ÎCCJ, decizie (scj.ro #83632)

Concurență neloială, Termen de prescripție. art.192 din Legea nr31/1990 Termenul de prescripție pentru daunele produse prin concurență neloială,săvârșită de administratorul unei societăți comerciale, începe să curgă nu de la data înființării de către acesta a unei societăți comerciale concurente ci pe măsura desfășurării faptelor de concurență neloială,pentru fiecare activitate cauzatoare de prejudicii,se naște un termen distinct de prescripție. (Secția comercială, decizia nr.3071 din 17 iunie 2003) Prin acțiunea înregistrată la 22 aprilie 1998, reclamantul T.G.F. și intervenienta forțată S.C. “O” SRL Alba, au solicitat obligarea pârâtei O.O. la plata despăgubirilor și a dobânzilor bancare aferente, reprezentând daune cauzate de pârâtă prin comerțul concurent prestat în defavoarea S.C.

“O” SRL și în favoarea societății “P.I.” SRL Alba, înființată cu acest scop de O.A., soțul pârâtei. Tribunalul Alba, prin sentința civilă nr.551/22 iulie 1998, a respins acțiunea ca prescrisă, reținând că dreptul la despăgubiri, întemeiat pe dispozițiile art.4 lit.i din Legea nr.11/1991 coroborat cu art.145 alin(.2 ) din Legea nr.31/1990, s-a născut la 29 iulie 1994, când reclamantul a cunoscut faptele pârâtei comise în calitate de administrator al S.C. “O” SRL iar acțiunea a fost promovată la 22 aprilie 1998, deci peste termenul de un an, fiind tardivă. Apelul reclamantului a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia,Secția comercială, care, prin decizia nr.132 din 11 februarie 1999, a desființat sentința tribunalului și a trimis cauza aceluiași tribunal spre o nouă judecată, în cadrul căreia să fie soluționată și cererea de intervenție forțată a S.C.

“O” SRL Alba.. Rejudecând în fond după desființare, Tribunalul Alba, prin sentința civilă nr.519/26 mai 2000, a respins acțiunea reclamantului și a intervenientei forțate. Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că deși dreptul la despăgubiri nu este prescris, acțiunea nu poate fi primită deoarece prejudiciul cauzat reclamantului a fost reparat conform deciziei civile nr.225/A/1997 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia. Sentința a fost atacată cu apel de reclamanți, susținându-se că greșit s-a reținut că prejudiciul invocat în cauză are același izvor juridic cu drepturile bănești cuvenite reclamantului în calitatea sa ,de fost asociat al S.C. “O” SRL, și stabilite prin decizia nr.225/A/1997 a Curții de Apel Alba Iulia.

Curtea de Apel Alba Iulia, Secția Comercială și Contencios Administrativ, prin decizia civilă nr.285 din 13 aprilie 2001, a admis apelul reclamantului T.G.F. și a intervenientei S.C. “O” SRL Alba, schimbând sentința atacată în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtei la despăgubiri către reclamantul T.G.F . Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâta a desfășurat un comerț concurent prin S.C. “P.I.” SRL, înființată de soțul acesteia, făcându-se vinovată de concurență neloială, încălcând prevederile art.192alin(.2) din Legea nr.31/1990. Daunele reclamate, datorate de pârâtă, nu privesc dividendele, ci profitul de care a fost lipsită intervenienta S.C.

“O” SRL și implicit reclamantul, calculat pentru perioada de trei ani, anterioară introducerii acțiunii, deci începând cu 22 aprilie 1995. Prin recursul declarat în temeiul art.304 pct.9C.proc.civ., pârâta a invocat prescripția acțiunii, susținând că termenul de prescripție de trei ani a început să curgă de la data săvârșirii faptei (art.12 din Legea nr.11/1991). În speță, reclamantul a susținut că fapta prejudiciabilă s-a produs la data înființării societății concurente, S.C. “P.I.” SRL, la 29 august 1994, dată față de care acțiunea introdusă la 22 aprilie 1998 este prescrisă. Recursul este nefondat. Problema în litigiu este momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru daunele produse prin concurență neloială săvârșită de un administrator, prin faptă directă sau prin altă persoană fizică sau juridică, respectiv dacă prescripția începe să curgă de la data înființării comerciantului concurent, după cum susține pârâtă.

Potrivit art.7 din Decretul 167/1958, prescripția începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. În cauză, determinant pentru nașterea dreptului la acțiune, nu este momentul constituirii societății comerciale concurente ci desfășurarea faptelor de concurență neloială. Or, aceste fapte , după cum rezultă din verificările expertizei contabile efectuate în cauză, s-au desfășurat în timp, succesiv, producându-se într-o perioadă începând cu înființarea societății concurente, S.C. “P.I.” SRL și pe parcursul activității. Ca urmare, pentru fiecare activitate producătoare de prejudicii se naște un termen distinct de prescripție, astfel că acțiunea precizată pentru daune este în termen, fiind formulată pentru o perioadă de trei ani, anterioară introducerii acțiunii.

Întrucât hotărârea instanței de apel a avut în vedere această modalitate de calcul a termenului de prescripție, susținerile pârâtei sunt nefondate, astfel că recursul urmează să fie respins.