ÎCCJ, decizie (scj.ro #83632)

Concurență

neloială, Termen de prescripție.

art.192  din Legea nr31/1990

Termenul de prescripție pentru

daunele produse prin concurență neloială,săvârșită de administratorul unei

societăți  comerciale, începe să curgă nu de la data înființării de către

acesta a unei societăți comerciale concurente ci pe măsura desfășurării

faptelor de concurență neloială,pentru fiecare activitate cauzatoare de

prejudicii,se naște un termen distinct de prescripție.

(Secția comercială, decizia nr.3071 din 17 iunie 2003)

Prin acțiunea înregistrată la 22 aprilie

1998, reclamantul T.G.F. și intervenienta forțată S.C. “O” SRL Alba, au

solicitat obligarea pârâtei O.O. la plata despăgubirilor și a dobânzilor

bancare aferente, reprezentând daune cauzate de pârâtă prin comerțul concurent

prestat în defavoarea S.C. “O” SRL și în favoarea societății “P.I.” SRL Alba,

înființată cu acest scop de O.A., soțul pârâtei.

Tribunalul Alba, prin sentința civilă nr.551/22 iulie 1998, a respins acțiunea

ca prescrisă, reținând că dreptul la despăgubiri, întemeiat pe dispozițiile

art.4 lit.i din Legea nr.11/1991 coroborat cu art.145 alin(.2 ) din Legea

nr.31/1990, s-a născut la 29 iulie 1994, când reclamantul a cunoscut faptele

pârâtei comise în calitate de administrator al S.C. “O” SRL iar acțiunea a fost

promovată la 22 aprilie 1998, deci peste termenul de un an, fiind tardivă.

Apelul reclamantului a fost admis de Curtea de Apel Alba Iulia,Secția

comercială, care, prin decizia nr.132 din 11 februarie 1999, a desființat

sentința tribunalului și a trimis cauza aceluiași tribunal spre o nouă

judecată, în cadrul căreia să fie soluționată și cererea de intervenție forțată

a S.C. “O” SRL Alba..

Rejudecând în fond după desființare, Tribunalul Alba, prin sentința civilă

nr.519/26 mai 2000, a respins acțiunea reclamantului și a intervenientei

forțate.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că deși dreptul la despăgubiri

nu este prescris, acțiunea nu poate fi primită deoarece prejudiciul cauzat

reclamantului a fost reparat conform deciziei civile nr.225/A/1997 pronunțată

de Curtea de Apel Alba Iulia.

Sentința a fost atacată cu apel de reclamanți, susținându-se că greșit s-a

reținut că prejudiciul invocat în cauză are același izvor juridic cu drepturile

bănești cuvenite reclamantului în calitatea sa ,de fost asociat al S.C. “O”

SRL, și stabilite prin decizia nr.225/A/1997 a Curții de Apel Alba Iulia.

Curtea de Apel Alba Iulia, Secția Comercială și Contencios Administrativ, prin

decizia civilă nr.285 din 13 aprilie 2001, a admis apelul reclamantului T.G.F.

și a intervenientei S.C. “O” SRL Alba, schimbând sentința atacată în sensul

admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtei la despăgubiri către

reclamantul T.G.F .

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâta a desfășurat

un comerț concurent prin S.C. “P.I.” SRL, înființată de soțul acesteia,

făcându-se vinovată de concurență neloială, încălcând prevederile

art.192alin(.2) din Legea nr.31/1990.

Daunele reclamate, datorate de pârâtă, nu privesc dividendele, ci profitul de

care a fost lipsită intervenienta S.C. “O” SRL și implicit reclamantul, calculat

pentru perioada de trei ani, anterioară introducerii acțiunii, deci începând cu

22 aprilie 1995.

Prin recursul declarat în temeiul art.304 pct.9C.proc.civ., pârâta a invocat

prescripția acțiunii, susținând că termenul de prescripție de  trei ani a

început să curgă de la data săvârșirii faptei (art.12 din Legea nr.11/1991).

În speță, reclamantul a susținut că fapta prejudiciabilă s-a produs la data

înființării societății concurente, S.C. “P.I.” SRL, la 29 august 1994, dată

față de care acțiunea introdusă la 22 aprilie 1998 este prescrisă.

Recursul este nefondat.

Problema în litigiu este momentul de la care începe să curgă termenul de

prescripție pentru daunele produse prin concurență neloială săvârșită de un

administrator, prin faptă directă sau prin altă persoană fizică sau juridică,

respectiv dacă prescripția începe să curgă de la data înființării

comerciantului concurent, după cum susține pârâtă.

Potrivit art.7 din Decretul 167/1958, prescripția începe să curgă de la data

nașterii dreptului la acțiune.

În cauză, determinant pentru nașterea dreptului la acțiune, nu este momentul

constituirii societății comerciale concurente ci desfășurarea faptelor de

concurență neloială.

Or, aceste fapte , după cum rezultă din verificările expertizei contabile

efectuate în cauză, s-au desfășurat în timp, succesiv, producându-se într-o

perioadă începând cu înființarea societății concurente, S.C. “P.I.” SRL și pe

parcursul activității.

Ca urmare, pentru fiecare activitate producătoare de prejudicii se naște un

termen distinct de prescripție, astfel că acțiunea precizată pentru daune este

în termen, fiind formulată pentru o perioadă de trei ani, anterioară

introducerii acțiunii.

Întrucât hotărârea instanței de apel a avut în vedere această modalitate de

calcul a termenului de prescripție, susținerile pârâtei sunt nefondate, astfel

că recursul urmează să fie respins.