ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4072/2009

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 4447 din 13 octombrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 4681/2002 al Curții Supreme de Justiție, secția penală a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curții de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 433/A din 5 iulie 2002 a Curții de Apel București, s-a casat în parte decizia penală atacată și Sentința penală 105 din 15 februarie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la greșita achitare a inculpaților T.A.Ș. și P.I.Ș. și s-au respins recursurile inculpaților, printre care și cele declarate de inculpatul B.M. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul condamnat B.M., invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc.

pen. În motivarea căii extraordinare de atac exercitate, contestatorul a invocat faptul că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs procedura de citare a fost nelegal îndeplinită întrucât nu a fost citat în străinătate unde se afla la acea dată, fapt adus la cunoștința instanței de recurs prin înscrisul aflat la dosar recurs, iar în fond a fost citat la o adresă greșită. În plus, citarea prin afișare la Consiliul Local Breaza a fost greșită, această procedură trebuind să fi fost realizată, în opinia contestatorului, la Consiliul Local în a cărei rază teritorială se afla instanța de recurs. Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, potrivit art. 391 C. proc.

pen., Înalta Curte a constatat că aceasta este întemeiată pe cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., este făcută în termenul stabilit de art. 388 C. proc. pen. și că se sprijină pe dovezi aflate la dosar, astfel că, prin Încheierea din 9 noiembrie 2009, a admis-o în principiu, stabilind termen pentru judecarea pe fond a acesteia. În urma analizării probelor aflate la dosar, Înalta Curte constată că cererea de contestație în anulare este nefondată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Susținerea contestatorului că se impune citarea sa în Belgia, potrivit dispozițiilor art. 177 alin. (8) C. proc. pen. este nejustificată. Este adevărat că apărătorul ales al inculpatului B.M., avocat C.C.

a depus la Dosarul nr. 4681/2002 al Curții Supreme de Justiție una memoriu prin care făcea cunoscut instanței de recurs că inculpatul pe care-l apără se află în Belgia din anul 2000 și locuiește la adresa L., Stationstraat-107, unde urmează a fi citat. Același avocat însă, la termenul din 18 septembrie 2003, fiind întrebat de instanță în legătură cu motivele pentru care recurentul B.M. nu s-a întors în țară în condițiile în care este liber și nu există dovezi în sensul că ar avea interdicție de a părăsi teritoriul Belgiei, a arătat că nu este în măsură să prezinte astfel de dovezi și nu cunoaște adresa la care se află inculpatul și nici motivele pentru care nu a revenit în țară pentru a participa la procesul despre care are, de altfel, cunoștință.

În atare situație, necunoscându-se adresa din străinătate, dispoziția instanței de a-l cita pe inculpatul B.M. în conformitate cu dispozițiile art. 177, alin. (4) C. proc. pen. și nu potrivit dispozițiilor art. 177, alin. (8) C. proc. pen. este perfect legală. Așa cum rezultă din art. 177, alin. (4) C. proc. pen., dacă nu se cunoaște adresa unde locuiește inculpatul și nici locul de muncă, citația se afișează la sediul Consiliului Local în a cărei rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea. Cum în speță infracțiunea de lipsire de libertate săvârșită de inculpat a căpătat caracterul de infracțiune continuă, iar epuizarea acesteia a avut loc în vila inculpatului din localitatea Breaza, în mod justificat acesta a fost citat prin afișare la consiliul local Breaza.

Nici un text de lege din procedura penală nu prevede că atunci când nu se cunoaște adresa inculpatului citarea prin afișare se face la consiliul local în raza căruia se află sediul instanței, așa cum a solicitat contestatorul, prin apărătorul ales. Neîntemeiată este și critica privind nelegala citare la domiciliul din București. Deși în cererea de contestație în anulare, contestatorul a afirmat că va depune copie după actul de identitate din care să rezulte că locuința sa se află pe "strada Viitorului", nu a făcut acest lucru. De altfel, pe dovada de citare, din dosarul de recurs, rezultă că inculpatul B.M. a fost citat pe Strada I.V., nicidecum doar pe I.V. așa cum a susținut contestatorul.

Având în vedere cele care preced, Înalta Curte constată că citarea inculpatului B.M. în Dosarul nr. 4681/2002 al Curții Supreme de Justiție pentru termenul de judecată din 18 septembrie 2003 s-a făcut în conformitate cu dispozițiile procesual penale, astfel că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de contestație formulată de contestatorul condamnat B.M., împotriva Deciziei penale nr. 4447 din 13 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 4681/2002. Potrivit art. 192, alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat B.M. împotriva Deciziei penale nr. 4447 din 13 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 4681/2002. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2009.