ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3905/2018

Deliberând asupra prezentelor recursuri, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 29 mai 2015 reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri (succesorul Departamentului pentru Energie - Organismul Intermediar pentru Energie):

- anularea Deciziei nr. 238925 din 03 decembrie 2014, emisă de Departamentul pentru Energie - Organismul Intermediar pentru Energie, de soluționare a contestației administrative formulate împotriva acesteia;

- anularea deciziei de impunere cuprinsă în Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 09 octombrie 2014 (înregistrată la reclamantă cu nr. 34314 din 10 octombrie 2014), emisă de Organismul Intermediar pentru Energie, privind obligațiile fiscale de plată stabilite de Organismul Intermediar pentru Energie pentru suma totală de 2.190.150,20 RON;

- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.190.150,20 RON, achitată prin OP nr. x din 17 octombrie 2014;

- obligarea pârâtului la plata dobânzilor prevăzute de C. fisc. și C. proc. fisc. , calculate de la data achitării sumei și până la data restituirii acesteia;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin Sentința nr. 2756 din 27 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "Transelectrica" SA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri (succesorul Departamentului pentru Energie - Organismul Intermediar pentru Energie), a anulat Decizia nr. 238925 din 25 martie 2014 și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 09 octombrie 2014, a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 2.190.150,20 RON, cu dobânzile prevăzute de C. proc. fisc. , de la data achitării și până la restituirea efectivă și a respins cererea privind restituirea taxei de timbru.

2.2. Prin Sentința nr. 1426 din 26 aprilie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "Transelectrica" SA și a dispus completarea dispozitivului Sentinței nr. 2756 din 27 octombrie 2015, în sensul că a obligat pârâtul Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri (succesorul Departamentului pentru Energie - Organismul Intermediar pentru Energie) la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva Sentinței nr. 2756 din 27 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au formulat recursuri reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" SA și pârâtul Ministerul Energiei (prin reorganizarea Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, potrivit O.U.G. nr. 55/2015).

3.1. Recurenta reclamantă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" SA și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., criticând doar soluția de respingere a cererii sale privind restituirea taxei judiciare de timbru și solicitând casarea în parte a sentinței, în sensul admiterii acestei cereri și restituirii taxei de timbru în cuantum de 350 RON, achitată cu O.P. nr. x din 08 iunie 2015.

3.2. Recurentul pârât Ministerul Energiei a solicitat casarea Sentinței nr. 2756 din 27 octombrie 2015 și, în rejudecare, respingerea în totalitate a pretențiilor reclamantei, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin precizările depuse la dosar, a arătat că, în cazul admiterii recursului formulat, solicită să fie casată și Sentința nr. 1426 din 26 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, pronunțată în același dosar, prin care s-a dispus completarea dispozitivului Sentinței nr. 2756 din 27 octombrie 2015, în sensul obligării pârâtului la 400 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Ambele părți au formulat întâmpinări, fiecare solicitând respingerea ca nefondat a recursului celeilalte, reiterând principalele susțineri din fața instanței de fond.

Recurenta reclamantă a depus și răspuns la întâmpinarea recurentului pârât.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârile atacate prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate exclusiv în limitele și pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Astfel, se reține că recurenta reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 09 octombrie 2014 și Decizia nr. 238925 din 03 decembrie 2014 de soluționare a contestației administrative formulate împotriva acesteia.

Potrivit art. 22 alin. (5) C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut".

Această pronunțare implică, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, obligația de a analiza fiecare capăt de cerere, precum și apărările formulate de părți, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt și cu aplicarea corespunzătoare a normelor și principiilor de drept aplicabile.

În speță, judecătorul fondului a reținut că ar fi întemeiată critica de nelegalitate formulată de recurenta reclamantă referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii civile și nu a mai procedat la analizarea celorlalte critici din acțiunea introductivă și a apărărilor corelative ale pârâtului.

Față de motivarea sentinței, Înalta Curte arată că, la data de 26 mai 2016, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în cauzele conexate C-260/14 și C-261/12, în sensul că "principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

În hotărârea Curții s-a citat jurisprudența anterioară a acesteia, prin care s-a stabilit că, deși principiul securității juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, același principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată, în lipsa unei derogări, și efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul legii vechi.

Această din urmă condiție este necesar să fie verificată de instanța națională.

În speță, contractul de finanțare a fost încheiat în anul 2009, sub imperiul O.G. nr. 79/2003, iar neregula a fost constatată sub incidența O.U.G. nr. 66/2011.

Or, este adevărat că Decizia Curții Constituționale nr. 66/2015 este tranșantă, statuând neconstituționalitatea dispozițiilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, însă hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, obligatorie pentru instanța națională și care prevalează deciziei Curții Constituționale, permite aplicarea reglementării noi în situațiile arătate, sub condiția verificării existenței efectelor viitoare ale situației apărute sub imperiul reglementării anterioare, această ipoteză fiind în mod evident îndeplinită în prezenta cauză.

În plus, la data săvârșirii pretinsei nereguli, dar și în prezent, era în vigoare Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 de stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune.

Regulamentul se aplică direct în legislația națională, astfel încât era posibilă stabilirea unor corecții financiare în conformitate cu acesta, fiind respectate principiile securității juridice și protecției încrederii legitime.

Prin urmare, în mod eronat instanța de fond a considerat că este întemeiată critica de nelegalitate formulată de reclamantă referitoare la aplicarea retroactivă a legii de către pârât și, pe această premisă, nu a mai procedat la analizarea celorlalte critici formulate prin acțiune și a apărărilor pârâtului.

De asemenea, instanța de fond a pronunțat Sentința nr. 2756 din 27 octombrie 2015 cu aplicarea greșită a prevederilor O.U.G. nr. 80/2013, care dispun că se restituie "la cererea petiționarului" suma achitată cu titlul de taxă judiciară de timbru, dacă taxa nu era datorată sau dacă s-a plătit mai mult decât cuantumul prevăzut de lege.

Astfel, în mod greșit s-a respins cererea de restituire a sumei de 350 RON, achitată cu OP nr. x din 08 iunie 2015, cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile art. 39 alin. (3) din Ordonanță, în loc ca judecătorul să procedeze la analizarea și soluționarea ei în raport cu prevederile art. 45 și cu situația de fapt constatată prin încheierea din Camera de consiliu de la 09 iunie 2015 (Dosar nr. x/2015/a1).

Față de toate aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum și prevederile art. 497 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea recurată, Înalta Curte - constatând că prima instanță în mod greșit nu a intrat în cercetarea fondului acțiunii în ceea ce privește aspectul legalității și temeiniciei actelor administrative contestate - apreciază recursurile ca fiind fondate în limitele arătate, urmând să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe.

Având în vedere soluția de casare a Sentinței nr. 2756 din 27 octombrie 2015 și interdependența soluțiilor pronunțate prin cele două hotărâri, se impune și casarea Sentinței nr. 1426 din 26 aprilie 2016, prin care s-a completat dispozitivul primei hotărâri cu obligația de plată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 RON.

În raport cu soluția ce se va pronunța de către instanța de rejudecare va fi reanalizată și situația cheltuielilor de judecată efectuate cu prezentul proces.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 496 și art. 497 raportate la art. 483 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica SA împotriva Sentinței nr. 2756 din 27 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și recursul declarat de pârâtul Ministerul Energiei (prin reorganizarea Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, potrivit O.U.G. nr. 55/2015) împotriva aceleiași sentințe și împotriva Sentinței nr. 1426 din 26 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În consecință, va casa hotărârile recurate și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "Transelectrica" SA împotriva Sentinței nr. 2756 din 27 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și recursul declarat de pârâtul Ministerul Energiei (prin reorganizarea Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, potrivit O.U.G. nr. 55/2015) împotriva Sentinței nr. 1426 din 26 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentințele recurate și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CT