ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 533/2018

Asupra recursului civil de față;

Examinând actele dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3 mai 2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, sub numărul x/2/2016, revizuenta S.C. A. S.R.L. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 302 din 15 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2014, solicitând, în eventualitatea admiterii cererii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., să se dispună anularea deciziei și rejudecarea pe fond a cauzei, iar, în eventualitatea admiterii cererii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 noul C. proc. civ., să se dispună schimbarea în parte a deciziei, cu consecința admiterii cererii formulate, iar, în subsidiar, reducerea cuantumului total al penalităților de întârziere.

Referitor la autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 10631 din 24 august 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în Dosarul nr. x/2014, încălcată prin pronunțarea Sentinței nr. 2432 din 11 mai 2015 și a Deciziei definitive nr. 302 din 15 februarie 2016 a motivat următoarele:

În faza procesuală a apelului, a depus note de ședință pentru termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2015, învederând instanței, pe cale de apărare, faptul că prin Sentința civilă definitivă nr. 10631 din 24 august 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în Dosarul nr. x/2014, s-a statuat cu putere de lucru judecat momentul finalizării lucrărilor la obiectivul B., calitatea lucrărilor efectuate, precum și faptul că, după finalizarea lucrărilor, acestea au fost întrebuințate necorespunzător de către beneficiarul intimat care a depozitat țevi, materiale, dar și utilaje la locație.

Revizuenta a formulat apărări privitoare la existența acestei hotărâri definitive, în cauză, care genera obligativitatea instanței, de a verifica motivul ce ar fi putut conduce la constatarea netemeiniciei cererii conexe formulată de intimată.

Prin urmare, întrucât în relația dintre părți, prezumția puterii de lucru judecat are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.

Mai mult, raportat la prevederile art. 432 C. proc. civ. care prevede că "excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs. Ca efect al admiterii excepției, părții i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată", instanța de control judiciar nu era îndrituită să renunțe la analizarea motivului de schimbare a sentinței, în condițiile în care, chiar legiuitorul a statuat că nu se poate renunța la excepție, deoarece caracterul de ordine publică este cel care impune verificarea acestei excepții din oficiu și chiar, dacă este cazul, cu înrăutățirea situației părții în calea de atac.

Instanța de apel, în mod nelegal, nu a supus controlului judiciar și aceste apărări care se constituiau în motive de schimbare a sentinței date în cauză, aspect care atrage contrarietatea celor două hotărâri definitive pronunțate și, pe cale de consecință, nulitatea deciziei astfel dată și necesitatea pronunțării unei noi hotărâri în cauză, cu respectarea garanțiilor procesuale și procedurale instituite de lege.

Atât în faza judecății în fond, cât și în cadrul apelului declarat, raportat la pretențiile intimatei formulate pe cale de cerere conexă, în subsidiar, conform dispozițiile art. 1541 lit. a) și b) C. civ., a solicitat reducerea cuantumului penalităților acordate, în situația în care instanța urma să constate că se face vinovată de întârzierea executării lucrărilor contractate.

Raportat la respingerea de către instanța de fond a acestui capăt de cerere formulat în subsidiar, s-a adresat instanței de control judiciar în vederea admiterii cererii, formulând o serie de apărări.

În drept, revizuenta a invocat art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ.

Intimata a depus note scrise prin care a invocat excepția tardivității cererii de revizuire.

Prin Decizia civilă nr. 1872 A din 14 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, s-a respins excepția tardivității cererii de revizuire, invocată de intimata S.C. C. S.R.L.

S-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L.

Având în vedere că obiectul recursului dedus judecății privește doar soluția dată cererii de revizuire pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. urmează a evidenția doar considerentele care au fundamentat hotărâre adoptată în soluționarea cererii de revizuire pe acest temei.

În acest cadru, Curtea de apel a reținut că hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat se invocă este pronunțată ulterior pronunțării sentinței față de care a fost respins apelul revizuentei prin decizia atacată cu revizuire. Textul de lege invocat se referă la situația în care se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri printr-o hotărâre ulterioară.

S-a motivat că prin decizia atacată în cauză, instanța de apel a respins apelul, confirmând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în primă instanță, iar existența unei hotărâri judecătorești ulterioare nu poate pune în discuție legalitatea sau temeinicia acesteia, pentru că nu exista la momentul pronunțării sale.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs revizuenta S.C. A. S.R.L. înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

A criticat decizia atacată pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea Deciziei nr. 1872 A din 14 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de revizuire.

În motivarea recursului arată că, prin pronunțarea Deciziei civile nr. 302 din 15 februarie 2016, a fost încălcată puterea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 10631 din 24 august 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în Dosarul nr. x/2014, aspect care atrage admiterea cererii de revizuire pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și anularea Deciziei civile nr. 302 din 15 februarie 2016.

Recurenta-revizuentă a motivat că prin Sentința civilă nr. 10631 din 24 august 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, definitivă la data când a fost invocată, în faza procesuală a apelului, s-a statuat, cu putere de lucru judecat, momentul finalizării lucrărilor la obiectivul B. de către recurenta-revizuentă, calitatea lucrărilor, precum și faptul că după finalizarea lucrărilor, acestea au fost întrebuințate necorespunzător de către beneficiarul intimat care a depozitat țevi, materiale dar și utilaje la locație.

În mod greșit instanța de revizuire a statuat că hotărârea a cărei putere de lucru judecat a survenit în cauză ar fi fost pronunțată ulterior sentinței dată în Dosarul nr. x/2014, fapt care ar fi de natură să atragă netemeinicia susținerilor sale, instanța aflându-se în vădită eroare cu privire la situația de fapt pe care a invocat-o.

Prin pronunțarea Deciziei civile definitive nr. 302 din 15 februarie 2016 a fost încălcată "autoritatea puterii de lucru judecat" a Sentinței civile nr. 10631 din 24 august 2015, dată de Judecătoria Sectorului 3 București în Dosarul nr. x/2014, sentință care era definitivă la data la care urma să se judece Cauza nr. x/3/2014 în stadiul apelului, astfel încât, soluția pronunțată în mod definitiv, devenise obligatorie pentru părți, neputându-se statua în mod contrar într-o altă cauză nesoluționată în mod definitiv.

Instanța de revizuire nu a invocat faptul că nu ar exista elemente de contradictorialitate între cele două hotărâri definitive cu relevanță în cauză, ci s-a limitat a reține că, la data pronunțării celei de-a doua hotărâri, prima nu ar fi fost în ființă, fapt pentru care motivul de revizuire nu ar fi fondat.

Recurenta apreciază că, începând cu momentul rămânerii definitive a sentinței invocate în cauză, aceasta a dobândit putere de lucru judecat, fiind prezumată a exprima adevărul, motiv pentru care nu trebuie să fie contrazisă de orice altă hotărâre ulterior survenită. Aspectul că a invocat respectiva hotărâre în faza procesuală a apelului, în Dosarul nr. x/2014, nu are importanță, instanța de control judiciar fiind obligată să ia act de cele statuate în mod definitiv, fără a dispune printr-o nouă hotărâre cu caracter definitiv contrar sentinței invocate.

În acest sens sunt prevederile art. 432 C. proc. civ. care prevede că "excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs. Ca efect al admiterii excepției, părții i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată".

Arată că instanța de control judiciar nu era îndrituită să renunțe la analizarea motivului de schimbare a sentinței, în condițiile în care legiuitorul a statuat că nu se poate renunța la excepție, deoarece caracterul de ordine publică este cel care impune verificarea acestei excepții, chiar din oficiu, și, dacă este cazul, cu înrăutățirea situației părții în calea de atac, iar instanța de revizuire era obligată să sancționeze modul nelegal în care instanța de control judiciar a dispus asupra cauzei.

Referitor la autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 10631 din 24 august 2015, dată de Judecătoria Sectorului 3 București în Dosarul nr. x/2014, încălcată prin pronunțarea deciziei definitive nr. 302 din 15 februarie 2016 a motivat următoarele:

Pentru termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2015, a învederat instanței de apel, pe cale de apărare, faptul că prin Sentința civilă definitivă nr. 10631 din 24 august 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în Dosarul nr. x/2014, s-a statuat cu putere de lucru judecat momentul finalizării lucrărilor la obiectivul B. de către revizuentă, calitatea lucrărilor efectuate, precum și faptul că, după finalizarea lucrărilor, acestea au fost întrebuințate necorespunzător de către beneficiarul intimat care a depozitat țevi, materiale, dar și utilaje la locație.

A descris contextul litigios care a determinat soluția definitivă pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în speță, existența unui contract de subantrepriză având nr. D1/21 din 21 octombrie 2013 pentru lucrări contractate de revizuentă cu intimata, actul în cauză fiind încheiat între revizuenta S.C. A. S.R.L., în calitate de beneficiar și terțul D. S.R.L., în calitate de executant.

Contractul identificat mai sus a avut ca obiect realizarea lucrărilor de hidroizolație la clădirea B., zona E., strada x, reprezentând manopera pentru terasă, în suprafață de aproximativ 1.000 mp și terasă verde, în suprafață de aproximativ 500 mp.

A arătat instanței de control judiciar faptul că la data de 6 noiembrie 2013 s-a încheiat procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, în care se consemnează că au fost finalizate lucrările constând în:

- amorsare și hidroizolație în două straturi terasă clădire B., zona E., Strada x - 1.060 mp terasă (1170 mp hidroizolație);

- amorsare și hidroizolație în două straturi terasa verde și calea de acces clădire B., zona E., Strada x - 640 mp terasă (710 mp hidroizolație);

- montare deflectoare 17 bucăți;

- montare guri scurgere 13 bucăți.

În cuprinsul procesului-verbal de recepție s-a precizat că lucrările menționate în cuprinsul său au fost executate conform documentației emise de producător, precum și faptul că beneficiarul nu are obiecțiuni în ceea ce privește lucrarea.

De asemenea, atât în cuprinsul contractului, art. 4.1 lit. D) cât și în cuprinsul procesului-verbal de recepție s-a inserat mențiunea că suprafața de terasă hidroizolată este necirculabilă, ambele acte fiind semnate de reprezentanții celor două părți.

Asupra acestor aspecte s-a pronunțat cu autoritate de lucru judecat în mod definitiv Judecătoria Sectorului 3 București prin Sentința civilă nr. 10631 din 24 august 2015, aceasta reținând că recepția lucrărilor la finalizare a avut loc la data de 6 noiembrie 2013, în acest sens atât procesul-verbal de recepție, semnat fără obiecțiuni de reprezentanții celor două părți, cât și facturile fiscale emise în aceeași zi și semnate de reprezentantul pârâtei făcând dovada că în executarea lucrărilor nu se poate reține culpa prestatorului.

Mai mult, în considerentele sentinței s-a reținut că, în ceea ce privește procedurile de întreținere a terasei, aceste proceduri nu au fost respectate, fapt care conferă respectivelor constatări judiciare, caracter cert, nefiind necesar a fi demonstrate în altă cauză.

Prin urmare, deși în considerentele sentinței civile menționate se statuează, cu autoritate de lucru judecat, aspectul că nu poate fi reținută nicio culpă pentru executarea cu întârziere a lucrărilor, învederând instanței de apel această dispoziție judiciară, definitivă, care făcea dovada suplimentară a culpei societății intimate, instanța de control judiciar nu a răspuns acestor motive de schimbare a sentinței date în cauză, fapt care se impunea a fi sancționat de către instanța de revizuire conform art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ.

Începând cu momentul rămânerii definitive a sentinței invocate în cauză, aceasta a dobândit putere de lucru judecat, fiind prezumată a exprima adevărul, motiv pentru care nu putea să fie contrazisă de orice altă hotărâre ulterior survenită.

Pe cale de consecință, raportat la aspectul că recurenta-revizuentă a invocat respectiva hotărâre în faza procesuală a apelului, în Dosarul nr. x/2014, instanța de control judiciar era obligată să ia act de aspectele cu privire la care se statuase în mod definitiv, fără a dispune printr-o nouă hotărâre cu caracter definitiv, în mod contrar sentinței invocate, iar instanța de revizuire era obligată să sancționeze cu nulitatea hotărârea astfel pronunțată în mod nelegal de către instanța de apel.

Deși a arătat că o instanță de judecată a statuat în mod definitiv cu privire la aspectul că lucrările erau finalizate încă din data de 6 noiembrie 2013, conform procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, încheiat cu subantreprenorul D. S.R.L., instanța de control judiciar nu a avut în vedere la soluționarea cauzei aceste critici. Hotărârea definitivă nr. 10631 din 24 august 2015 făcea, fără putință de tăgadă, dovada faptului că intimata a amânat încheierea procesului-verbal de recepție finală pentru luna martie a anului 2014, tocmai în scopul aplicării clauzei penale împotriva recurentei-revizuente și refuzării efectuării plății lucrărilor, ajungând astfel la o îmbogățire fără justă cauză. Instanța de revizuire, în mod greșit, a avut în vedere doar momentul la care au fost pronunțate sentințele în cauză, nu și momentul rămânerii definitive a sentinței pe care a invocat-o raportat la apelul aflat în curs de soluționare.

Mai mult, în ceea ce privește puterea lucrului judecat, a învederat că hotărârea judecătorească irevocabilă (definitivă după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ.) se bucură de putere de lucru judecat.

Recurenta a redat în continuare aspecte relevante din jurisprudență sub aspectul statuărilor privind efectul pozitiv al puterii de lucru judecat.

Raportat la prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. care reglementează prezumția de lucru judecat, manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat ce se află la îndemâna oricăreia dintre părțile unui litigiu, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă, a precizat că în considerentele sentinței civile indicate mai sus, s-au stabilit în mod definitiv anumite aspecte ce ar fi trebuit să fie avute în vedere la soluționarea cauzei, instanța fiind legată de aceste "chestiuni" care au fost deja stabilite într-un alt proces.

Întrucât în relația dintre părți, prezumția puterii de lucru judecat are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.

Consideră că instanța de apel, în mod nelegal, nu a supus controlului judiciar și aceste apărări care se constituiau în motive de schimbare a sentinței date în cauză, iar instanța de revizuire, în mod vădit nelegal, a statuat că relevantă ar fi data pronunțării celor două sentințe în cauză și nu data judecării apelului în Dosarul nr. x/2014 care a generat Decizia nr. 302 din 15 februarie 2016, aspect care atrage contrarietatea celor două hotărâri pronunțate și, pe cale de consecință, nulitatea deciziei astfel dată și necesitatea pronunțării unei noi hotărâri, cu respectarea garanțiilor procesuale instituite de lege.

În drept, a invocat art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 510 alin. (2) raportat la art. 513 alin. (5) și (6) C. proc. civ., art. 488 pct. 7 C. proc. civ.

Intimata S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate Înalta Curte, reține următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 302 din 15 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 2432 din 11 mai 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2014 în contradictoriu cu intimata-pârâtă-reclamantă S.C. C. S.R.L., ca fiind nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 302 din 15 februarie 2015 a formulat cerere de revizuire S.C. A. S.R.L. invocând și cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susținut, în esență, că prin pronunțarea acestei decizii s-a încălcat efectul pozitiv al puterii de lucru judecat de care se bucură Sentința civilă nr. 10631 din 24 august 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în Dosarul nr. x/2014.

Instanța supremă reține că în mod greșit s-a respins cererea de revizuire sub motiv că "hotărârea a cărei autoritate se invocă a fost pronunțată ulterior pronunțării sentinței față de care a fost respins apelul revizuentei prin decizia atacată cu revizuire".

Aceasta, deoarece, obiectul cererii de revizuire îl constituie Decizia civilă nr. 302 din 15 februarie 2016 și nu Sentința civilă nr. 2432 din 11 mai 2015, care a fost supusă apelului soluționat prin Decizia civilă nr. 302 din 15 februarie 2016.

Înalta Curte remarcă faptul că la data rămânerii definitive a Sentinței civile nr. 10631 din 24 august 2015, respectiv la data de 6 octombrie 2015 nu se soluționase apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 2432 din 11 mai 2015, pronunțată de Tribunalul București. Această constatare este esențială în soluționarea cererii de revizuire pentru că se invocă încălcarea autorității de lucru judecat de care se bucură Sentința civilă nr. 10631/2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, ca urmare a deciziei adoptate în soluționarea apelului declarat împotriva Sentinței civile nr. 2432/2015 a Tribunalului București.

Prin urmare, Sentința civilă nr. 10631 din 24 august 2015 definitivă la 6 octombrie 2015 este pronunțată anterior adoptării Deciziei civile nr. 302 din 15 februarie 2016.

Raportându-se la Sentința civilă nr. x din 11 mai 2015 care a constituit obiectul apelului soluționat prin Decizia civilă nr. 302 din 15 februarie 2016, instanța de revizuire a schimbat obiectul revizuirii reprezentat de Decizia civilă nr. 302 din 15 februarie 2016 și a încălcat limitele învestirii determinate potrivit art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Totodată, considerentele care au stat la baza hotărârii adoptate în soluționarea cererii de revizuire, pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt contradictorii. Pe de o parte, se reține că decizia pronunțată în apel este atacată cu revizuire, iar, pe de altă parte, se motivează că sentința care a fost analizată în cadrul apelului soluționat prin decizia ce face obiectul revizuirii, nu exista la data pronunțării hotărârii în raport cu care se invocă încălcarea autorității de lucru judecat.

Or, prin motivul de revizuire invocat, s-a solicitat sancționarea încălcării, prin Decizia civilă nr. 302 din 15 februarie 2016, a autorității de lucru judecat de care se bucură Sentința civilă nr. 10631 din 24 august 2015.

Procedând în sensul celor mai sus arătate, instanța de revizuire nu a analizat și soluționat cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin raportare la hotărârea care face obiectul revizuirii, respectiv Decizia civilă nr. 302 din 15 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București.

Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., va admite recursul, cu consecința casării hotărârii recurate și a trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanței de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar F., împotriva Deciziei civile nr. 1872 A din 14 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează în parte decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe, spre o nouă judecată în ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Menține restul dispozițiilor.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 27 februarie 2018.

Procesat de GGC -NN