ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4157/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x din 28 iunie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate: anularea adresei nr. x din 16 decembrie 2015, comunicată prin poștă la data de 24 decembrie 2015 și P10221 din 24 mai 2016, comunicată prin poștă la data de 1 iunie 2016, prin care CNAS a soluționat contestația/plângerea prealabilă formulată de reclamantă; anularea Notificării nr. x din 29 octombrie 2015 prin care i s-au comunicat elementele necesare calculării taxei clawback aferentă trimestrului III al anului 2015, comunicată reclamantei, prin e-mail, la data de 29 octombrie 2015; suspendarea executării Notificării nr. x din 29 octombrie 2015 prin care i s-au comunicat elementele necesare calculării taxei clawback aferentă trimestrului III al anului 2015, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin încheierea din 30 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2016, a fost admisă cererea de suspendare și a fost suspendată executarea Notificării nr. x din 29 octombrie 2015 emisă de pârâtă până la soluționarea acțiunii în fond.

Recursul Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și respingerea cererii de suspendare. Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează următoarele aspecte: Prima instanță a reținut, în motivarea condiției cazului bine justificat, faptul că este îndeplinită prin aceea că nu este respectată cerința motivării actului administrativ; există dubii serioase cu privire la corectitudinea valorilor comunicate deoarece în consumul reclamantei sunt incluse medicamente necomercializate în România și medicamente ce nu puteau fi comercializate în trimestrul III al anului 2015; consumul total trimestrial de medicamente și procentul "p", sunt greșite deoarece au la bază un consum individual greșit al reclamantei, dar și un consum individual al altor DAPP greșit. Or, toate aceste argumente privesc exclusiv fondul cauzei, fiind elemente prin care se invocă nelegalitatea actului administrativ contestat. Referitor la reținerile instanței de fond, în sensul că actele administrative nu îndeplinesc cerințele de transparență și claritate, se arată că existența unui sistem netransparent cu privire la modul de calcul al consumului centralizat de medicamente de către CNAS și furnizarea mai multor informații privind calculul acestui consum creează premisele utilizării în mod discreționar a acestor informații de către deținătorii de autorizație de punere pe piață a medicamentelor, aspect care ar echivala cu o încălcare a principiului confidențialității informațiilor furnizate și ar putea încuraja înțelegerile anticoncurențiale. În ceea ce privește reținerile instanței cu privire la includerea în consumul reclamantei a unor medicamente necomercializate în România și medicamente ce nu puteau fi comercializate în trimestrul III al anului 2015, se arată că aceste aspecte nu se pot subsuma cerințelor cazului bine justificat și pagubei iminente, fiind chestiuni care țin efectiv de fondul acțiunii. În ceea ce privește cerința privind prevenirea unei pagube iminente, nu s-a făcut dovada că prin măsura dispusă s-a creat o perturbare previzibilă gravă a funcționării activității la nivelul reclamantei; pentru trimestrul III 2015, reclamanta a încasat valoarea medicamentelor decontate și nu a contestat prin nicio modalitate sumele încasate și nici consumul. În drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Întâmpinarea Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele: Condiția cazului bine justificat este îndeplinită, pentru mai multe motive. Astfel, actele contestate sunt nelegale pentru lipsa motivării și imposibilitatea de verificare a datelor comunicate, încălcând astfel principiul transparenței, predictibilității fiscale și al certitudinii fiscale. În plus, există dubii serioase privind corectitudinea valorilor comunicate. În ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, se arată că paguba iminentă constă într-un prejudiciu patrimonial grav ca urmare a existenței obligației de declarare și de plată a contribuției clawback. În cazul în care reclamanta plătește contribuția, aceasta ar plăti o taxă cu privire la care există puternice indicii de nelegalitate; dacă nu plătește această contribuție, reclamanta se expune sancțiunilor reglementate de Codul de procedură fiscală și de O.U.G. nr. 77/2011.

Procedura în fața instanței de recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 aprilie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 14 iunie 2018, s-a admis în principiu recursul declarat de pârâtă. Acțiunea în anulare a Notificării nr. x din 29 octombrie 2015 emisă de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, fiind pronunțată Sentința civilă nr. 1899 din 20 aprilie 2018, prin care a fost admisă cererea, au fost anulate adresa nr. x din 16 decembrie 2015, adresa nr. x din 24 mai 2016 și Notificarea nr. x din 29 octombrie 2015 și a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.

Considerentele și soluția instanței de recurs Prezentul recurs privește modalitatea de interpretare a condițiilor prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 pentru dispunerea suspendării executării unui act administrativ și de aplicare concretă a acestora în cauza de față. Înalta Curte constată că recursul astfel cum a fost formulat este fondat, deoarece intimata-reclamantă nu a invocat nicio împrejurare de fapt sau de drept care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Astfel, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ. Prin urmare, suspendarea executării actului administrativ constituie o situație de excepție, în cadrul căreia instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului. Pe de altă parte, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare. În speță, intimata-reclamanta a invocat în susținerea îndeplinirii condiției cazului bine justificat, faptul că: nu este respectată cerința motivării actului administrativ; există dubii serioase cu privire la corectitudinea valorilor comunicate deoarece în consumul reclamantei sunt incluse medicamente necomercializate în România și medicamente ce nu puteau fi comercializate în trimestrul III al anului 2015; consumul total trimestrial de medicamente și procentul "p", sunt greșite deoarece au la bază un consum individual greșit al reclamantei, dar și un consum individual al altor DAPP greșit. În ceea ce privește nemotivarea, aspect ce poate fi verificat pe calea unei cereri de suspendare, se constată că notificarea emisă conține în preambulul său temeiul de drept în baza căruia a fost emisă (O.U.G. nr. 77/2011), iar din coroborarea acestuia cu dispozițiile Legii nr. 95/2006, rezultă temeiurile de fapt și de drept avute în vedere de recurentă la emiterea actului administrativ în litigiu. În raport de restul motivelor invocate de intimata-reclamantă, Înalta Curte apreciază că analizarea lor pe calea prezentei cereri de suspendare ar presupune o verificare minuțioasă a tuturor elementelor ce au stat la baza emiterii notificării. Or, această împrejurare ar echivala practic cu o tranșare definitivă a acestor chestiuni, fapt ce este incompatibil cu limitele legale ale cadrului procesual trasat de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004. Astfel, motivele invocate de intimata-reclamantă nu pot fi apreciate ca împrejurări legate de starea de drept sau de fapt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului. În ceea ce privește condiția pagubei iminente, nici aceasta nu este îndeplinită, cât timp nu s-a făcut dovada că prin măsura dispusă s-a creat o perturbare previzibilă gravă a funcționării activității la nivelul reclamantei; pentru trimestrul III 2015, intimata-reclamantă a încasat valoarea medicamentelor decontate și nu a contestat prin nicio modalitate sumele încasate și nici consumul. Având în vedere aceste considerente, nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că se impune reformarea soluției pronunțate de instanța de fond, în sensul casării sentinței și respingerii cererii de suspendare ca nefondată. 7.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și rejudecând, va respinge cererea de suspendare ca nefondată.