ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursurilor în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 41 din 19 martie 2018, pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2017, s-a dispus condamnarea inculpatelor:

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen.

S-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., în condițiile prev. de art. 65 alin. (1) C. pen.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 2 ani, ce constituie termen de supraveghere, stabilit în condițiile art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Alba, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatei ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele obligații, prevăzute la literele:

b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituțiile din comunitate;

d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

În baza art. 92 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 80 de zile, la Primăria Orașului Câmpeni sau Primăria Comunei Bistra.

S-a atras atenția inculpatei asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune, dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, conform disp. art. 91 alin. (4) și 96 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 93 alin. (5) C. pen., s-a atras atenția inculpatei că trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin prezenta hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 136 alin. (3) lit. d) C. pen., s-a aplicat inculpatei S.C. B. S.R.L. pedeapsa complementară a interzicerii de a participa la procedurile de achiziții publice pe o durată de 1 an.

În baza art. 25 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., au fost obligate în solidar inculpatele la plata sumei de 176.019,19 RON, reprezentând contravaloarea integrală a finanțării nerambursabile decontate beneficiarului S.C. B. S.R.L. în baza contractului x/18.12.2006, din care suma de 132.014,39 RON reprezintă contribuție din fonduri UE, iar suma de 44.004,80 RON contribuție la bugetul de stat, în favoarea părții civile Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) cu sediul în București, str. x.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 549

1

din același cod, s-a dispus desființarea înscrisurilor, care fac obiectul material al infracțiunilor de fals, după cum urmează:

a) - Raport de selecție final din data de 25.05.2006 pentru desemnarea ofertei câștigătoare în cadrul proiectului SAPARD cu titlu Achiziții de echipamente și instalații pentru procesarea primară a lemnului și valorificarea deșeurilor lemnoase - camera de uscare 2 bucăți;

b) - Raport de selecție final din data de 25.05.2006 pentru desemnarea ofertei câștigătoare în cadrul proiectului SAPARD cu titlu Achiziții de echipament și instalații pentru procesarea primară a lemnului și valorificarea deșeurilor lemnoase - siloz metalic cu extractor înclinat;

c) - Raport de selecție final din data de 25.05.2006 pentru desemnarea ofertei câștigătoare în cadrul proiectului SAPARD cu titlu Achiziții de echipamente și instalații pentru procesarea primară a lemnului și valorificarea deșeurilor lemnoase - mașina de brichetat;

d) - "Declarație" datată 24.05.2006 pe numele C. -;

e) - "Declarație" datată 24.05.2006 pe numele D.;

f) - "Declarație" datată 24.05.2006 pe numele E.;

g) - "Declarație" datată 25.05.2006 pe numele C.;

h) - "Declarație" datată 25.05.2006 pe numele D.;

i) - "Declarație" datată 25.05.2006 pe numele E..

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., au fost menținute măsurile asigurătorii luate în cauză prin Ordonanța nr. x/2017 din data de 06.02.2017, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia asupra imobilului de sub A1, A1.2, proprietatea inculpatei A., înscris în CF nr. x Bistra, până la concurența sumei de 176.019,19 RON.

În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., au fost obligate inculpatele la plata sumei de 6.600 RON cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 5.400 RON avansată în faza de urmărire penală, iar suma de 1200 RON avansată în faza de judecată, respectiv 3300 RON pe fiecare inculpată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A - S.T. Alba Iulia și inculpatele A. și S.C. B. S.R.L.

Parchetul a solicitat agravarea tratamentului sancționator aplicat inculpatelor persoană fizică și juridică, în sensul majorării cuantumului pedepselor principale, modificarea conținutului pedepselor complementare și majorarea duratei acestora, precum și schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatei A., din suspendarea sub supraveghere în detenție.

Apelantele inculpate A. și S.C. B. S.R.L. au solicitat: sub aspectul laturii penale a cauzei, achitarea fiecăreia, în principal pentru temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege) și, în subsidiar, pentru temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (nu există probe că inculpata a săvârșit infracțiunea), iar sub aspectul laturii civile a cauzei, respingerea ca nefondată a acțiunii civile.

Prin decizia penală nr. 840 din 9 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală în dosarul nr. x/2017, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 41/2018, pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2017.

A fost desființează sentința penală atacată în ce privește durata pedepsei complementare aplicate inculpatei S.C. B. S.R.L. și, procedându-se la o nouă judecată:

A fost majorată de la 1 an la 2 ani durata interdicției impuse inculpatei S.C. B. S.R.L. de a participa la procedurile de achiziții publice.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatele A. și S.C. B. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligate inculpatele să plătească statului suma de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, restul cheltuielilor urmând a rămâne în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru cele două inculpate, în cotă procentuală, în cuantum de 400 RON, a rămas în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva deciziei penale anterior menționate, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., au declarat recurs în casație inculpatele S.C. B. S.R.L. și A.

În cererea scrisă și în susținerea orală a căii de atac promovate, recurentele inculpate au indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

În motivarea căii de atac, recurentele inculpate au arătat, în esență, că decizia penală atacată este nelegală, din perspectiva greșitei soluții de condamnare pentru infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Prin urmare, recurentele inculpate au susținut că se impune admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale atacate și pronunțarea unei soluții de achitare pentru infracțiunea anterior menționată, aspectele reținute în ceea ce privește starea de fapt de către instanța de apel fiind de natură a evidenția lipsa caracterului penal al faptelor pentru care au fost condamnate, nefiind îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii penale.

Prin încheierea din 14 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatele A. și S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 840 din 9 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală în dosarul nr. x/2017, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casație.

Examinând pe fond recursurile în casație declarate de inculpatele A. și S.C. B. S.R.L., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) - caz invocat de recurentele inculpate S.C. B. S.R.L. și A. în susținerea căii de atac - se constată că acesta nu este incident în cauză.

Acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de încriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

În speță, recurentele inculpate au susținut că faptele pentru care au fost condamnate nu întrunesc condițiile de tipicitate obiectivă și subiectivă prevăzute în normele de incriminare.

S-a arătat că, atât timp cât inculpata A. a avut reprezentarea faptului că prezintă o situație reală, nu se poate reține că a urmărit un scop ilicit și nu poate fi trasă la răspundere penală, deoarece lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.

Totodată, s-a susținut că, independent de faptul că inculpata nu avea cunoștință de caracterul fals/inexact/incomplet al înscrisurilor, lipsește rezultatul socialmente periculos necesar pentru antrenarea răspunderii penale, respectiv urmarea imediată, ca parte din latura obiectivă a infracțiunii, datorită faptului că nu s-a creat o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de lege.

S-a făcut referire la mijloacele de probă administrate în cauză, arătându-se că starea de fapt reținută prin hotărârea de condamnare este de natură a evidenția lipsa caracterului penal al faptelor pentru care inculpatele au fost condamnate. În concret, s-a susținut că fapta, astfel cum a fost reținută, nu este prevăzută de legea penală, respectiv de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, fiind vorba despre infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Criticile menționate nu vizează aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casație, ci reprezintă critici ce țin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanțele au reținut, pe baza probelor din dosar, vinovăția și participația inculpatelor în săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Prin motivele de recurs formulate se realizează o analiză a probelor, recurentele inculpate susținând că au fost condamnate pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă prevăzute de lege, încadrarea juridică a faptelor în prezenta cauză fiind greșit stabilită.

Or, recursul în casație este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, pe fond, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și în apel. În consecință, starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de examinare din partea instanței supreme pe calea recursului în casație.

Criticile formulate de recurentele inculpate nu pot fi primite de către Înalta Curte, prin recursul în casație promovat în cauză acestea urmărind, în realitate, remedierea unei greșite aprecieri a stării de fapt de către instanța de apel, respectiv a unei greșite interpretări a probelor administrate (iar nu îndreptarea unei erori de drept), ceea ce nu mai este posibil în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

Prin raportare la situația de fapt reținută în cauză, în mod corect s-a constatat de către instanța de apel îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru care recurentele inculpate au fost condamnate.

Având în vedere considerentele expuse, cum motivele invocate în susținerea căii de atac nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpatele S.C. B. S.R.L. și A. împotriva deciziei penale nr. 840 din 9 noiembrie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentele inculpate vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentele inculpate, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 157 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpatele S.C. B. S.R.L. și A. împotriva deciziei penale nr. 840 din 9 noiembrie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentele inculpate la plata sumelor de câte 357 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentele inculpate, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 157 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 aprilie 2019.