ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2979/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2979/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1289 din 10 noiembrie 2008,

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost condamnat

inculpatul M.V. (fiul lui T. și al V.) la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav,

prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. a), art. 176 lit. b) C.

pen.

În baza art. 65 C. pen. s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., pe

o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

A fost menținută măsura

arestării preventive și s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de

la 18 octombrie 2007, la zi.

S-a luat act că partea

vătămată M.A.L., nu s-a constituit parte civilă.

Totodată, inculpatul a fost

obligat la plata sumei de 3204,9 lei către partea civilă T.I. și s-a respins

cererea acesteia privind acordarea daunelor morale.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpatul M.V. și M.A.L. sunt

divorțați din anul 2004. între cei doi a existat o stare conflictuală

permanentă, inculpatul amenințând-o pe fosta sa soție, cât și pe partea civilă

T.I. (prietenul ei) motiv pentru care aceștia au depus mai multe sesizări la

poliție, și speriați de atitudinea inculpatului au angajat un bodyguard de la

firma A.S.G. SRL.

Angajarea bodyguardului a

fost motivată de faptul că inculpatul l-a bătut pe T.I. și l-a amenințat cu

moartea dacă nu încetează relația cu fosta sa soție.

La data de 17 octombrie

2007, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit, s-a dus la școala unde învăța fiica

sa, M.D.V., de care s-a folosit pentru a pătrunde în apartamentul fostei soții,

situat în sector 6, București.

Inculpatul i-a așteptat în

casă pe cei doi și în momentul în care au intrat pe ușă i-a atacat cu două

cuțite de bucătărie. Astfel, inculpatul l-a lovit cu unul din cuțite pe T.I. în

zona gâtului, l-a doborât și i-a aplicat o altă lovitură în cap, în urma căreia

cuțitul s-a rupt.

În continuare inculpatul i-a

aplicat părții civile alte lovituri cu mânerul cuțitului și cu pumnii.

În acel moment, partea

vătămată M.A.L. a strigat la bodyguard, context în care inculpatul a scos

dintr-un buzunar al doilea cuțit, a luat-o de păr pe fosta sa soție, a tras-o

spre el, a aplecat-o și a înjunghiat-o de două ori în zona inimii. A intervenit

bodyguardul N.A.E., care a scos din apartament părțile vătămate, a chemat

poliția și salvarea și l-a imobilizat pe inculpat.

Potrivit rapoartelor de

expertiză medico-legală efectuate în cauză, T.I. a suferit leziuni traumatice

care au necesitat 10-12 zile îngrijiri medicale, leziuni ce nu i-au pus viața

în pericol, iar partea vătămată M.A.L. a prezentat leziuni traumatice care au

necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, leziuni care, de asemenea, nu au

pus în pericol viața victimei.

Situația de fapt expusă a

fost stabilită pe baza expertizelor medico-legale, declarațiilor inculpatului,

declarațiilor părții vătămate și părții civile, procesului verbal de cercetare

la locul faptei, planșelor foto efectuate la data de 18 octombrie 2007,

rapoartelor de constatate tehnico-științifică, depozițiilor martorului N.A.E.

Împotriva acestei soluții au

declarat apel: Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând sentința

instanței de fond pentru nelegalitate - vizând omisiunea de a fi aplicată

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., și netemeinicie, în sensul

înlăturării circumstanțelor prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen. Prin

concluziile orale procurorul a solicitat și reținerea circumstanței agravante

prevăzute de art. 75 lit. d) C. pen.; partea civilă T.I. - vizând nelegalitatea

hotărârii, sub aspectul neacordării daunelor morale solicitate și în ceea ce

privește netemeinicia a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante

reținute în persoana inculpatului. Inculpatul, prin apelul formulat, a

solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin Decizia penală nr. 155/ A din 18 iunie 2008, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea civilă T.I.,

a desființat în parte sentința penală nr. 1289/ F din 10 noiembrie 2008 și a

majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare, la 8 ani

închisoare și a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și e) C. pen. pe timp de 3 ani.

Prin aceeași decizie a fost

respins apelul inculpatului, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, partea civilă T.I.

și inculpatul M.V.

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București a criticat decizia mai sus arătată pentru următoarele motive:

juridică a faptei sub aspectul omisiunii reținerii circumstanțelor agravante

prevăzute de art. 75 lit. d) C. pen. (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.).

pedepsei aplicate inculpatului (caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.).

către instanța de apel a pedepsei accesorii și complementare constând în

interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. (caz

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.).

dispozițiilor art. 118 C. pen. cu privire la cele două cuțite folosite la

săvârșirea faptei (caz de casare prevăzut de art. 385

1

pct. 17

1

C. proc. pen.).

Partea civilă T.I. nu a

indicat în scris motivele de recurs, iar la data soluționării cauzei nu s-a

prezentat.

Inculpatul a solicitat prin

recursul său reindividualizarea pedepsei, apreciind că sancțiunea aplicată de

instanța de apel este prea mare.

Examinând hotărârea recurată

în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, Înalta Curte constată că

recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de pe

lângă Curtea de Apel București este fondat, numai cu privire la omisiunea aplicării

dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., în timp ce celelalte motive de recurs

invocate de parchet, partea civilă și inculpat sunt nefondate.

Instanța de fond și cea de

control judiciar, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și

în cea de cercetare judecătorească, au stabilit o corectă situație de fapt și o

încadrare juridică corespunzătoare.

Într-adevăr, fapta comisă de

inculpat, care la data de 17 octombrie 2007, cu premeditare a aplicat părților

vătămate M.A.L. și T.I. mai multe lovituri cu două cuțite, întrunește

elementele constitutive ale tentative la infracțiunea de omor calificat și

deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. a),

art. 176 lit. b) C. pen.

Deși instanța de apel nu a

motivat nereținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 75 lit. d) C.

pen. (primul motiv de recurs invocat de parchet), Înalta Curte constată că

aceasta se impunea a face parte din încadrarea juridică a faptei.

Motivele josnice în

săvârșirea unei infracțiuni trebuie considerate acele impulsuri interne

contrare moralei, care presupun o conștiință înapoiată, periculoasă prin

posibilitatea pe care infractorul o manifestă în a recurge la fapte

antisociale.

Sunt motive josnice acelea

pe care instanța le consideră ca atare, deoarece nu este vorba de mobilul care

face parte din conținutul legal al infracțiunii respective în forma sa de bază

sau agravantă.

Această circumstanță

agravantă nu se poate reține însă, atunci când ea constituie, alături de alte

împrejurări, temeiul încadrării juridice într-o formă calificată o infracțiune

de omor.

Or, în speță, faptul că

inculpatul, pe un fond de gelozie exacerbat (raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică a stabilit că inculpatul prezintă, printre altele, diagnosticul

„delir de gelozie”) în scop de răzbunare a luat hotărârea de a ucide victimele,

a chibzuit asupra ei, și-a pregătit cuțitele, a organizat pătrunderea în

apartamentul fostei sale soții, au fost reținute ca împrejurări caracterizând

premeditarea.

Cum aceleași împrejurări nu

pot constitui, în același timp, atât temeiul formei calificate a infracțiunii,

cât și o circumstanță agravantă, dispozițiile art. 75 lit. d) nu pot fi

aplicate concomitent.

În consecință, această

agravantă nu se va reține când omorul a fost comis în condițiile prevăzute de art.

175 lit. a) (cu premeditare, agravantă reținută de instanța de fond și

confirmată de instanța de apel) sau art. 175 lit. b) (din interes material)

respectiv art. 176 lit. d) (pentru a săvârși sau ascunde săvârșirea unei

tâlhării sau piraterii) fiindcă, implicit s-ar da eficiență și motivului

josnic.

Cu privire la neaplicarea

pedepselor accesorii și complementare constând în interzicerea drepturilor

părintești, Înalta Curte constată că acestea nu se impuneau a fi interzise.

Pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor părintești poate fi dispusă numai dacă se constată o

legătură între infracțiunea comisă și calitatea de părinte a inculpatului, în

sensul că săvârșirea faptei relevă nedemnitatea ascendentului să exercite

drepturile părintești, ceea ce în speță nu este cazul.

Dimpotrivă, din probele administrate

(a se vedea chestionarul psihologic, examenul personalității efectuat

inculpatului la data de 12 noiembrie 2007) rezultă că între inculpat și fiica

sa există o afecțiune reciprocă, inculpatul devenind agresiv în momentul în

care nu mai putea avea relații cu fiica sa în urma procesului de divorț.

Pedeapsa accesorie a

interzicerii acestor drepturi care constituie o ingerință în exercitarea

dreptului la respectarea vieții private și de familie, se aplică potrivit art. 8

din Convenția europeană a drepturilor omului, dacă instanța constată că, în

raport cu tipul de infracțiune săvârșit de inculpat, cu conduita acestuia și cu

interesul minorului, limitarea exercitării acestui drept al inculpatului pe

durata executării pedepsei privative de libertate este o măsură necesară pentru

protejarea minorului și, ca atare, urmărește un scop legitim.

În condițiile în care a avut

loc fapta săvârșită de inculpat, fără nici o implicare referitor la minora M.D.V.,

interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. nu

reprezintă o astfel de măsură necesară, motiv pentru care corect instanța de

apel nu le-a aplicat.

Cu privire la

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, împrejurare sub care hotărârea

este criticată de parchet și inculpat, Înalta Curte constată că instanța de

apel a efectuat o justă individualizare a sancțiunii penale, atât sub aspectul

naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind

respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Potrivit art. 52 C. pen.,

pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca măsură de constrângere,

pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea

concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta

penală comisă, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare,

pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa

fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.

Instanța de apel, a

înlăturat justificat circumstanțele atenuante reținute de instanța de fond, a

ținut seama de modalitatea de săvârșire a faptei, de caracterul ei premeditat

și de faptul că s-a pus în primejdie viața a două persoane, și a aplicat o

pedeapsă peste limita inferioară a textului sancționator, apreciind că o

pedeapsă de 8 ani închisoare corespunde criteriilor prevăzute de dispozițiile art.

52 și art. 72 C. pen., în timp ce o pedeapsă orientată spre maximul special de

12 ani și 6 luni prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, așa cum a

solicitat parchetul, nu ar realiza dublul scop al sancțiunii penale (coercitiv

și preventiv educativ).

Înalta Curte, în același

timp, apreciază că nu este justificată nici solicitarea recurentului inculpat

de reducere a pedepsei aplicate de instanța de apel întrucât împrejurările

referitoare la lipsa antecedentelor penale, la atitudinea sa adoptată față de fapta

comisă, la comportamentul său în comunitate au fost analizate ca circumstanțe personale

ale acestuia, pe care instanța de apel le-a avut în vedere la dozarea

sancțiunii.

În consecință, pedeapsa

aplicată inculpatului a fost bine individualizată, motiv pentru care criticile

aduse deciziei instanței de apel sunt nefondate.

Recursul părții civile T.I.,

nemotivat în scris și nesusținut oral, va fi respins.

Așa cum rezultă din actele

aflate la dosar, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3204,90 lei, cu

titlu de despăgubiri civile, dovedite, iar daunele morale nu au fost acordate

având în vedere că partea civilă nu s-a prezentat în instanță pentru a

demonstra suferințele psihice, eventual suportate.

Recursul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de pe lângă Curtea de Apel București

este fondat cu privire la omisiunea instanțelor de a dispune confiscarea

cuțitelor corp delict.

Din procesul verbal de

cercetare la locul faptei rezultă că în apartamentul în care a avut loc

tentativa de omor, au fost găsite un mâner de cuțit de culoare maro și o lamă

de cuțit de 20 cm lungime și 3 cm lățime, cu urme de sânge, precum și un cuțit

de bucătărie cu un mâner de plastic de culoare neagră, pe a cărei lamă s-au

identificat, de asemenea, pete de sânge.

Aceste obiecte au fost

ridicate de organele de urmărire penală, fiind fotografiate conform planșei

foto.

Față de această împrejurare,

în mod greșit s-a reținut de către instanța de apel că nu se impunea aplicarea art.

118 lit. b) C. pen.

Or, probele administrate

confirmă faptul că partea vătămată T.I. a fost lovită cu cuțitul cu mâner de

culoare maro, a cărui lamă s-a rupt în timpul agresiunii, iar partea vătămată M.A.L.

a fost înjunghiată cu cuțitul cu mâner de plastic de culoare neagră.

Conform art. 118 lit. b) C.

pen., bunurile care au fost folosite în orice mod la comiterea unei

infracțiuni, dacă sunt ale infractorului sau dacă aparținut altei persoane,

aceasta a cunoscut scopul folosirii lor, sunt supuse confiscării speciale.

În raport de considerentele

expuse, se impune aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen. și

confiscarea cuțitelor corp delict.

Ca atare, recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București va fi admis numai cu privire

la omisiunea aplicării art. 118 lit. b) C. pen., iar recursurile declarate de

inculpat și partea civilă vor fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa perioada

reținerii și arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen. recurentul inculpat și partea civilă vor fi obligați la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale

nr. 155/ A din 18 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală,

privind pe inculpatul M.V.

Casează decizia

penală sus-menționată și sentința penală nr. 1289/ F din 10 noiembrie 2008 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor

art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza

dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. dispune confiscarea cuțitelor

corp delict.

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpatul M.V. și de partea civilă T.I. împotriva

aceleiași decizii penale.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 18

octombrie 2007 la 22 septembrie 2009.

Obligă recurentul

inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul M.J.L.C.

Obligă recurenta

parte civilă să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 22 septembrie 2009.