ÎCCJ, decizie (scj.ro #84725)

Contestație în anulare. Îndeplinirea procedurii de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs În cazul inculpatului plecat din țară, citarea se face la domiciliul din străinătate indicat de el. Dacă citația este restituită cu mențiunea că inculpatul nu domiciliază la adresa indicată, după care citarea se face la ultimul domiciliu cunoscut și la consiliul local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea, procedura de citare este îndeplinită conform legii, contestația în anulare întemeiată pe prevederile art.386 lit.a C.pen. nefiind fondată . Secția penală, decizia nr.2276 din 7 mai 2002 Prin cererea adresată Curții Supreme de Justiție, D.A.

a formulat contestație în anulare împotriva deciziei Secției penale nr.633 din 18 februarie 2000 prin care s-a soluționat recursul declarat de inculpat. Ca temei al contestației în anulare a fost invocat cazul prevăzut în art.386 lit.a C.proc.pen. În acest sens contestatorul a arătat că, pentru termenul când a fost soluționat recursul nu a fost legal citat, întrucât din anul 1997 nu mai locuiește în România, aducând la cunoștința instanțelor să fie citat la reședința sa din străinătate, pe care a indicat-o, dar s-a dispus citarea la adresa sa din București, cu încălcarea prevederilor art.177 alin.3 C.proc.pen. Examinând contestația în anulare se constată următoarele.

Corespunde realității că la data soluționării recursului declarat de inculpat procedura de citare cu acesta a fost îndeplinită la domiciliul său din București și prin afișare la sediul Primăriei Sectorului 1. Este adevărat că recurentul a solicitat să fie citat în străinătate, la adresa pe care a indicat-o, ceea ce instanța de recurs a și dispus, la dosarul cauzei aflându-se dovezile de restituire a corespondenței privind citarea inculpatului cu mențiunea pe plic „adresant necunoscut”. Pe de altă parte, la dosar s-a depus și un act oficial emis de Ministerul de Interne din statul solicitat, prin care se atestă că din verificările efectuate pentru găsirea domiciliului lui D.A. s-a constatat că în registrele populației nu s-a găsit înregistrat numele celui căutat.

În raport cu aceste împrejurări, instanța de recurs corect a îndeplinit procedura cu inculpatul la ultimul domiciliu cunoscut și prin afișare la ușa consiliului local. Din actele dosarului mai rezultă că D.A. a părăsit țara în anul 1997, sustrăgându-se de la urmărirea penală și de la judecata cauzei în fond, apel și recurs, și a încercat să tergiverseze judecata prin indicarea unui domiciliu fictiv în străinătate unde, în realitate, nu locuia. În consecință contestația în anulare a fost respinsă.