ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3621/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 21 septembrie 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta Casa Națională De Asigurări De Sănătate să dispună suspendarea adresei CNAS nr. x din 31 iulie 2014 prin care i s-au comunicat elementele necesare calculării taxei clawback aferentă trimestrului II al anului 2014 și cu privire la răspunsul CNAS nr. P7401 din 9 septembrie 2014, prin care CNAS a răspuns la contestația formulată împotriva notificării.

Prin Sentința nr. . 3368 din 15 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a dispus suspendarea executării adresei CNAS nr. x din 31 iulie 2014, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea actului administrativ.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea cererii de suspendare.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esență, recurenta a criticat sentința, susținând că în mod greșit a reținut instanța de fond faptul că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile pe care dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, le prevăd pentru a se putea dispune măsura suspendă actului administrativ.

În opinia recurentei, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.

Din probatoriul sumar administrat în cauză nu a relevat elemente minime pentru fiecare medicament din lista anexă la notificarea litigioasă, cu atât mai mult cu cât acestea sunt contestate de reclamantă.

Consideră că în mod greșit instanța de fond a avut în vedere susținerile reclamantei cu privire la faptul că nu există nicio legătură directă între valorile de consum notificate prin datele CNAS și vânzările sau veniturile contribuabilului S.C. A. S.R.L., având în vedere că acesta are obligație legală de a depune la CNAS lista medicamentelor pentru care înțelege să plătească contribuția trimestrială. în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2011, medicamente pentru care este deținător de app, le are în portofoliu și le vinde pe piață în România.

Potrivit art. 280 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, cu modificării* și completările ulterioare,CNAS organizează ș administrează Platforma Informatică a Asigurărilor de Sănătate, care cuprinde: Sistemul Informatic Unii Integrat, Sistemul Național al Cardului de Asigurări Sociale de Sănătate, Sistemul Național de Prescrien Electronică și Sistemul Dosarului Electronic de Sănătate al Pacientului, asigurând interoperabilitate; acestuia cu soluțiile de e-Sănătate la nivel național, pentru utilizarea eficientă a informațiilor în elaborare: politicilor de sănătate și pentru managementul sistemului de sănătate.

În ceea ce privește cerința privind prevenirea unei pagube iminente, recurenta critică motivarea instanței de fond, întrucât nu s-a făcut dovada că prin măsura dispusă s-a creat o perturbare previzibilă gravă a funcționării activității la nivelul activității intimate/reclamantei, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. (ș) d Legea 554/2004, reclamanta nefăcând dovada faptului că s-a creat un prejudiciu grav la nivelul activității S A. S.R.L., întrucât instituția noastră nu a procedat la luarea nici unei măsuri împotriva reclamantei.

Precizează faptul că subiecții plătitori care nu își îndeplinesc obligația de plată pentru un trimestru, respectiv nu virează contribuția trimestrial, se exclud din lista medicamentelor cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamente utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate în alte unită fi sanitare, aprobată prin ordin al președintei Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Recurenta a susținut că măsura de suspendare a Notificării nr. x din 31 iulie 2015 transmisă d către CNAS referitoare la procentul "p" pentru trimestrul II 2014, precum și valoarea aferentă consumul de medicamente suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferentă trimestrului II 2014, ar duce la crearea unei situații în care numai; parte a medicamentelor scadente la plată ar putea fi decontate, iar prin neplata acestei contribuții creându-se o situație de îngrădire a accesului la medicamente a asiguraților.

În fine, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării Adresei nr. x din 31 iulie 2015, transmise reclamantei - intimate de către CNAS, prin care au fost comunicate procentul "p" și datele necesare stabilirii contribuției claw-back pentru trimestru II al anului 2014.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele următoare:

Așa cum s-a arătat și în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul administrativ vizat de cererea de suspendare este adresa CNAS nr. x din 31 iulie 2014 prin care i s-au comunicat reclamantei elementele necesare calculării taxei claw-back aferentă trimestrului II al anului 2014.

Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004 "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei."

Înalta Curte constată, contrar celor reținute de prima instanță că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat de natură a determina o îndoială puternică privind legalitatea actului contestat.

Astfel, instanța de control judiciar constată că analiza elementelor minime care să justifice valorile comunicate de CNAS către reclamantă pentru fiecare medicament din lista anexă la notificarea litigioasă presupune o antamare a fondului, ceea ce excede verificării sumare realizată în condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, adresa contestată nu poate fi considerată ca fiind vădit nelegală, lipsa de certitudine și transparență a stabilirii creanței fiscale reprezentând aspecte de fond ce urmează a fi verificate de instanța investită cu soluționarea fondului.

Înalta Curte apreciază că admiterea acțiunii de fond printr-o sentință nedefinitivă, Sentința civilă nr. 3381/4 noiembrie 2016, nu reprezintă un motiv temeinic justificat în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. "t" din Legea nr. 554/2004 în condițiile în care motivele de suspendare se suprapun cu motivele de fond pentru care au fost anulate actele contestate în dosarul de față.

Aparenta de nelegalitate trebuie să rezulte în urma unei analize sumare a împrejurărilor în care a fost emis actul, fără a prejudeca fondul, or, argumentele invocate de reclamanta sunt în realitate critici de nelegalitate a deciziei, care nu sunt evidențiate la o cercetare aparenta, ci presupun în mod obligatoriu administrarea unor probe pe fondul cauzei, ceea ce excede obiectului prezentei cereri.

Ca atare, întrucât existența cazului bine justificat nu se prezumă, ci trebuie dovedită, iar în cauză nu s-a făcut dovada existenței unei nelegalități evidente, Curtea constată că nu este îndeplinită cerința expresă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind Legea contenciosului administrativ.

În ceea ce privește paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, Înalta Curte, fără a înlătura de plano, consistența acestui argument, constată că, în raport cu cele reținute anterior în privința neîndeplinirii condiției cazului bine justificat, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiții.

În speță, într-adevăr punerea în executare a unui act administrativ atacat poate avea consecințe serioase, însă câtă vreme acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, această situație nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte admite recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței nr. 3368 din 15 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, casează sentința atacată și rejudecând, respinge cererea de suspendare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței nr. 3368 din 15 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând:

Respinge cererea de suspendare ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2018.

Procesat de GGC - MM