ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3845/2018

HOTĂRÂRE

07.11.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3845/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 30 august 2017, A. a solicitat, în contradictoriu cu B. și Comisia Centrală a Arbitrilor, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: dobândirea de către reclamant a calității de observator de arbitri Liga 1, începând cu sezonul competițional 2017 - 2018; constatarea îndeplinirii condiției stagiului la o ligă inferioară sau la județ, cerută de art. 142 pct. 3 din RODAAF; precum obligarea pârâtelor, în solidar, la plata către reclamant a despăgubirilor materiale, constând în contravaloarea baremelor de observator de arbitri Liga 1 ce i s-ar fi cuvenit, raportat la media delegărilor observatorilor de arbitri și a daunelor morale în cuantum de 200.000 RON.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004, în raport de calitatea B. de autoritate publică.

Prin precizările din 30 martie 2018, reclamantul a arătat că prin primul capăt de cerere a solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală a Arbitrilor (CCA), în temeiul dispozițiilor art. 52 pct. 5 coroborate cu cele ale art. 26 din RODAAF, să emită o hotărâre prin care să i se acorde calitatea de observator de arbitri Liga 1, pe care să o înainteze Comitetului Executiv al pârâtei B., precum și obligarea federației să emită o decizie prin care să aprobe hotărârea comisiei. În ceea ce privește capătul doi al cererii de chemare în judecată, reclamantul a menționat că respectiva solicitare a fost acoperită și a calificat pretențiile ca fiind motive ce susțin primul capăt de cerere, iar cele cuprinse în petitele trei și patru, respectiv despăgubirile materiale și morale decurg din refuzul pârâtelor de a-i soluționa cererea.

Prin Sentința nr. 1840 din 18 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secție civilă.

S-a reținut, prin prisma Regulamentului de organizare și desfășurare a activității arbitrilor de fotbal (RODAAF) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 69/2000, că deși este adevărat că federațiile sportive sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, caracterul de utilitate publică vizează activitatea de realizare a serviciului de utilitate publică.

Or, în cauză, obiectul litigiului privește un aspect legat de organizarea privată a Comisiei Centrale a Arbitrilor și nu o problemă de realizare a serviciului de utilitate publică pentru a fi incidente dispozițiile art. 35 din Legea nr. 69/2000 coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. b) ultima frază din Legea nr. 554/2004.

S-a concluzionat că, în aceste condiții, conduita imputată celor două pârâte, nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004 ci un refuz de realizare a unei obligații de a face.

Prin Sentința nr. 1127 din 8 iunie 2018, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței materiale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A dispus suspendarea cauzei și înaintarea la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

S-a reținut, în raport de prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 69/2000, că federațiile sportive naționale sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, fiind autorități publice asimilate față de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Tribunalul a mai constatat că se asimilează actelor administrative și refuzul nejustificat de a răspunde solicitantului în termenul legal, în cauză fiind vorba de un astfel de refuz.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii deduse judecății, astfel cum a fost precizat, îl constituie acțiunea prin care reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. și Comisia Centrală a Arbitrilor, emiterea unei hotărâri prin care să i se acorde calitatea de observator de arbitri Liga 1, precum și obligarea pârâtelor la plata unor daune materiale și morale, decurgând din refuzul acestora de a-i soluționa cererea.

Raportat la subiectul de drept în contradictoriu cu care s-a promovat acțiunea, se constată că B. este autoritate publică asimilată, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza a doua din Legea nr. 554/2004, conform cărora sunt asimilate autorităților publice și persoanele juridice de drept privat, care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Relevante în același sens sunt și prevederile art. 35 din Legea nr. 69/2000 a educației fizice și sportului, conform cărora federațiile sportive naționale sunt structuri sportive de interes național, constituite prin asocierea cluburilor sportive și asociațiilor județene și ale municipiului București, pe ramuri de sport, fiind persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, apolitice și fără scop lucrativ.

Se observă că art. 95 pct. 1 C. proc. civ. reglementează competența în primă instanță a tribunalelor, în sensul că acestea judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, iar art. 96 din cod stipulează că în primă instanță, curtea de apel judecă cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale.

Legea specială în materie la care face trimitere C. proc. civ. este Legea nr. 554/2004, act normativ care la art. 1 alin. (1) reglementează posibilitatea atacării, în instanța de contencios administrativ competentă, de către orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri. Totodată, în art. 2 alin. (1) din lege se specifică semnificația termenilor utilizați, fiind asimilate autorităților publice persoanele juridice de drept privat, care potrivit legii, au statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

De asemenea, la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se reglementează competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel în soluționarea litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale.

În speță, promovarea acțiunii este motivată de lipsa răspunsului la cererea formulată de reclamant, asimilat potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004, mai sus enunțate, unui refuz nejustificat de a i se răspunde solicitantului în termenul legal.

Astfel, chestiunile puse în discuție nu privesc aspecte legate de organizarea Comisiei Centrale a Arbitrilor, în condițiile în care, potrivit art. 140 din RODAAF, observatorii de arbitri sunt reprezentanți ai B. sau asociațiilor județene/municipale.

Ca atare, față de dispozițiile legale menționate, se constată că aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București, competența soluționării cererii, în considerarea statutului pârâtei B..

Pentru toate aceste motive, va fi stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.