ÎCCJ, decizie (scj.ro #82604)

Teren agricol situat în extravilan. Cerere de restituire în temeiul Legii nr.10/2001. Inadmisibilitate Legea nr.10/2001 nu se aplică terenurilor al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991 și Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere . Secția civilă, decizia nr.1021 din 14 martie 2003 Reclamanta M.M. a solicitat anularea dispoziției nr.77 din 10 decembrie 2001 emisă de primarul comunei Bobota, jud. Sălaj, susținând că în mod greșit nu a fost admisă cererea, întemeiată pe Legea nr.10/2001 privind restituirea în natură a unui teren, extravilan, în suprafață de 3,70 ha, trecut în proprietatea statului prin aplicarea Legii nr.187/1945, ce a aparținut unchiului și mătușii sale M.M.

și M.C. A motivat petenta că nu erau incidente dispozițiile art.8 din Legea nr.10/2001, invocate de primar în dispoziția nr.77/2001, întrucât nu a solicitat restituirea lui potrivit Legii nr.1/2000. În plus, a arătat, amplu, modul abuziv în care terenul rudelor sale – plecate din anii 1920 în America – a fost considerat ca aparținând unor absenteiști și a fost preluat de stat prin invocarea art.3 lit.d din Legea nr.187/1945. Prin sentința civilă nr.119 din 8 februarie 2002, Tribunalul Sălaj, secția civilă a respins ca inadmisibilă acțiunea. În motivarea acestei soluții, instanța a reținut că, reclamanta, împreună cu frații ei, au solicitat retrocedarea întregii suprafețe de teren înscrise în CF nr.493 nr.top 1071/a Bobota conform Legii nr.1/2000, alte 2,3 ha fiindu-le restituite în anul 1991, în aplicarea Legii nr.18/1991.

Ca atare, sunt incidente dispozițiile art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001, potrivit cu care nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar. Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel, soluționat prin respingere de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr.94 din 20 iunie 2002. Și curtea de apel a reținut că petenta și frații ei au formulat cereri potrivit Legii nr.18/1991, pronunțându-se o hotărâre de reconstituire în parte, pe care, dacă erau nemulțumiți, ar fi trebuit să o atace în termenele prevăzute de lege. Împotriva deciziei Curții de Apel Cluj, a declarat recurs reclamanta. Din dezvoltarea memoriului depus, Curtea reține că reclamanta consideră că instanțele au fost în eroare când au considerat că ea și frații săi au primit o parte din teren potrivit Legii nr.18/1991, în realitate terenul pretins prin notificarea depusă conform Legii nr.10/2001 fiind un altul.

Recursul nu este fondat. După 1989, în România s-au adoptat o serie de legi reparatorii pentru înlăturarea efectelor negative ale aplicării unor acte normative emise în perioada 1945-1989. Prima dintre acestea, referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, a fost Legea nr.18/1991. Reclamanta și frații săi, rude cu foștii proprietari M.M. și M.C., au solicitat, retrocedarea întregii suprafețe de teren înscrisă în CF nr.493, nr.top 1079 a, în temeiul Legii nr.1/2000, menționând că în anul 1991 li s-a restituit doar jumătate din suprafață.

Cum Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este în principiu o lege cu caracter reparator generală, urmează a observa că legiuitorul a dorit să excludă din domeniul de aplicare al acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991 republicată și prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere (solicitate potrivit Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997. Este ceea ce prevede în mod expres art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001.

Cum în cauză obiectul cererii de restituire îl constituie un teren agricol de natura celor enumerate în art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001, soluțiile instanțelor sunt legale și temeinice, urmând a fi menținute, recurenta și frații săi având la dispoziție legea specială în materie, anume Legea nr.1/2000, de care au și uzat, prin cererea înregistrată la 31 iulie 2000 la Consiliul local Bobota, fiind obligați să urmeze procedurile speciale ale acestei legi. Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins ca nefondat.