ÎCCJ, decizie (scj.ro #84424)

Pedepse accesorii.

Interzicerea drepturilor părintești. Art. 8 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Omor calificat

Cuprins

pe materii

:

Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Pedepsele accesorii

Indice

alfabetic

: Drept penal

- pedepse accesorii

- interzicerea drepturilor părintești

C. pen.

, art. 64, art. 71, art. 174, art. 175 lit. c)

C. proc. pen.

, art. 385

9

pct. 17

1

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

,

art. 8

Pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor părintești, care constituie o ingerință în

exercitarea dreptului la respectarea vieții private și de familie, se aplică,

potrivit art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, dacă instanța constată că, în raport cu tipul de

infracțiune săvârșită de inculpat, cu conduita acestuia și cu interesul

minorului, limitarea exercitării acestui drept al inculpatului pe durata

executării pedepsei privative de libertate este o măsură necesară pentru

protejarea minorului și, ca atare, urmărește un scop legitim. Aplicarea

pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor părintești inculpatului care a

săvârșit infracțiunea de omor calificat asupra tatălui său constituie o măsură

necesară pentru protejarea minorului, urmărind acest scop legitim.

I.C.C.J., secția penală,

decizia nr. 4013 din 30 iunie 2005

Prin sentința penală nr. 63 din 14 februarie 2005, Tribunalul Vaslui a

condamnat pe inculpatul S.G. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen., la 18 ani

închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b)

din același cod.

Totodată, s-au aplicat inculpatului prevederile art. 71 raportat la art. 64 C.

pen.

Instanța a reținut că, la 20 septembrie 2004, inculpatul, pe fondul unor

discuții și al consumului de alcool, a aruncat pe tatăl său de pe prisma casei,

după care l-a lovit cu pumnii și picioarele în zona toracică. Ulterior,

inculpatul a dus victima în bucătăria-anexă în care aceasta locuia, unde a

lovit-o în mod repetat cu pumnii și picioarele în cap și în torace, a izbit-o

peste patul și masa aflate în încăpere și a trântit-o pe jos, continuând să o

lovească. La 26 septembrie 2004, victima a decedat.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală, moartea victimei a fost

violentă și s-a datorat unei insuficiențe cardio-respiratorii acute, urmare a

unei insuficiențe respiratorii mixte, generată de un traumatism toracic cu

fractură de stern, multiple fracturi costale cu lezare pulmonară și revărsat

lichidian intrapleural. Între traumatismul toracic și moarte s-a stabilit că

există legătură de cauzalitate.

Prin decizia penală nr. 118 din 24 martie 2005, Curtea de Apel Iași a respins

apelul inculpatului prin care s-a cerut, în principal, schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută în art. 183

C. pen.

Recursul declarat de inculpat este nefondat.

În cauză, faptul că inculpatul a aplicat tatălui său multiple lovituri de mare

intensitate cu pumnii și picioarele în regiunea toracică, l-a trântit peste

patul și masa aflate în încăpere, iar apoi pe jos, unde a continuat să-l

lovească, impune concluzia că inculpatul a prevăzut și a acceptat posibilitatea

producerii decesului victimei, chiar dacă nu a urmărit acest rezultat.

Această poziție subiectivă față de rezultatul posibil al faptei realizează

forma de vinovăție a intenției indirecte care este proprie infracțiunii de

omor.

Prin urmare, încadrarea juridică în prevederile art. 174 raportat la art. 175

lit. c) C. pen. este corectă, astfel că cererea inculpatului de a se schimba

încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută în art. 183 din același cod nu

poate fi primită.

În ceea ce privește motivul de casare invocat din oficiu și întemeiat pe

prevederile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.,

în cauză instanțele au procedat corect interzicând inculpatului toate

drepturile prevăzute în art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 din același cod.

Verificând în ce măsură aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor

părintești reprezintă o ingerință în exercitarea dreptului la respectarea

vieții private și de familie și urmărește sau nu scopul legitim al protecției

minorului, potrivit art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

a libertăților fundamentale, se constată că în raport cu tipul de infracțiune

săvârșită de inculpat, cu conduita acestuia și cu interesul minorului,

interzicerea exercitării acestui drept al inculpatului pe durata executării

pedepsei privative de libertate este o măsură necesară pentru protejarea

minorului, astfel că urmărește un scop legitim, fiind în mod corect aplicată de

instanțe.

În consecință, recursul a fost respins.