ÎCCJ, decizie (scj.ro #82604)

Teren agricol situat în extravilan. Cerere

de restituire în temeiul Legii nr.10/2001. Inadmisibilitate

Legea

nr.10/2001 nu se aplică terenurilor al căror regim juridic este reglementat

prin Legea fondului funciar nr.18/1991 și Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere

.

Secția

civilă, decizia nr.1021 din 14 martie 2003

Reclamanta M.M. a solicitat anularea dispoziției nr.77 din 10 decembrie 2001

emisă de primarul comunei Bobota, jud. Sălaj, susținând că în mod  greșit

nu a fost admisă cererea, întemeiată pe Legea nr.10/2001 privind restituirea în

natură a unui teren, extravilan, în suprafață de 3,70 ha, trecut în

proprietatea statului prin aplicarea Legii nr.187/1945, ce a aparținut

unchiului și mătușii sale M.M. și M.C.

A motivat petenta că nu erau incidente dispozițiile art.8 din Legea nr.10/2001,

invocate de primar în dispoziția  nr.77/2001, întrucât nu a solicitat

restituirea lui potrivit Legii nr.1/2000. În plus, a arătat, amplu, modul abuziv

în care terenul rudelor sale – plecate din anii 1920 în America – a fost

considerat ca aparținând unor absenteiști și a fost preluat de stat prin

invocarea art.3 lit.d din Legea nr.187/1945.

Prin sentința civilă nr.119 din 8 februarie 2002, Tribunalul Sălaj, secția

civilă a respins ca inadmisibilă acțiunea.

În  motivarea acestei soluții, instanța a reținut că, reclamanta, împreună

cu frații ei, au solicitat retrocedarea întregii suprafețe de teren înscrise în

CF nr.493 nr.top 1071/a Bobota conform Legii nr.1/2000, alte 2,3 ha fiindu-le

restituite în anul 1991, în aplicarea Legii nr.18/1991.

Ca atare, sunt incidente dispozițiile art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001,

potrivit cu care  nu intră sub  incidența acestei legi terenurile al

căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel, soluționat prin

respingere de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr.94 din 20

iunie 2002.

Și curtea de apel a reținut că petenta și frații ei au formulat cereri potrivit

Legii nr.18/1991, pronunțându-se o hotărâre de reconstituire în parte, pe care,

dacă erau nemulțumiți, ar fi trebuit să o atace în termenele prevăzute de lege.

Împotriva deciziei Curții de Apel Cluj, a declarat recurs reclamanta.

Din dezvoltarea memoriului depus, Curtea reține că reclamanta consideră

că instanțele au fost în eroare când au considerat că ea și frații săi au

primit o parte din teren potrivit Legii nr.18/1991, în realitate terenul

pretins prin notificarea depusă conform Legii nr.10/2001 fiind un altul.

Recursul nu este fondat.

După 1989, în România s-au adoptat o serie de legi reparatorii pentru înlăturarea

efectelor negative ale aplicării unor acte normative emise în perioada

1945-1989. Prima dintre acestea, referitoare la reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor agricole, a fost Legea nr.18/1991.

Reclamanta și frații săi, rude cu foștii proprietari M.M. și M.C., au

solicitat, retrocedarea întregii suprafețe de  teren înscrisă în CF

nr.493, nr.top 1079 a, în temeiul Legii nr.1/2000, menționând că în anul 1991

li s-a restituit doar jumătate din suprafață.

Cum Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod

abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este în principiu o lege

cu caracter reparator generală, urmează a observa că legiuitorul a dorit să

excludă din domeniul de aplicare al acestei legi terenurile al căror regim

juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991 republicată și

prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor agricole și celor forestiere (solicitate potrivit Legii fondului

funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997. Este ceea ce prevede în mod expres

art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001.

Cum în cauză obiectul cererii de  restituire îl constituie un teren

agricol de natura celor enumerate în art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001,

soluțiile instanțelor sunt legale și temeinice, urmând a fi menținute,

recurenta și frații săi având la dispoziție legea specială în materie, anume

Legea nr.1/2000, de care au și uzat, prin cererea înregistrată la 31 iulie 2000

la Consiliul local Bobota, fiind obligați să urmeze procedurile speciale ale

acestei legi.

Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins ca nefondat.