ÎCCJ, decizie (scj.ro #84588)

Vătămări

cauzatoare de moarte. Omor. Raport de cauzalitate

Fapta de a aplica victimei numeroase lovituri, cauzându-i multiple echimoze

și fractură de col femural, nu constituie infracțiunea de omor dacă decesul

survine după o lună, ca urmare a unei bronhopneumonii, complicație apărută în

evoluția fracturii de femur. Întrucât victima nu a fost dusă la spital, așa cum

a recomandat medicul,  fiind necorespunzător îngrijită, cauzalitatea

indirectă dintre agresiune și deces nu constituie temei pentru a se reține

săvârșirea infracțiunii de omor, ci pe aceea de vătămări cauzatoare de moarte

prevăzută în art.183 C.pen.

Secția

penală, decizia nr.1305 din 14 martie 2003

Tribunalul Mehedinți, prin sentința penală nr.319 din 19 decembrie 2001, a

condamnat pe inculpatul S.C. la 10 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută în art.183 C.pen., prin

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor, la 10 ani închisoare.

Instanța a reținut că, la 21 iulie 2000, inculpatul, aflat în stare de

ebrietate, a lovit pe B.C., tatăl concubinei sale, cu pumnii și picioarele în

toate zonele corpului, doborându-l la pământ, după care  l-a târât până la

poarta locuinței acestuia, unde l-a abandonat.

După ce agresiunea a încetat, victima a fost dusă în curtea locuinței sale și

așezată sub un pom, membrii familiei observând că prezintă multiple echimoze pe

întreaga suprafață a corpului, că sângera în zona feței, iar un picior era

fracturat.

În urma examinării făcută victimei de medicul din comună s-a constatat că

prezintă fractură de col femural, recomandându-se internarea în spital. Aceasta

nu s-a produs, victima decedând în ziua de 23 august 2000.

S-a mai reținut că victima nu a fost transportată la spital și pentru motivul

că familiei îi lipseau mijloacele pentru plata spitalizării.

Apelurile procurorului, care a criticat hotărârea pentru greșita schimbare a

încadrării juridice, și al inculpatului care a cerut reducerea pedepsei, au

fost respinse de Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr.187 din 29

aprilie 2002.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs procurorul, susținând că fapta

inculpatului, de a lovi victima cu intensitate pe întreaga suprafață a corpului

și apoi de a se opune, cu violență, ca aceasta să fie internată în spital,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat și

deosebit de grav, prevăzută în art.174, 175 lit.d și 176 lit.a C.pem.

Recursul este nefondat.

Din probele administrate rezultă că inculpatul locuia într-un imobil în

vecinătatea căruia locuia victima. Pe fondul consumului de alcool, între

inculpat și părinții concubinei sale au existat numeroase conflicte violente.

În ziua de 21 iulie 2000, inculpatul, în stare de ebrietate, a lovit pe B.C. cu

pumnii și picioarele și apoi cu un obiect contondent producându-i leziuni

multiple, cea mai gravă fiind ruptura de femur.

Din cauza unei îngrijiri neadecvate, au

survenit complicații în starea de sănătate a victimei, aceasta decedând după o

lună de la agresiune, raportul medico-legal stabilind că moartea a fost

violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii, consecința unei

bronhopneumonii, complicație apărută în evoluția unei fracturi de femur. S-a

mai stabilit că, între leziunile de violență și deces există legătură de

cauzalitate indirectă.

Mai rezultă din probe că victima nu a fost transportată la spital sau îngrijită

corespunzător nu din cauza opunerii violente a inculpatului, ci datorită

ignoranței familiei și a lipsei mijloacelor materiale.

Faptul că imediat după agresiune inculpatul a fost reținut de organul de

poliție din comună întreaga noapte, că acesta nu a locuit împreună cu victima

și deci nu a fost în permanență în apropierea acesteia și că victima a fost

examinată de medicul din comună duce la concluzia că ignoranța familiei

victimei a făcut ca aceasta să nu fie corespunzător îngrijită.

Ca atare, activitatea inculpatului de a lovi victima și de a-i produce o

ruptură de femur, leziune ce a generat, în timp și datorită unei îngrijiri

neadecvate, bronhopneumonia și apoi insuficiența cardio-respiratorie și

decesul, realizează conținutul infracțiunii  praeterintenționate  de

loviri cauzatoare de moarte, între leziunile cauzate și deces existând un nex

cauzal indirect.

Pentru această faptă s-a aplicat inculpatului o pedeapsă corect individualizată

și în concordanță cu criteriile prevăzute în art.72 C.pen.

În consecință, recursul procurorului a fost respins.