ÎCCJ, decizie (scj.ro #84602)

Părăsirea

locului accidentului. Autovehicul furat. Autoincriminare

Producerea unui accident de circulație cu un autovehicul furat prin violență

și condus fără permis de autorul tâlhăriei nu îl scutește pe acesta de

obligația de a nu părăsi locul accidentului, motivând că prin rămânerea în acel

loc până la sosirea poliției s-ar autoincrimina pentru săvârșirea anterioară a

tâlhăriei și a conducerii fără permis.

Secția penală, decizia nr.1877 din 11 aprilie 2003

Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr.1000 din 8 aprilie 2002, a condamnat

pe inculpatul P.Z. pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzută în

art.211 alin.2 lit.a, d și e C.pen., de conducere fără permis prevăzută în art.36

alin.1 din Decretul nr.328/1966 și de părăsire a locului accidentului,

prevăzută în art.38 alin.1 din Decretul nr.328/1966, iar pe inculpatul R.C.

pentru săvârșirea primelor două dintre infracțiunile menționate.

Instanța a reținut că, în noaptea de 12 octombrie 2001, în baza unei înțelegeri

prealabile, inculpații au sustras, prin violență, un autovehicul, pe care l-au

condus, fiecare, fără a avea carnet de conducere, iar primul inculpat, când

conducea autovehiculul, a provocat un accident, după care a părăsit locul

producerii acestuia.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr.128/A din 26 iunie 2002, a admis

apelul procurorului și a majorat pedepsele aplicate inculpaților pentru

infracțiunea de tâlhărie și, totodată, a admis apelul inculpatului P.Z. și a

dispus achitarea acestuia în temeiul art.11 pct.2 lit.a și art.10 alin.1 lit.d

C.proc.pen. pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului.

Prin recursul declarat de procuror s-a susținut că în mod greșit s-a dispus

achitarea inculpatului P.Z. pentru infracțiunea de părăsire a locului

accidentului, iar prin recursurile lor inculpații au cerut să fie menținute

pedepsele aplicate de prima instanță.

Recursul  procurorului este fondat.

Instanța de apel, pentru a dispune achitarea inculpatului P.Z. în ce privește

infracțiunea de părăsire a locului accidentului a reținut că rămânerea la locul

accidentului ar fi echivalat cu autodenunțarea sau autoincriminarea de către

însuși inculpatul pentru celelalte două infracțiuni reținute în sarcina sa, de

conducere fără permis și de tâlhărie, ceea ce contravine art.6 paragraful 1 al

Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Prevederile Convenției, care se referă la dreptul inculpatului de a nu se

autoincrimina prin propriile declarații, nu sunt aplicabile în cauza de față.

Inculpatul a părăsit locul accidentului în mod conștient, în ideea de a

nu fi identificat, ceea ce presupune, în contextul recunoașterii faptelor în

totalitatea lor, că gestul său nu poate fi interpretat în sensul

considerentelor instanței de apel,și anume că,  dacă ar fi rămas la

locul comiterii accidentului, s-ar fi autodenunțat sau autoincriminat și pentru

infracțiunile de conducere fără permis și tâlhărie.

Toate aceste infracțiuni au fost comise în mod obiectiv, pe baza unor rezoluții

infracționale distincte, așa încât condamnarea inculpatului pentru toate

faptele de către instanța de fond a fost corectă, iar încadrarea juridică a

acestor fapte a fost legal stabilită de prima instanță.

În consecință, recursul procurorului a fost admis și s-a dispus condamnarea

inculpatului P.Z. în baza art.38 alin.1 din Decretul nr.328/1966. Totodată, au

fost admise și recursurile inculpaților și s-a constatat grațierea unora dintre

pedepsele stabilite.