ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1839/2013

Prin cererea

înregistrată la 5 octombrie 2012 pe rolul Judecătoriei Răcari, Județul

Dâmbovița, s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu

contract pentru emiterea cardului de credit încheiat la 3 martie 2009 formulată

de creditoarea SC E.K. România SRL București prin SCPEJ “M.F. și M.G.R.” în

contradictoriu cu debitorul L.I.

Astfel Judecătoria

Răcari prin Sentința civilă nr. 1258 din 26 noiembrie 2012 și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1

București reținându-se că domiciliul debitorului se află în raza teritorială a

Judecătoriei sectorului 1 București.

Judecătoria

sectorului 1 București și-a declinat la rândul ei competența de soluționare a

cauzei prin Sentința civilă nr. 1833 din 1 ianuarie 2013 reținând că în

condițiile în care executorul și creditorul au indicat clar că vor fi urmărite

bunurile din circumscripția Judecătoriei Răcari, această instanță este

competentă în soluționarea cauzei, cu atât mai mult cu cât raportat și la

dispozițiile art. 373 și 373

1

C. proc. civ. Biroul executorului

judecătoresc ce a solicitat încuviințarea executării silite se află în cadrul

Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Față de conflictul

negativ de competență ivit între Judecătoria Răcari și Judecătoria sector 1

București, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului

litigiu îl constituie cererea de încuviințare a executării silite, în toate

formele legale, a titlului executoriu - contractul pentru emiterea cardului de

credit încheiat la 3 martie 2009

Potrivit art. 373

1

C. proc. civ. “Cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se

depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel”.

Acesta, de îndată va

solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i

în copie cererea de executare și titlul respectiv”, iar, potrivit art. 373

alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în

circumscripția căreia se va face executarea.

Or, din dispozițiile

legale sus evocate rezultă că încuviințarea executării este de competența

instanței de executare.Calificarea instanței de executare este făcută de

legiuitor în art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind “judecătoria în

circumscripția căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel”.

Rezultă că locul

executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanței de

executare, ca instanță căreia îi revine competența teritorială de soluționare a

cererilor de încuviințare a executării.Or, acest criteriu are în vedere locul

unde se realizează în mod efectiv executarea, loc care nu se confundă cu acela

unde își are sediul organul de executare.

În procedura

executării silite, locul executării este acela unde se află bunurile supuse

urmăririi, or, în speță, în absența indicării de către creditor a locului unde

se află bunurile debitorului asupra cărora se va face executarea silită, acesta

se prezumă a fi cel de la domiciliul debitorului.

Cum domiciliul

debitorului indicat în cererea de chemare în judecată este sat Săuliești nr.

58, județul Dâmbovița, ce se află în raza teritorială a Judecătoriei Răcari,

acesteia îi revine competența de soluționare a cererii de încuviințare a

executării silite.

Ca atare din

perspectiva celor expuse, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a

se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 1 aprilie 2013.

Procesat de GGC - DG