ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3808/2018

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2016, la data de 27.09.2016, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtului Statul Român la plata sumei de 2.000.000 euro, ce reprezintă: salariul pe o perioadă de 6 ani (2190 de zile și nopți); 1/2 pensie militară pe o perioadă de 106 luni, alte bunuri materiale mobile confiscate de securitate conform procesului-verbal de percheziție și daune morale.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că aceste pretenții se datorează faptului că tatăl lor, numitul C., a fost condamnat la 20 de ani muncă zilnică, din care a executat 6 ani (2190 de zile și nopți nevinovat datorită unor erori judiciare) susținând că acțiunea este întemeiată pe prevederile art. 504 - 506 C. proc. pen. și art. 26, 58, 61 din noul C. civ.

Prin Sentința civilă nr. 1246/29.03.2017, Tribunalul Prahova, secția I civilă, a respins ca neîntemeiate excepțiile tardivității acțiunii și a inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - ANAF-DGRFP Ploiești, prin întâmpinare.

Prin aceeași sentință a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta Ministerul Finanțelor Publice - ANAF-DGRFP Ploiești, prin întâmpinare, și în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți pentru autoritate de lucru judecat față de Sentința civilă nr. 9/10.03.1970, pronunțată de Tribunalul Județean Prahova în Dosarul nr. x/1969.

De asemenea, s-a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 1802 din 3 octombrie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarant de reclamanții A. și B., împotriva Sentinței civile nr. 1246/29.03.2017, pronunțate de Tribunalul Prahova, secția I civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 8.12.2017 sub număr de dosar x/2016, contestatorii A. și B. au formulat, potrivit cererii olografe depusă la dosar și pentru argumentele prezentate în cuprinsul acestei cereri, "contestație în anulare împotriva Hotărârii civile nr. 1802/2017", pentru ca apoi să prezinte "motivele de recurs" pentru care consideră că se impune a se "hotărî revizuirea Deciziei nr. 1802 din 3 octombrie 2017" .

Față de această situație, la termenul de judecată din data de 5 martie 2018, pentru a se preciza de către contestatori calea de atac exercitată și temeiul de drept al acesteia, cât și față de cererea de amânare formulată de contestatorul A., dovedită cu înscrisurile anexate, Curtea a dispus amânarea judecății și a acordat termen la data de 19.03.2018, sala 2.

La termenul de judecată din data de 19.03.2018, contestatorii, prezenți personal în instanță, au declarat că înțeleg să-și precizeze calea de atac cu care au înțeles să învestească instanța ca fiind recursul împotriva Deciziei nr. 1802 din 3 octombrie 2017, pronunțate în apel de Curtea de Apel Ploiești, iar ca temei juridic al căii de atac a recursului au indicat dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., solicitând să se ia act de aceste precizări. Totodată, au depus la dosar precizări în sensul învederat, în finalul cărora au indicat atât calea de atac a recursului, precum și temeiul de drept.

Prin Decizia civilă nr. 722 din 19 martie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva Deciziei nr. 1802 din data de 3 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din același cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stipulează că "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 62/2015 și ale O.U.G. nr. 95/2016, termenul prevăzut de art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 a fost prorogat succesiv până la data de 01 ianuarie 2019.

Prin urmare, pentru litigiile având ca obiect cereri privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, noua reglementare a instituit doar două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel.

De asemenea, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.09.2016, prin care reclamanții A. și B. au solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 2.000.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare, invocând în drept dispozițiile art. 504 - 506 C. proc. pen. și art. 26, 58, 61 din noul C. civ.

Astfel, în considerentele deciziei atacate, la pagina 10 parag. ultim s-a reținut:

"Împrejurarea că Sentința civilă nr. 9/10.03.1970 a Tribunalului Județean Prahova și Decizia civilă nr. 937/08.07.1970 a Tribunalului Suprem, secția civilă, au fost pronunțate în anul 1970, nu poate constitui, având în vedere considerentele mai sus arătate, un argument suficient pentru a conchide că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat, fiind evident, raportat la cele mai sus reținute, că o nouă acțiune promovată de reclamanți în anul 2016, cu un obiect ca cel de față, întemeiată, din nou, pe art. 504-506 C. proc. pen., nu poate fi primită, opunându-se autoritatea de lucru judecat."

Față de temeiul de drept al cererii de chemare în judecată și de considerentele instanței de apel, Înalta Curte reține că prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat repararea unui prejudiciu cauzat prin erori judiciare și, potrivit prevederilor menționate anterior, hotărârea atacată nu este supusă recursului, indiferent de valoarea obiectului litigiului.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 495 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei nr. 1802 din data de 3 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei nr. 1802 din data de 3 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN