ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4873/2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 04.11.2013, sub nr. x/2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Federația Română de Fotbal-Comisia Centrală a Arbitrilor, anularea Deciziei nr. 3166/22.08.2013 emise de pârâtă și obligarea acesteia la plata sumei de 10.960 RON, reprezentând meciuri nearbitrate în perioada 30.08.2013 până în prezent, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii promovate de către reclamant. Pe cale de excepție a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, între părți neexistând raporturi de muncă, contractul încheiat între Federația Română de Fotbal și PFI A. fiind un contract civil de remunerare a arbitrilor observatori, astfel că a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale și trimiterea cauzei instanței competente.

Prin Sentința civilă nr. 1078 din data de 18.04.2014, Tribunalul Prahova, secția I civilă, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Prahova și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 28.05.2014, sub nr. x/2014.

1.2. Prin cererea înregistrată la data de 06.05.2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, sub nr. x/2014, reclamanții C., D., E., F., A., G., H., I., J., K., L. și M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Federația Română de Fotbal și Comisia Centrală a Arbitrilor,

- anularea Hotărârii nr. 3/01.08.2012 și a Hotărârii nr. 4/13.08.2012. prin care reclamanții au fost retrogradați sau excluși din Loturile Divizionare din care făceau parte în calitate de Arbitri de fotbal, Arbitri Asistenți de fotbal sau Observatori pentru Arbitri de fotbal;

- reintegrarea reclamanților în Loturile Divizionare din care făceau parte la momentul emiterii Hotărârii nr. 3/01.08.2012 și a Hotărârii nr. 4/13.08.2012;

- obligarea pârâtelor la plata în solidar, către reclamanți, a sumei de 10.000 RON pentru fiecare reclamant cu titlu de daune-interese pentru prejudiciul material produs fiecăruia dintre reclamanți, prin fapta ilicită săvârșită în perioada cuprinsă între 01.08.2013 și 30.04.2014;

- obligarea pârâtelor la plata în solidar a sumei de 150.000 RON pentru fiecare reclamant, cu titlu de daune-interese pentru prejudiciul moral adus demnității și reputației fiecăruia dintre reclamanți, prin fapta ilicită săvârșită în perioada cuprinsă între 01.08.2013 și 30.04.2014;

cu obligarea pârâtelor la plata în solidar, a cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.

1.3. La data de 12.12.2014, reclamanții au depus la dosar cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin care au arătat că, așa cum s-a reținut în jurisprudența instanței supreme, prin prisma statutului și a atribuțiilor conferite prin Legea nr. 69/2000, Federația Romana de Fotbal face parte din categoria subiectelor asimilate autorităților publice, așa cum acestea sunt definite prin de art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Atribuțiile conferite de lege FRF sunt specifice atributelor puterii publice în domeniul de activitate, astfel, conform art. 37 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, aceasta organizează, conduce, controlează și supraveghează activitățile și competițiile sportive oficiale la nivel național, în baza statutelor și a regulamentelor adoptate.

Prin această cerere au solicitat:

A) pentru toți reclamanții:

1) în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea efectelor Hotărârii nr. 3/01.08.2012 și a Hotărârii nr. 4/13.08.2012, prin care reclamanții au fost retrogradați sau excluși din Loturile Divizionare din care făceau parte în calitate de Arbitri de fotbal, Arbitri Asistenți de fotbal sau Observatori pentru Arbitri de fotbal;

2) în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004, anularea Hotărârii nr. 3/01.08.2012 și a Hotărârii nr. 4/13.08.2012, prin care au fost retrogradați sau excluși din Loturile Divizionare din care făceam parte în calitate de Arbitri de fotbal, Arbitri Asistenți de fotbal sau Observatori pentru Arbitri de fotbal;

3) reintegrarea reclamanților în Loturile Divizionare din care făceau parte la momentul emiterii Hotărârii nr. 3/01.08.2012 și a Hotărârii nr. 4/13.08.2012;

4) obligarea pârâtelor la plata în solidar către reclamanți a sumei de 150.000 RON pentru fiecare reclamant, cu titlu de daune-interese pentru prejudiciul moral adus demnității și reputației fiecăruia dintre reclamanți, prin fapta ilicita săvârșita (retrogradare sau excludere);

B. - Obligarea pârâtelor la plata în solidar, cu titlu de daune-interese, pentru prejudiciul material produs prin fapta ilicita săvârșită în perioada cuprinsa între 01.08.2013 și 30.04.2014, către următorii reclamanți:

- C. - 45.000 de RON;

- L. - 45.000 de RON;

- G. - 10.000 de RON;

- D. - 10.000 de RON;

- M. - 10.000 de RON.

1.4. Prin încheierea de ședință din data de 09.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în Dosarul nr. x/2014, s-a respins excepția de litispendență, s-a admis excepția de conexitate și s-a dispus reunirea Dosarului nr. x/2014 la Dosarul nr. x/2014, motivat de faptul că în cele două dosare este vorba despre aceleași părți, iar obiectul și cauza acestora au între ele o strânsă legătură.

1.5. Prin Sentința civilă nr. 2740 din 9 martie 2015, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de ședință din 20 decembrie 2016, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzelor conexate în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

1.6. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2014*.

La termenul de judecată din data de 07.05.2018, Curtea a pus în vedere reclamanților să lămurească obiectul cererii de chemare în judecată și anume dacă solicită anularea Hotărârilor nr. 3 și 4 din luna august 2013 în totalitate sau doar în ceea ce-i privește pe reclamanți, iar cu privire la reclamantul G., față de împrejurarea că nu a fost identificat în cele două hotărâri contestate să indice în concret unde există mențiune cu privire la acesta în actele contestate.

Reclamanții au formulat precizări în sensul că,

- în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004, au solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 3/01.08.2013, respectiv articolele 5, 11 și 12, prin care reclamanții C., D., F., H., I., J. și L. au fost retrogradați sau excluși din Loturile Divizionare din care făceau parte în calitate de Arbitri de fotbal și Arbitri Asistenți de fotbal;

- în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004, au solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 4/13.08.2013, respectiv articolele 4, 7, 9, precum și a notei din Hotărârea referitoare la K., prin care reclamanții E., A., G., K. și M. au fost retrogradați sau excluși din Loturile Divizionare din care făceau parte în calitate de Arbitri de fotbal, Arbitri Asistenți de fotbal și Observatori de Arbitri.

- anularea art. 163, 164, 165 (ca acte administrative interne unilaterale) din Regulamentul de Organizare și Desfășurare a Activității Arbitrilor de Fotbal (RODAAF).

1.7. Prin încheierea de ședință din 17 septembrie 2018, Curtea a admis excepția tardivității cererii completatoare prin care s-a solicitat anularea art. 163, art. 164 și art. 165 din Regulamentul de Organizare și Desfășurare a Activității Arbitrilor de Fotbal (RODAAF), cererea fiind respinsă ca tardivă.

Prin Sentința civilă nr. 1753 din 20 mai 2019, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei de interes a reclamantului N. și, pe cale de consecință, a respins cererea acestuia ca lipsită de interes.

A respins, ca neîntemeiate, excepțiile tardivității formulării plângerii prealabile și a tardivității formulării cererii.

A respins, ca rămasă fără obiect excepția inadmisibilității cererii de anulare a art. 163 - 165 din RODAAF.

A respins cererile conexate formulate de reclamanții A., C., D., E., F., G., O., I., J., K., L., M., astfel cum au fost precizate, ca neîntemeiate.

A respins cererea completatoare prin care s-a solicitat anularea art. 163, 164 și 165 din RODAAF ca tardivă.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții A., C., D., E., F., P., O., I., J., L. și M. au formulat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, solicitând casarea în parte a sentinței recurate și, rejudecând, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și anularea Hotărârilor nr. 03/01.08.2013 și nr. 04/13.08.2013, reintegrarea recurenților în loturile divizionare din care făceau parte la momentul emiterii hotărârilor, obligarea pârâtelor la plata sumei de 150.000 RON către fiecare reclamant, cu titlu de daune morale și obligarea pârâtelor la plata daunelor materiale de 45.000 RON către reclamanții C. și L. și câte 10.000 RON către reclamanții G., D. și M.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția netimbrării recursului.

Recurenților-reclamanți li s-a pus în vedere, prin adresa instanței din 09.08.2021, primită pe 23.08.2021 la domiciliul ales al recurenților, obligația de a face dovada timbrării recursului cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Înalta Curte reține că potrivit art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxa de timbru se plătește anticipat și, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Or, deși s-a pus în vedere recurenților obligația timbrării recursului, aceștia nu au înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței.

Art. 32 din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

Conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

De asemenea, potrivit art. 197 C. proc. civ., "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Prin urmare, având în vedere că recurenții-reclamanți nu și-au îndeplinit obligația de timbrare ce le revenea conform prevederilor legale arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (2) și (3) și art. 197 C. proc. civ., va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de recurenții-reclamanți A., C., D., E., F., P., O., I., J., L. și M. împotriva Sentinței nr. 1753 din 20 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

GGC - NN