de A.A.A.S. la data de 19 noiembrie 2008, înregistrată la R.T.F.C. Constanța Sa data de 20 noiembrie 2008, acesta fiind momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru exercitarea dreptului la acțiunea în restabilirea situației anterioare (respectiv pentru exercitarea acțiunii de întoarcere a executării). Cu privire la durata termenului, curtea de apel a apreciat că, fața de natura creanței, creanța fiscală preluată de A.A.A.S. și față de obiectul cererii (întoarcere executare silită) nu se aplică dispozițiile speciale prevăzute de aii. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, întrucât dispozițiile speciale se aplică activelor bancare preluate de A.A.A.S., în calitate de instituție implicata în procesul de privatizare.

Or, creanța din cauza de față este o creanță fiscală ce nu are legătură cu procesul de privatizare, ci reprezintă contribuție la asigurări sociale. Astfel din adresa emisă la data de 9 iunie 2008 de SN T.C.F.R. C. SA - R.T.F.C. Constanța, înregistrată în 2008 rezultă că s-a cerut restituirea sumei de 73.392.99 iei. reprezentând creanța fiscală, având în vedere dispozițiile Ordinului nr. 1645/2007 al M.E.F. privind aprobarea Procedurii de restituire a sumelor reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate, plătite în plus față de obligația fiscală sau din eroare și Ordinul nr. 905/2007 al C.N.A.S.S., privind aprobarea Modalităților unitare de aplicare în sistemul asigurărilor sociale de sănătate a Ordinului nr. 1645/2007, solicitând să se dispună emiterea unui protocol rectificațiv pentru suma de mai sus, cu scopul de a fi comunicat către A.A.A.S., pentru restituirea sumei plătite fără bază legală.

Urmare a acestor diligente efectuate de reclamantă, A.A.A.S. a comunicat acesteia prin adresa din 19 noiembrie 2008 înregistrată la R.T.F.C. Constanța la data de 20 noiembrie 2008 faptul că s-a eliminat creanța cesionată, conform actului rectificativ din 17 iulie 2008 la Protocolul nr. 43/2009. Astfel, conform art. 135 din O.U.G. nr. 93/2003 privind C. proc. fisc., termenul de prescripție în cazul creanțelor fiscale este de 5 ani și începe să curgă de la data de 20 noiembrie 2008, data introducerii acțiunii având ca obiect întoarcerea executării fiind 17 noiembrie 2011 (conform rezoluției din dosarul Judecătoriei sector 1 București). Chiar și în situația în care s-ar aplica termenul de drept comun, de 3 ani, de la care se poate formula acțiunea în restabilirea situației anterioare, termenul de prescripție nu este îndeplinit față de datele menționate mai sus.

În consecință, curtea de ape!, față de dispozițiile legale menționate, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată. Pe fondul cererii, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente; Potrivit art. 4041 alin. (1) C. proc. civ. „în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia." În cauza de față, așa cum susține și reclamanta, se constată că A.A.A.S. a procedat la executarea silită a reclamantei, pretinzând că are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva sa, preluată potrivit legii de la C.J.A.S.

Constanța, conform Protocolului nr. 43 din 03 martie 2004 și actelor adiționale aferente, creanță în cuantum de 73.393 Iei (73.392,99 lei). Ulterior, constatând că suma nu era datorată de către reclamantă, același creditor bugetar, A.A.A.S. a emis un act adițional rectificativ din 17 iulie 2008 prin care modifică protocolul ce a constituit iîtlu executoriu și în baza căruia s-a efectuat executarea silită, prin care se elimină tocmai creanța de 73.392,99 lei, ce fusese executată împotriva reclamantei din cauza de față. Astfel instanța de fond a avut în vedere împrejurarea că titlurile constatatoare ale creanțelor împreună cu Protocolul nr. 43 din 03 martie 2004 au fost modificate în sensul desființării creanței ce a fost executată silit și pe nedrept asupra reclamantei din cauza de față, precum și dispozițiile art. 4041 alin. (1) C. proc.

civ. De altfel, restituirea ar fi trebuit efectuată de bună-voie, cu atât mai mult cu cât A.A.A.S. recunoaște că plata silită s-a efectuat necuvenit, însă nu din rea-credînță, ci din imposibilitate fortuită nu poate achita creanța de bună voie. Împotriva acestei decizii a exercitat recurs pârâta A.A.A.S., în baza dispozițiilor art. 3041 și art. 304 pct.9 C. proc. civ., solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii. În motivarea recursului pârâta a susținut eă hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 95/2003, conform cărora A.A.A.S. a preluat creanțe bugetare în vederea încasării, pe baza cesiunii de creanțe de la C.N.A.S., pentru virarea acestora la F.U.A.S.S.

Pârâta a recunoscut titlul executoriu fiscal ca fiind desființat și totodată, a diminuat obligația de plată a SN T.F.C. C.F.R.C. SA - Centru comercial de călători Constanța, astfel cum a fost preluată conform O.U.G. nr. 95/2003, eu suma de 73.392,99 lei. La data recursului, din total obligație de plată în sumă de 304,526, 41 lei, urmare a diminuării cu suma de 73,392,99 lei, obligația de plată a devenit de 231.133,42 lei. Recurent a-pârâtă a arătat că instanța de fond, în mod greșit a admis cererea de întoarcere a executării silite cu privire la suma de 73.393 lei, executarea silită a acestei debitoare fiind continuată pentru suma rămasă neachitată la acest moment. Așadar, executarea silită demarată de A.A.A.S.

este temeinică și legală. sens în care pârâta solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. La termenul de judecată din data de 6 mai 2014, intimata-reelamaită SN T.F.C. C.F.R.C. SA a invocat excepția nulității recursului declarat de pârâta A.A.A.S., pentru neindicarea dispozițiilor legale încălcate de instanța de fond, situație în care criticile formulate nu se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., menționat de către recurentă. Excepția va fi respinsă, față de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., aplicabile cauzei, potrivit cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel (ca în speța de față) nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304. Oricum, prin cererea de recurs se invocă încălcarea dispozițiilor O.U.G.

nr. 95/2003 privind preluarea de către A.V.A.B. a unor creanțe bugetare în vederea încasării și virării lor la F.N.U. de asigurări sociale de sănătate. Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Prin motivele de recurs, pârâta A.A.A.S. a susținut că a preluat creanța bugetară de la intimata-reclamantă, conform O.U.G. nr. 95/2003 și că executarea silită a acestei debitoare este continuată pentru suma rămasă neachitată la acest moment, din debitele pe care intimata le are. Or, aceste critici sunt formulate omisso medio, direct în prezentul recurs și nu pot fi primite, potrivit principiului ierarhiei în exercitarea căilor de atac. a căror respectare se impune. Astfel, se constată că pârâta-recurentă A.A.A.S.

a declarat recurs împotriva sentinței nr. 94 din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, formulând critici pe excepția prescripției drepluiui material la acțiune și solicitând Înaltei Curți de Casație și justiție să admită această excepție. Pe fondul cauzei, pârâta a recunoscut că plata silită s-a efectuat necuvenit, însă nu din rea-credință, ci din imposibilitate fortuită nu poate achita creanța de bună voie. Față de cele ce preced, partea nu poate formula critica mai sus enunțată pentru prima oară, omisso medio în această cale de atac. Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat întoarcerea executării silite cu privire la suma de 73.393 lei, reprezentând contribuție la F.N.U.A.S.S., suma ce a fost executată silii de către A.V.A.S.

Așadar, obiectul prezentei pricini privește întoarcerea executării silite pentru suma de 73.393 lei, față de care pârâta a recunoscut în mod constant pe parcursul derulării litigiului, inclusiv în recursul de față, că titlul executoriu fiscal a fost desființat. Nu se pune astfel problema încălcării dispozițiilor O.U.G. nr. 95/2003 atât timp cât creanța preluată ce face obiectul dosarului a fost anulată. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat, în cauză făcându-se o aplicare corectă a dispozițiilor art. 404 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.A.A.S. împotriva Deciziei nr. 99 din data 16 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 mat 2014.