ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4420/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/25.03.2016 reclamanta Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate, în contradictoriu cu pârâta Curtea De Conturi A României a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea executării măsurii dispuse la pct. 1.1. din Decizia nr. 17/V/17.12.2015 emisă de Curtea de Conturi a României - Departamentul V, până la data soluționării definitive a sesizării instanței de judecată.

Prin cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată, s-a solicitat suspendarea executării și în ceea ce privește măsurile dispuse la punctele II.3, II.4 și II.6 din decizie, privind recuperarea drepturilor bănești plătite contrar prevederilor legale și regularizarea obligațiilor cu bugetul general consolidat prin aplicarea drepturilor salariale personalului plătit din fonduri publice, stabilirea prejudiciilor ca urmare a plăților efectuate pentru contractele de prestări servicii de evaluare a spitalelor pentru care nu s-a urmărit respectarea tuturor normelor legale în vigoare și recuperarea în integralitate a acestuia și extinderea verificărilor în vederea identificării tuturor situațiilor în care s-au efectuat cheltuieli nelegale cu titlu de diurnă, transport, cazare și abonamente de telefonie mobilă.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 2454 din 17 august 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, astfel cum a fost completată, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea motivării soluției pronunțate referitor la capetele de cerere privind suspendarea măsurilor dispuse de către Curtea de Conturi la pct. II.3, II.4 și II.6 din Decizia nr. 17/V/17.12.2015.

În esență, s-a apreciat că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, întrucât instanța de fond a analizat doar capătul de cerere privind suspendarea măsurii prevăzută la pct. I.1 din Decizia Curții de Conturi nr. 17/V/17.12.2015, nu și nelegalitatea măsurilor dispuse la pct. II.3, II.4 și II.6 din aceeași decizie, astfel cum solicitase reclamanta prin cererea completatoare.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 din C. proc. civ.

1.4. Procedura de soluționare a recursurilor

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 aprilie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 iunie 2018 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs formulate îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ. și a fixat termen de judecată.

Analizând motivele de recurs invocate în cererea de recurs, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că reclamanta-recurentă și-a completat și modificat la data de 24.06.2016 cererea de chemare în judecată, solicitând și suspendarea executării, în ceea ce privește măsurile dispuse la pct. II 3, II 4, II 6 din Decizia nr. 17/V/17.12.2015 emisă de Curtea de Conturi, alături de măsura dispusă la pct. 1.1. din Decizia solicitată prin acțiunea introductivă .

Cererea reclamantei este întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care prevede că, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizare, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau autorității ierarhice superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Codul de procedură fiscală impune, pe lângă respectarea celor două condiții, depunerea unei cauțiuni, conform dispozițiilor art. 278 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015, obligație pe care reclamanta a îndeplinit-o până la soluționarea cererii.

Suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității.

Atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare din punct de vedere legal a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.

În plus, instituția juridică analizată trebuie să ofere cetățeanului o protecție adecvată împotriva arbitrariului, ceea ce realizează și Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Pe de altă parte, actul administrativ se bucură de prezumție de legalitate, de autenticitate și veridicitate, trăsături care constituie fundamentul caracterului executoriu, rezultând principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este însuși titlu executoriu, suspendarea executării fiind condiționată de existența unor cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente.

În considerarea celor două principii incidente în materia actelor administrative al legalității actului și al executării acestuia din oficiu, suspendarea executării constituie o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.

Pentru suspendarea executării unui act administrativ nu este suficient doar ca partea interesată să susțină că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, ci trebuie să prezinte indicii pe baza cărora să se poată realiza o analiză în concret a cazului bine justificat și a iminenței unei pagube, în raport cu natura și amploarea măsurii dispuse prin actul contestat și datele economice ale contribuabilului.

La modul concret, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumentele juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actelor administrative aflate în litigiu.

Totodată, Curtea reține că în cadrul cererii de suspendare a executării nu se poate analiza pe fond raportul juridic dedus judecății.

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În concret, conform legislației naționale, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

În jurisprudența sa constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite de fapt sau de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute ca fiind emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Se reține că instanța de fond a omis să analizeze cererea completatoare încălcând astfel disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nu a arătat împrejurările de fapt și motivele de drept care au format convingerea instanței, nu se poate regăsi soluția dată fiecărei cereri (cerere inițială, cerere completatoare), iar în aceste condiții, evident nu se poate realiza un veritabil control de legalitate de către instanța de recurs, fiind întemeiate condițiile prevăzute de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile privind casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se respecta principiul dublului grad de jurisdicție, instanța de recurs nu poate să analizeze pentru prima dată fondul cauzei.

Având în vedere că prin cererea de recurs nu s-au arătat critici privind cererea de suspendare inițială privind pct. 1.1. din Decizia nr. 17/V/17.12.2015 a Curții de Conturi analizată de instanța de fond, se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.

Temeiul legal al soluției pronunțate de instanța de recurs

Având în vedere cele mai sus arătate, în conformitate cu art. 496 C. proc. civ. coroborate cu art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și va trimite spre rejudecare cererea completatoare, pct. II 3, II 4, II6 din Decizia Curții de Conturi nr. 17/V/17.12.2015.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Autoritatea Națională de Management al calității în sănătate împotriva Sentinței nr. 2454 din 17 august 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată.

Trimite spre rejudecare cererea completatoare a cererii de suspendare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN