ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3161/2011

Ședința publică din 18 octombrie 2011 Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, reclamanta SC R.T.C. SRL Botoșani, a chemat în judecată pe pârâtul N.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de execuție lucrări nr. 11 din 26 iunie 2005, așa cum a fost modificat și completat prin acte adiționale, întrucât pârâtul nu a respectat obligațiile contractuale asumate. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul sus menționat, prin care societatea se obliga să execute o serie de lucrări la imobilul situat în Botoșani, lucrări ce urmau a fi efectuate din fondurile pârâtului. Reclamanta a învederat că lucrările nu au putut fi executate, deoarece pârâtul a blocat accesul reclamantei în apartament.

Prin sentința nr. 48 din 11 ianuarie 2011, Tribunalul Botoșani, secția comercială contencios administrativ și fiscal, a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamantă, având ca obiect reziliere contract, constatând neîndeplinirea obligației de timbrare a cererii, cu suma de 3668 lei, taxă judiciară de timbru și 5 lei timbrul judiciar. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta, prin care a susținut că societatea reclamantă parcurge procedura insolvenței, fiind admis la acel moment un plan de reorganizare, susținând restrângerea dreptului la justiție, prin soluția pronunțată.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 29 din 11 martie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reținând prin considerente că în mod corect a fost anulată cererea de chemare în judecată, pentru neîndeplinirea obligației de timbrare, iar susținerile reclamantei sunt lipsite de relevanță, în condițiile în care acțiunea a fost introdusă de administratorul statutar și nu de cel judiciar. Curtea a apreciat că reclamanta se putea prevala de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 146/1997, privind scutirea, reducerea, eșalonarea sau amânarea pentru plata taxei de timbru. Decizia sus menționată a fost recurată de către reclamanta SC R.T.C.

SRL BOTOȘANI, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin dezvoltarea motivului de recurs, recurenta a susținut că societatea reclamantă se află în procedura de reorganizare și nu de faliment, situație în care administratorul statutar poate efectua acte de administrare. Dintr-un alt punct de vedere, taxa judiciară de timbru nu trebuia stabilită la valoarea pretențiilor, întrucât nu s-a solicitat și repunerea părților în situația anterioară, suma stabilită neputând fi achitată de societatea în reorganizare. Examinând hotărârile judecătorești atacate prin prisma motivelor de recurs, se constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 alin. (5) C. proc.

civ., ca și motiv de ordine publică, luat în examinare în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Prin acțiunea formulată de reclamanta SC R.T.C. SRL BOTOȘANI, prin director general P.R., care a îndeplinit funcția de administrator special al societății, instanțele au fost investite cu o acțiune prin care se solicită rezilierea unui contract de execuție lucrări, pentru nerespectarea clauzelor contractuale asumate. Problema de drept care se pune a fi dezlegată în privința punctului 5 al art. 304, care se raportează la art. 105 alin. (2) C. proc. civ. este nelegalitatea procedurală săvârșită de către ambele instanțe în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 87 C. proc. civ. care stabilesc obligația de citare a persoanei juridice aflate în faliment prin administrator / lichidator judiciar.

Prima chestiune care va fi examinată este cea legată de faptul că întreaga procedură precum și soluțiile pronunțate în cauză au privit societatea R.T.C. SRL BOTOȘANI, reprezentată de către administratorul special R.P. Înscrisurile depuse în fața primei instanțe (fila 21 fond) demonstrează faptul că părțile au adus la cunoștința tribunalului faptul că împotriva societății reclamante a fost deschisă procedura insolvenței, fiind desemnat administrator judiciar care să exercite atribuțiile stabilite de către lege. Este de necontestat faptul că acțiunea a fost promovată de către fostul administrator special al societății reclamante, însă instanța de apel nu a manifestat rol activ, în considerarea dispozițiilor art. 129 alin. (3) și (4) C. proc.

civ., care statuează fără echivoc în sensul că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Deschiderea procedurii insolvenței și desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, au consecințe asupra drepturilor procesuale în sensul că administratorului/lichidatorului îi revin obligații în legătură cu valorificarea drepturilor privind încasarea creanțelor și alte drepturi procedurale care se exercită prin intermediul instanțelor judecătorești pe calea acțiunii. În acest sens sunt de observat dispozițiile procedurale (art. 87) din Codul de procedură civilă prin care se stabilește obligația de citare a persoanei juridice aflată în faliment prin lichidator/administrator judiciar.

În raport de aceste precizări, Înalta Curte constată că, deși în fața instanței de fond, a fost invocată situația de fapt legată de deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății reclamante, instanța nu a verificat, în raport de această situație, limitele reprezentării societății de către administratorul special desemnat, și în situația în care constata că au fost îndeplinite acte de procedură fără să fie conferite drepturile respective, să acorde termen pentru complinirea lor, în sensul de a se încerca ratificarea cererii de chemare în judecată de către persoana care are vocația de a introduce acțiunea.

În continuarea acestui raționament, ambele hotărâri sunt nelegale, întrucât s-a luat în examinare, cu prioritate excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, cu toate că pârâtul, prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe, a pus în discuție lipsa calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată, motivat de deschiderea procedurii insolvenței societății reclamante, situație care subzistă și în prezent, la dosar fiind depusă sentința comercială nr. 412 din 19 mai 2011 a Tribunalului Botoșani, prin care a fost dispusă intrarea în faliment și desemnarea lichidatorului judiciar.

Având în vedere cele arătate, ambele instanțe, aveau obligația de a da posibilitatea lichidatorului judiciar desemnat, de a valorifica atribuțiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006, și de a verifica dacă acțiunea de față este formulată în aplicarea Legii nr. 85/2006, din acest punct de vedere constatându-se că în fața instanței de recurs a operat o însușire a recursului de către lichidatorul judiciar desemnat, prin acordarea împuternicirii de reprezentare, însuși semnatarului cererii de chemare în judecată. Față de cele expuse, constatând că aplicarea sancțiunii prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, în raport de împrejurările speței a fost opusă liberului acces la justiție, drept fundamental prevăzut de art. 24 din Constituție, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (6) 1 C. proc.

civ. urmează a admite recursul declarat de reclamantă, a casa decizia atacată și sentința de fond și a trimite cauza pentru soluționare în primă instanță la Tribunalul Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC R.T.C. SRL Botoșani prin lichidator judiciar Cabinet individual de insolvență L.B. împotriva deciziei nr. 29 din 11 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează decizia și sentința nr. 48 din 11 ianuarie 2011 a Tribunalului Botoșani, secția comercială contencios administrativ și fiscal, și trimite cauza pentru soluționare în primă instanță la Tribunalului Botoșani. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2011.