ÎCCJ, decizie (scj.ro #84602)

Părăsirea locului accidentului. Autovehicul furat. Autoincriminare Producerea unui accident de circulație cu un autovehicul furat prin violență și condus fără permis de autorul tâlhăriei nu îl scutește pe acesta de obligația de a nu părăsi locul accidentului, motivând că prin rămânerea în acel loc până la sosirea poliției s-ar autoincrimina pentru săvârșirea anterioară a tâlhăriei și a conducerii fără permis. Secția penală, decizia nr.1877 din 11 aprilie 2003 Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr.1000 din 8 aprilie 2002, a condamnat pe inculpatul P.Z. pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzută în art.211 alin.2 lit.a, d și e C.pen., de conducere fără permis prevăzută în art.36 alin.1 din Decretul nr.328/1966 și de părăsire a locului accidentului, prevăzută în art.38 alin.1 din Decretul nr.328/1966, iar pe inculpatul R.C.

pentru săvârșirea primelor două dintre infracțiunile menționate. Instanța a reținut că, în noaptea de 12 octombrie 2001, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpații au sustras, prin violență, un autovehicul, pe care l-au condus, fiecare, fără a avea carnet de conducere, iar primul inculpat, când conducea autovehiculul, a provocat un accident, după care a părăsit locul producerii acestuia. Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr.128/A din 26 iunie 2002, a admis apelul procurorului și a majorat pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunea de tâlhărie și, totodată, a admis apelul inculpatului P.Z. și a dispus achitarea acestuia în temeiul art.11 pct.2 lit.a și art.10 alin.1 lit.d C.proc.pen.

pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului. Prin recursul declarat de procuror s-a susținut că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului P.Z. pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, iar prin recursurile lor inculpații au cerut să fie menținute pedepsele aplicate de prima instanță. Recursul procurorului este fondat. Instanța de apel, pentru a dispune achitarea inculpatului P.Z. în ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului a reținut că rămânerea la locul accidentului ar fi echivalat cu autodenunțarea sau autoincriminarea de către însuși inculpatul pentru celelalte două infracțiuni reținute în sarcina sa, de conducere fără permis și de tâlhărie, ceea ce contravine art.6 paragraful 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Prevederile Convenției, care se referă la dreptul inculpatului de a nu se autoincrimina prin propriile declarații, nu sunt aplicabile în cauza de față. Inculpatul a părăsit locul accidentului în mod conștient, în ideea de a nu fi identificat, ceea ce presupune, în contextul recunoașterii faptelor în totalitatea lor, că gestul său nu poate fi interpretat în sensul considerentelor instanței de apel,și anume că, dacă ar fi rămas la locul comiterii accidentului, s-ar fi autodenunțat sau autoincriminat și pentru infracțiunile de conducere fără permis și tâlhărie. Toate aceste infracțiuni au fost comise în mod obiectiv, pe baza unor rezoluții infracționale distincte, așa încât condamnarea inculpatului pentru toate faptele de către instanța de fond a fost corectă, iar încadrarea juridică a acestor fapte a fost legal stabilită de prima instanță.

În consecință, recursul procurorului a fost admis și s-a dispus condamnarea inculpatului P.Z. în baza art.38 alin.1 din Decretul nr.328/1966. Totodată, au fost admise și recursurile inculpaților și s-a constatat grațierea unora dintre pedepsele stabilite.