ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 261/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de la data de 21.09.2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta casa Națională de Asigurări de Sănătate suspendarea executării actelor administrative: notificarea cuprinsă în adresa CNAS nr. x/31.07.2014 prin care s-au comunicat elementele necesare calculării taxei clawback aferentă trimestrului II al anului 2014 și cu privire la răspunsul CNAS nr. y/9.09.2014, prin care CNAS a răspuns la contestația formulată împotriva acestei notificări.

Prin sentința civilă nr. 269/2016 pronunțată în data de 2 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, rejudecarea cererii și admiterea cererii de suspendare a actelor administrative contestate pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

A menționat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei; de asemenea, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Instanța de fond a reținut în mod eronat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, respectiv a reținut existența unui caz bine justificat, dar a apreciat că nu există o pagubă iminentă, având în vedere că societatea a adus dovezi în sensul că există împrejurări care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

A mai susținut că paguba iminentă este reprezentată de executarea silită ce ar fi pornită împotriva recurentei. Mai mult, neplata taxei clawback atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, mai exact se retrag medicamentele din lista celor decontate până la plata integrală a taxei, fapt ce ar conduce la blocarea activității societății, plus plata unor dobânzi și penalități de întârziere.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 7 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 27 iunie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 30 ianuarie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Verificând, mai întâi, sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Curtea constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, în speță fiind respectate exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.

Motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În speța de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. art. 425 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se, atât la susținerile părților, cât și la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Considerentele hotărârii atacate fac referire în mod convingător la aspectele de fapt și de drept relevante pentru soluționarea cauzei.

Nu este întemeiat nici motivul de recurs vizând aplicarea greșită a normelor de drept material, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S.C. A. S.R.L. a solicitat suspendarea executării actelor administrative reprezentate de notificarea cuprinsă în adresa CNAS nr. x/31.07.2014 prin care s-au comunicat elementele necesare calculării taxei clawback aferentă trimestrului II al anului 2014 și cu privire la răspunsul CNAS nr. y/9.09.2014, prin care CNAS a răspuns la contestația formulată împotriva acestei notificări.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Instanța de fond a reținut îndeplinirea cazului bine justificat, respectiv că anterior pronunțării sale pe cererea de suspendare, în dosarul nr. x/2015 a fost pronunțată sentința civilă nr. 2465/5.10.2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a dispus anularea notificării nr. x/31.07.2014 și a adresei nr. y/9.09.2014, ambele emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din legea în discuție, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că problema iminenței pagubei este o chestiune de fapt, fiind necesară verificarea gravității și iminența prejudiciului în funcție de toate circumstanțele pricinii, cu respectarea principiului proporționalității, luând în considerare natura propriu-zisă a măsurii administrative și contextul în care intervine.

Așadar, paguba iminentă presupune o anumită urgență pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.

Putem aprecia că există urgență atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, situației reclamantului sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere.

În cauza de față, recurenta nu a probat iminența producerii pagubei invocate, în condițiile în care chiar partea menționează faptul că nu s-a pornit executarea silită.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reține că, în ceea ce privește susținerea reclamantei cu privire la situația sa financiară grea, respectiv dovedirea faptului că la 31.07.2015 înregistrează pierderi de -1 424 915 RON și că are și o linie de credit tip overdraft la B. și C., pasivul incluzând și sumele din overdraft utilizate, această situație nu este legată în niciun fel de plata taxei clawback și nici nu conduce la suspendarea actului administrativ contestat, chiar și în situația constatării ca îndeplinite a condiției cazului bine justificat, care stabilește doar o aparență de nelegalitate a actului administrativ.

Înalta Curte constată din actele și lucrările dosarului că recurenta datorează un procent din suma decontată deja pentru medicamentele vândute (aferente trimestrului II al anului 2014), iar faptul că se contestă modul de calcul al acesteia nu poate conduce la existența unui prejudiciu ireparabil.

Această împrejurare confirmă soluția instanței de fond care a constatat că nu este îndeplinită condiția necesității prevenirii pagubei iminente, cerută de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 269/2016 din 2 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2018.