ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3848/2011

Ședința publică de la 24 noiembrie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 8936 din 22 septembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 22789/3/2008, judecătorul din cadrul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâții R.S. și SC M. & C. SA și a obligat pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie pachetul de 42.440 acțiuni. În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că FONDUL PROPRIETĂȚII DE STAT a transmis către SC C.P.E.I.

SA un număr de 174.472 acțiuni reprezentând 44 % din capitalul SC M. SA. Prin sentința comercială nr. 5305 din 12 aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare acțiuni și restabilirea situației anterioare, sentința devenind irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia comercială nr. 1374 din 25 septembrie 2003. La data de 10 decembrie 2003, a fost încuviințată cererea de executare silită prin poprire formulată de creditoarea SC M. & C SA asupra acțiunilor deținute de debitoare la SC M. & C SA. Prin hotărârea AGEA din 12 martie 2004, s-a aprobat schimbarea denumirii societății în SC M. SA, s-a constatat redobândirea calității de acționar a FPS, ca urmare a rezoluțiunii contractului de vânzare cumpărare acțiunii și s-a aprobat dobândirea de către creditoare SC M. SA a 42.440 acțiuni ce au fost deținute de SC C.P.E.I.

SA, pierdute în urma executării silite. Modificările aduse în structura acționariatului au fost înscrise în Registrul independent Monitor SA la data de 22 martie 2004. Din această situație de fapt, judecătorul a reținut că la data de 12 martie 2004, data la care pârâta prin Hotărâre AGEA a decis să dobândească cele 42.440 acțiuni în contul creanței avută față de debitorul SC C.P.E.I. sa, aceste acțiuni se aflau în proprietatea reclamantei, ca efect al desființării contractului și al dispunerii repunerii în situația anterioară. Judecătorul a înlăturat apărarea pârâtei vizând buna credință la formularea cererii de executare silită, constatând că în cauză instanța de control judiciar a precizat că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 1909 C. civ.

și că, pe cale de consecință, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 972 C. civ. Pe de altă parte a apreciat și că dacă s-a reține incidența prevederilor legale menționate, buna credință trebuie să existe la momentul intrării în posesia efectivă a bunului, acest moment nefiind reprezentat de data formulării cererii de încuviințare a executării silite. Acest moment este reprezentat de data adoptării hotărârii AGEA, dată la care pârâta avea cunoștință de desființarea contractului de vânzare cumpărare acțiuni și de repunerea părților în situația anterioară. Judecătorul a înlăturat și apărarea pârâtei vizând nedesființarea actelor în baza cărora a dobândit acțiunile, motivat de faptul că în cazul acțiunii în revendicare, în situația în care ambele părți invocă un titlu, se procedează la compararea titlurilor.

În acest caz, nu se poate aprecia că pârâta are calitatea de proprietar asupra acțiunilor revendicate, câtă vreme la data preluării acestora autorul său nu mai era proprietar, ca efect al rezoluțiunii. Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.R. a fost respinsă motivat de faptul că și acesta se pretinde proprietar al acțiunilor revendicate. Sentința de fond a fost apelată de pârâta SC M. SA prin administrator judiciar C. 99 SPRL, fiind formulată și o cerere de aderare la apel de către pârâtul S.R. Prin decizia comercială nr. 202 din 5 mai 2011, completul de judecată din cadrul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul și cererea de aderare la apel, a schimbat în parte sentința de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantei A.V.A.S., menținând soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive.

În considerentele deciziei, completul de apel a reținut că cele 42.440 acțiuni revendicate de A.V.A.S. sunt bunuri mobile incorporale, care nu intră sub incidența dispozițiilor art. 1909 C. civ., apreciind că în mod greșit judecătorul fondului a analizat buna credință, dând eficiență unor prevederi legale inaplicabile în speță. Decizia de apel a fost recurată de reclamanta A.V.A.S., care a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei de apel în sensul respingerii apelului pârâtei și a cererii de aderare la apel.

Reclamanta a invocat lipsa de temei legal a deciziei recurate, arătând că judecătorii apelului au reținut greșit aplicarea de către judecătorul fondului a prevederilor art. 1909 C. civ., în condițiile în care acesta s-a conformat dezlegării de drept date de instanța de control judiciar și a analizat cauza din perspectiva revendicării mobiliare, respectiv restituirea de către pârâți a celor 42.440 acțiuni deținute fără drept, fără nici un titlu de către aceștia. A mai arătat că SC M. SA este posesor de rea credință al acțiunilor în litigiu, posesia de rea credință neavând valoarea unui titlu de proprietate. Deși legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat la termenele acordate.

Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs. Analizându-se legalitatea deciziei de apel în raport de criticile formulate, se apreciază că recursul este fondat, urând a fi admis pentru următoarele considerente: se reține că judecătorii apelului au soluționat calea de atac cu care au fost investiți, cu aplicarea greșită a legii. Astfel, se observă că judecătorii apelului și-au motiva soluția pe aspectul reținerii eronate de către judecătorul fondului a incidenței prevederilor art. 1909 C. civ. Or, în conformitate cu dezlegarea dată acestei probleme de drept în instanța de control judiciar, judecătorul fondului a consemnat expres că aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în speță, înlăturând pentru acest considerent apărarea pârâtei bazată pe buna credință.

Faptul că judecătorul fondului a inserat și unele considerente în sensul că și dacă s-ar reține incidența art. 1909 C. civ., apărarea pârâtei bazată de buna credință ar fi fost neîntemeiată, nu are valoarea dată în apel – aceea de soluționare a cauzei prin raportare la acel temei de drept. Se apreciază, în consecință, că acele considerente, reținute de judecătorii apelului ca fundamentale pentru admiterea căii de atac, sunt fără semnificație juridică, în raport de împrejurarea că soluția în fond s-a bazat pe revendicarea, prin comparare de titluri, soluție impusă prin decizia de casare dată în primul ciclu procesual.

Se constată, de asemenea, că în calea de atac a apelului pârâții nu au criticat considerentele referitoare la compararea de titluri efectuată în cadrul acțiunii în revendicare, ci au invocat aspecte ce țin de incidența prevederilor art. 1909 C. civ., precum și aspecte legate de posibilitatea, în opinia lor, de promovare a unor alte tipuri de acțiuni pentru dobândirea de către reclamantă a bunurilor revendicate. Se reține așadar, că judecătorii apelului au interpretat greșit și aplicat eronat prevederile legale, respingând acțiunea reclamantei pe considerentul că nu sunt aplicabile prevederile art. 1909 C. civ. Într-adevăr aceste prevederi legale nu sunt aplicabile, dar numai din perspectiva ineficienței apărării pârâților cu privire la buna lor credință la data dobândirii acțiunilor.

În schimb, acțiunea reclamantei nu a avut ca temei aceste dispoziții legale și cele vizând revendicarea prin comparare de titluri, judecătorul fondului reținând în mod legal preferința titlului reclamantei față de cel invocat de pârâți. Pentru considerentele reținute, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei A.V.A.S. va fi admis cu consecința modificării deciziei recurate în sensul respingerii apelului și a cererii de aderare la apel. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. împotriva deciziei comerciale nr. 202 din 5 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul pârâtei SC M. SA prin administrator judiciar C. 99 SPRL și a cererii de aderare la apel formulată de pârâtul R.S. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2011.