ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1261/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 07.10.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea Adresei nr. x/07.09.2015 de soluționare a plângerii prealabile și anularea Notificării nr. x/30.07.2015 prin care CNAS a calculat taxa clawback aferentă trimestrului II al anului 2015.

Totodată, reclamanta a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actelor administrative contestate.

1.2. Soluția primei instanțe

Pentru soluționarea cererii de suspendare, reclamanta a făcut dovada achitării unei cauțiuni în cuantum de 1% din suma contestată, de 10.400,34 RON, conform dispozițiilor instanței.

Prin încheierea din 22 martie 2016, Curtea de Apel București a admis cererea reclamantei și a suspendat executarea Notificării nr. x/30.07.2015 comunicată reclamantei la data de 30.07.2015 prin care s-au transmis elementele necesare calculării taxei clawback aferente trimestrului II 2015, precum și a răspunsului CNAS nr. x/07.09.2015, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva acestei încheieri, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii de suspendare a executării Notificării nr. x/30.07.2015.

A susținut recurenta-pârâtă că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocare unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, care vizează fondul actului și care se analizează în cadrul acțiunii în anulare.

A arătat că înțelege să critice motivarea instanței de fond cu privire la includerea în cuprinsul liste pe baza căreia s-a calculat consumul de medicamente pentru care reclamante are calitatea de deținător de autorizație de punere pe piață a unor medicamente care nu au fost comercializate în România sau care aveau perioada de valabilitate expirată la începutul trimestrului II 2015. Toate medicamentele contestate se regăsesc în declarațiile reclamantei, depuse în conformitate cu O.U.G. nr. 77/2011. Conform art. 4 alin. (2) din acest act normativ, declarația depusă de DAPP creează obligația de plată a contribuției trimestriale cu condiția ca medicamentele consumate/eliberate să se regăsească printre cele prevăzute la art. 1.

Odată cu intrarea în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, s-a stabilit în sarcina tuturor deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor obligația de a plăti o contribuție trimestrială pentru medicamentele cu sau fără contribuție trimestrială, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din bugetul fondului național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

Singurele elemente necesare verificării modalității de calcul al taxei sunt cele referitoare la consumul de medicamente pe fiecare canal de eliberare, date care au fost puse la dispoziția intimatei-reclamante și la dosarul instanței de fond.

Instanța de fond nu a analizat înscrisurile depuse și a eludat dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011, în mod greșit reținând că, în cuprinsul listei pe baza cărora s-a calculat consumul de medicamente pentru care are calitatea de deținător de autorizație de punere pe piață, ar exista medicamente care nu au fost comercializate în România sau care aveau perioada de valabilitate expirată la începutul trimestrului II 2015.

Casele de asigurări de sănătate raportează consumul centralizat către CNAS în baza raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamente suportate din bugetul FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății.

Valoarea procentului "p" comunicată pentru trimestrul II 2015 a fost calculată potrivit O.U.G. nr. 77/2011, contribuția fiind individualizată pentru fiecare subiect căruia îi revine obligația de plată a contribuției clawback.

Astfel, instanța de fond în mod greșit a avut în vedere susținerile reclamantei cu privire la faptul că nu există nicio legătură directă între valorile de consum notificate prin datele CNAS și vânzările sau veniturile contribuabilului S.C. A. S.R.L., având în vedere că acesta are obligația legală de a depune la CNAS lista medicamentelor pentru care înțelege să plătească contribuția trimestrială, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2011, medicamente pentru care este deținător de APP, le are în portofoliu și le vinde pe piață în România.

Atribuțiile exclusive ale CNAS sunt acelea de a transmite procentul "p" și consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, conform art. 3 alin. (3) coroborat cu art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011. Datele au fost transmise conform prevederilor legale în vigoare, astfel încât intimata-reclamantă, cunoscând procentul "p" și consumul total trimestrial de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății, să poată stabili, declara și calcula contribuția.

În ceea ce privește condiția prevenirii pagubei iminente, a apreciat recurenta-pârâtă că nu s-a făcut dovada perturbării previzibile grave a funcționarii activității intimatei-reclamante.

Cade în sarcina reclamantei modul în care înțelege să organizeze activitățile sale economice, cheltuielile de producție și de personal, astfel încât să fie o societate competitivă și, în același timp, să își poată îndeplini obligațiile sale fiscale.

De asemenea, medicamentele aferente trimestrului II 2015 au fost decontate din bugetul FNUASS de către casele de asigurări de sănătate către farmacii și, ulterior, de acestea către distribuitori și producători.

Intimata-reclamantă a încasat, la rândul său, valoarea medicamentelor în urma plăților făcute de către farmacii și nu a contestat prin nicio modalitate sumele încasate și nici consumul.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că soluția instanței de fond este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale, fiind îndeplinit condițiile cazului bine justificat și a prevenirii pagubei iminente.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 septembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2017, Completul de filtru, constatând că recursul îndeplinește cerințele de admisibilitate, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată.

4.2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reținând în acest sens, în acord cu instanța de fond, că analiza sumară a motivelor de nelegalitate invocate cu privire la actele a căror suspendare s-a solicitat oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură, în cazul particular supus evaluării.

Verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut, în final, că cererea de suspendare îndeplinește condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, Înalta Curte constată că în mod justificat instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care, din analiza sumară a deciziei contestate, s-a conturat o situație de fapt de natură a genera suspiciuni rezonabile cu privire la emiterea respectivului act.

De asemenea, analizând situația concretă dedusă judecății, Înalta Curte constată, că, prin sentința nr. 2502 din 21 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în același dosar, având ca obiect și cererea reclamantei de anulare a Adresei nr. x/07.09.2015 de soluționare a plângerii prealabile și de anulare a Notificării nr. x/30.07.2015 prin care CNAS a calculat taxa clawback aferentă trimestrului II al anului 2015, a fost admisă acțiunea și au fost anulate actele ce fac obiectul cererii de suspendare.

Pronunțarea acestei hotărâri judecătorești are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, așa încât este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Deși, nefiind definitivă, această sentință are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Astfel, având în vedere faptul că punerea în executare a unor acte aparent nelegale ar putea prejudicia activitatea societății intimate, după cum reiese din documentele depuse la dosar, Înalta Curte apreciază că și cea de-a doua condiție, a prevenirii unei pagube iminente, este îndeplinită.

4.3. Soluția instanței de recurs

Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva încheierii din 22 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 martie 2018.