ÎCCJ, decizie (scj.ro #151778)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 3 octombrie 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată Statul Român, reprezentant de Ministerul Finanțelor Publice, pentru nerespectarea art. 47 alin. (2) din Constituție, art. 66 din Legea nr. 223/2015 și a altor dispoziții legale.

În temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din camera de consiliu de la 9 noiembrie 2017, a dispus anularea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., reținând neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina sa privind regularizarea cererii de chemare în judecată.

Împotriva acestei încheieri, criticând-o pentru nelegalitate, reclamantul A. a formulat o cale de atac intitulată "apel".

Reținând spre soluționare această cale de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat că a fost învestită cu o cerere de reexaminare formulată împotriva încheierii de anulare pronunțate în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ. și, prin Decizia nr. 402 din 6 februarie 2018, a trimis cererea de reexaminare, spre competentă soluționare, Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Reclamantul a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 402 din 6 februarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, revizuirea fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018.

Prin încheierea din 17 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a suspendat judecata cererii de revizuire formulate de A. împotriva Deciziei nr. 402 din 6 februarie 2018, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., motivat de faptul că niciuna dintre părți, legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva încheierii menționate la pct. 2, revizuentul A. a formulat apel, prin care, în afara susținerilor critice expuse, a invocat și existența unei erori materiale în ceea ce privește numărul dosarului.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2018.

Recursul fiind de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost urmată procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ., după cum urmează: (i) prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raportorul a concluzionat în sensul că se impune calificarea căii de atac exercitate ca fiind recurs, precum și în sensul că recursul nu este admisibil în principiu; (ii) prin încheierea de la 5 noiembrie 2018, completul de filtru a dispus comunicarea raportului; (iii) dovada de comunicare a raportului către recurent a fost restituită la dosar cu mențiunea "destinatar mutat de la adresă" raportul a fost comunicat intimatului la 16 noiembrie 2018; (iv) părțile nu a depus punct de vedere asupra raportului.

La 13 decembrie 2018, dosarul a fost re-repartizat aleatoriu la Completul de 5 judecători - Civil 2 - 2018, în temeiul art. 4 alin. (1) din Hotărârea secției pentru judecători a CSM și Hotărârii nr. 158 din 13 decembrie 2018 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte constată că, potrivit art. 20 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, în materia contenciosului administrativ nu se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ. Pentru acest motiv nu a fost derulată în continuare procedura de filtrare a recursului, fiind fixat termen de judecată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2019.

În aplicarea dispozițiilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat de instanță și comunicat recurentului și intimatului, a fost pusă în discuția părților recalificarea juridică a căii de atac exercitate sub denumirea de apel.

Pentru considerentele arătate în continuare, instanța va proceda la calificarea drept recurs a căii de atac exercitate de A. sub denumirea de "apel".

Calificarea propusă de parte, în sensul exercitării căii de atac a apelului, nu poate fi reținută, prin raportare la normele care reglementează competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit art. 97 C. proc. civ.:

"Art. 97. - Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa."

Nu se poate considera că, în temeiul, art. 97 pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție ar putea judeca și calea de atac a apelului.

În cazul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze competența anumitor instanțe ca instanțe de apel a menționat expres acest lucru, spre exemplu, în cuprinsul dispozițiilor art. 95 pct. 2 ori art. 96 pct. 2 C. proc. civ.

Sintagma "orice alte cereri date de lege în competența sa", utilizată în cuprinsul art. 97 pct. 4 C. proc. civ. nu include și calea de atac a apelului, norma de reglementare citată vizând alte situații, respectiv cereri care sunt prevăzute expres fie de C. proc. civ. [spre exemplu: art. 135 alin. (1) și (3) referitor la conflictul de competență, art. 142 alin. (1) teza a doua și alin. (2) referitor la cererile de strămutare, art. 147 referitor la delegarea instanței, art. 524 alin. (5) referitor la plângerea împotriva încheierii prin care a fost respinsă contestația privind tergiversarea procesului] fie în legi speciale [spre exemplu: art. 19 din Legea nr. 28/2015 referitor la contestația împotriva modului de formare și componenței Biroului Electoral Central; art. 275 alin. (2) din O.U.G nr. 99/2006 privind contestația împotriva hotărârilor consiliului de administrație al Băncii Naționale a României].

Este de subliniat faptul că nu este identificată nicio reglementare care să prevadă competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță de apel, în materie civilă.

În speță, Completul de 5 judecători este învestit cu soluționarea recursului declarat împotriva încheierii prin care o secție civilă a Înaltei Curți a dispus măsura de suspendare a judecării cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 teza întâi C. proc. civ., text procedural conform căruia:

"Judecătorul va suspenda judecata: [...] 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Este adevărat că, în ceea ce privește calea de atac împotriva încheierii de suspendare a cursului procesului, regula instituită de art. 414 alin. (1) teza întâi C. proc. civ., este aceea că încheierea poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară, însă teza a doua a aceluiași alineat prevede o excepție de la această regulă, stipulând expres că, atunci:

"Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă".

Având în vedere că legiuitorul a prevăzut neechivoc, în cuprinsul art. 414 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., că nu este deschisă calea de atac a recursului în cazul în care suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție - cum este cazul în prezentul dosar - este imperios necesar să se dea eficiență acestor dispoziții în aplicarea principiului de drept exceptio est strictissimae interpretationis.

Pentru considerentele arătate, în virtutea dispozițiilor art. 414 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii din 17 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV