ÎCCJ, decizie (scj.ro #84267)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84267) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Tâlhărie săvârșită

de o persoană având asupra sa o armă. Braconaj. Elemente constitutive

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea specială.

Infracțiuni contra patrimoniului. Tâlhăria

Indice alfabetic:

Drept penal

-

tâlhărie săvârșită de o persoană având asupra sa o armă

-

braconaj

C.

pen

.,

art

. 211

alin. (2

1

)

lit

. b)

Legea

nr

. 103/1996,

art

.

25,

art

. 35 alin. (1)

lit

.

a)

și

alin. (2)

lit

. b)

acestora cu o armă de vânătoare, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tâlhărie prevăzută în

art

. 211 alin.

(2

1

)

lit

. b) C.

pen

.,

referitor la fapta săvârșită de o persoană având asupra sa o armă.

art

. 35 alin. (1)

lit

. a) din Legea

nr

. 103/1996,

republicată,

constituie infracțiunea de braconaj vânătoarea

fără permis

și fără autorizație de vânătoare legală sau, după caz, fără autorizație legală,

iar prin vânătoare, ca acțiune, se înțelege, așa cum prevede

art

. 25 alin. (1) din aceeași lege, căutarea, stârnirea, urmărirea, hăituirea, rănirea, uciderea

ori capturarea vânatului sau orice altă activitate cu aceeași finalitate. Prin

urmare, fapta inculpatului care, împreună cu un coinculpat, s-a deplasat pe un

câmp în scopul de a căuta, hăitui și vâna animale, fără autorizație, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de braconaj la vânătoare, prevăzută în

art

. 35

alin. (1)

lit

. a) din Legea

nr

. 103/1996, republicată, chiar dacă inculpatul nu avea

asupra sa o armă de vânătoare, ci numai coinculpatul, și nici nu au reușit să

împuște vreun animal.

I.C.C.J

., secția penală, decizia

nr

. 2554 din 18 aprilie 2006

Notă: După pronunțarea deciziei

nr

. 2554 din 18 aprilie 2006, prin Legea vânătorii și a

protecției fondului cinegetic

nr

. 407/2006, publicată

în M. Of.

nr

. 944 din 22 noiembrie 2006 și care intră

în vigoare la 30 de zile de la data publicării, se prevede abrogarea Legii

nr

. 103/1996. Prevederile

art

.

35 alin. (1)

lit

. a) din Legea

nr

. 103/1996 se

regăsesc în

art

. 42 alin. (1)

lit

.

a) din Legea

nr

. 407/2006, iar prevederile

art

. 25 alin. (1) din Legea

nr

.

103/1996 se regăsesc în

art

. 1

lit

.

u) din Legea

nr

. 407/2006.

Tribunalul

Vaslui

, prin sentința penală

nr

. 257 din 1 iunie 2005, a condamnat pe inculpatul

C.A

. pentru săvârșirea infracțiunilor de braconaj prevăzută

în

art

. 35 alin. (1)

lit

.

a) și alin. (2)

lit

. b) din Legea

nr

.

103/1996, republicată, de

nerespectare

a regimului

armelor și munițiilor prevăzută în

art

. 279 alin. (1)

C.

pen

. și de tâlhărie prevăzută în

art

. 211 alin. (2

1

)

lit

.

a) și b) din același cod, pe inculpatul

I.V

., pentru

săvârșirea infracțiunilor de braconaj prevăzută în

art

.

35 alin. (1)

lit

. a) și alin. (2)

lit

.

b) din Legea nr.103/1996, republicată, și de tâlhărie prevăzută în

art

. 211 alin. (2

1

)

lit

. a) și b) C.

pen

., iar pe

inculpatul

C.I

., pentru săvârșirea infracțiunilor de

braconaj prevăzută în

art

. 35 alin. (1)

lit

. a) și alin. (2)

lit

. b) din

Legea

nr

. 103/1996, republicată, și de

nerespectare

a regimului armelor și munițiilor prevăzută în

art

. 279 alin. (1) C.

pen

.

Instanța a reținut că, la 20 decembrie 2003, inculpatul

C.I

.

le-a propus inculpaților

C.A

. și

I.V

.

să meargă pe câmp către o pădure, pentru a hăitui și împușca niște iepuri.

Inculpatul

C.I

. a luat arma sa de vânătoare și 2

cartușe și, împreună cu ceilalți inculpați, s-au deplasat pe câmp, unde inculpatul

C.I

. i-a dat arma de vânătoare și cele 2 cartușe

inculpatului

C.A

., deși știa că acesta nu are permis

de port-armă. Inculpatul

C.I

., însoțit de alte

persoane, a revenit la domiciliul său, iar inculpații

C.A

.

și

I.V

. și-au continuat deplasarea pe câmp pentru a

vâna iepuri, unde s-au întâlnit cu părțile vătămate

T.V

.

și

Ț.V

. Crezând că părțile vătămate au venit pentru a

fura lemne, inculpatul

C.A

. a tras un foc în aer cu

arma de vânătoare, pentru a opri autoturismul în care se aflau acestea, după

care, cu aceeași armă, a amenințat părțile vătămate, coborâte din mașină, și

le-a obligat să se culce la pământ.

Inculpatul

C.A

. i-a pus arma la gât părții vătămate

T.V

., amenințând că o va împușca, timp în care, inculpatul

I.V

., cu o secure, a lovit în autoturism. Sub amenințarea

armei, cele două părți vătămate au fost determinate să se deplaseze încet cu

autoturismul, iar inculpații s-au deplasat în urma autoturismului până în

apropierea unei liziere, discutând ce sumă să le pretindă părților vătămate

pentru a le lăsa să plece. Ajunși în apropierea lizierei, au oprit autoturismul

și amenințându-i cu arma, inculpații le-au cerut roata de rezervă,

drujba

, o secure și au descărcat câteva bucăți de lemn.

Totodată, inculpații le-au cerut părților vătămate să revină a doua zi în

același loc cu o sumă de bani, pentru a le restitui bunurile.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală

nr

. 53 din

21 februarie 2006, a respins apelurile inculpaților.

În termenul legal, împotriva deciziei penale au declarat recurs inculpații

C.A

. și

I.V

., solicitând

achitarea, în baza

art

. 11

pct

.

2

lit

. a) raportat la

art

.

10 alin. (1)

lit

. d) C.

proc

.

pen

., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar

inculpatul

I.V

., și pentru comiterea infracțiunii de

braconaj, susținând că nu a avut asupra sa o armă.

Recursurile declarate de cei doi inculpați nu sunt fondate.

Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că atât prima instanță,

cât și instanța de apel au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de

probele administrate în cauză, cărora le-au dat o justă și completă

interpretare, stabilind vinovăția inculpaților și încadrând faptele comise de

aceștia în textele de lege corespunzătoare.

În ce privește critica formulată de inculpați sub aspectul greșitei lor

condamnări pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută în

art

. 211 alin. (2

1

)

lit

. a) și b) C.

pen

. se constată

că nu poate fi primită.

Astfel, conform

art

. 211 alin. (1) C.

pen

., fapta inculpatului de a lua, prin amenințare,

bunurile aflate asupra victimei, constituie infracțiunea de tâlhărie.

Raportând aceste prevederi la situația din speță, se reține că, la 20 decembrie

2003, inculpații

C.A

. și

I.M

.,

folosind amenințarea cu arma, au oprit autoturismul în care se aflau părțile

vătămate și le-au deposedat de mai multe bunuri, iar apoi le-au cerut părților

vătămate să vină a doua zi în același loc cu o sumă de bani, pentru a le

restitui bunurile.

Or, împrejurarea că inculpații, folosind amenințarea cu arma de vânătoare, au

deposedat părțile vătămate de bunuri, solicitându-le pentru restituirea

acestora o sumă de bani, rezultă din probele administrate în cauză.

Așa fiind, fapta inculpaților de a lua din posesia părților vătămate bunurile,

prin constrângere, amenințându-le cu arma, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută în

art

. 211

alin. (2

1

)

lit

. a) și b) C.

pen

., pentru care au fost condamnați, astfel că solicitarea

de a fi achitați cu privire la săvârșirea acestei infracțiuni este lipsită de

fundament.

Nefondată

este și solicitarea inculpatului

I.V

. de a fi achitat pentru săvârșirea infracțiunii de

braconaj, susținând că el nu a avut asupra sa o armă de vânătoare.

În acest sens, se reține că, potrivit

art

. 35 alin.

(1)

lit

. a) din Legea

nr

.

103/1996, republicată, constituie infracțiunea de braconaj la vânătoare fapta

săvârșită fără permis de vânătoare și autorizație legală sau, după caz, fără autorizație

legală, iar conform

art

. 25 alin. (1) din aceeași

lege, prin vânătoare, ca acțiune, se înțelege căutarea, stârnirea, urmărirea,

hăituirea, rănirea, uciderea ori capturarea vânatului sau orice altă activitate

cu aceeași finalitate.

Or, din probatoriile dosarului rezultă că inculpatul

I.V

.,

în urma înțelegerii realizate cu ceilalți inculpați, a ieșit în teren pentru a

căuta, hăitui și vâna iepuri, fără autorizație.

Chiar dacă inculpații nu au reușit să împuște nici un iepure și, deși

inculpatul

I.V

. nu avea arma de vânătoare asupra sa,

în raport cu prevederile

art

. 25 alin. (1) din Legea

nr

. 103/1996, republicată, conform cărora prin vânătoare se

înțelege și căutarea, stârnirea, urmărirea sau hăituirea vânatului, activități

ce au ca finalitate rănirea, uciderea ori capturarea vânatului și sunt

incriminate prin dispozițiile

art

. 35 din Legea

nr

. 103/1996, republicată, se constată că în mod corect

instanțele au reținut în sarcina inculpatului

I.V

.

săvârșirea infracțiunii de braconaj.

În consecință, recursurile inculpaților

C.A

. și

I.V

. au fost respinse.