ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 330/2016 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. x/2016 în baza art. 5 C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului A. cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată este C. pen. în vigoare.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente false, incomplete sau inexacte care au avut ca rezultat obținerea pe nedrept obținerea de sume de bani din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune Alba și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

Pe perioada termenului de supraveghere s-a stabilit că inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a) - e) C. pen. și art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen.: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Alba, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; să frecventeze un program de reintegrare socială stabilit de către Serviciul de Probațiune;

Pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen. s-a impus inculpatului obligația de a desfășura pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 100 zile, în condițiile art. 52 din Legea nr. 253/2013, în cadrul Direcției Regionale de Statistică Alba și Direcției de Sănătate Publică Alba.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) și art. 19 alin. (5) C. proc. pen. s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, și, în consecință, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 2.672.616,91 RON despăgubiri civile.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin Ordonanța nr. 58/P/2012 din data de 7 aprilie 2016 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia și pusă în executare prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din data de 8 aprilie 2016 asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, după cum urmează: imobil teren în suprafață de 543 mp situat administrativ în Alba Iulia, str. x înscris în CF x Alba Iulia (CF vechi x) nr. top. x și imobil clădire corp principal în suprafață de 184 mp din cărămidă arsă fără cadre din beton armat cu instalații, anexă în suprafață de 15 mp din lemn, cărămidă nearsă, piatră, vălătuci, fără instalații și boxă în suprafață de 7 mp din cărămidă arsă fără cadre din beton armat cu instalații, toate situate administrativ în Municipiul Alba Iulia, Calea x, înscrise în CF x Alba Iulia (CF vechi x) cadastral C1, nr. top. x - valoare impozitare 424.742 RON; 2000 părți sociale reprezentând 10% din capitalul social al SC B. SRL Alba Iulia (J 1/514/2002, CUI x) cu o valoare totală de 20.000 RON, până la concurența sumei de 2.672.616,91 RON; 2 părți sociale reprezentând 10% din capitalul social SC C. SRL Alba Iulia (J 1/572/2010, CUI x) cu o valoare totală de 20 RON, până la concurența sumei de 2.672.616,91 RON; o parte socială reprezentând 0.001% din capitalul social al SC D. SRL Alba Iulia (J 1/640/2005, CUI x) cu o valoare totală de 10 RON, până la concurența sumei de 2.672.616,91 RON; 2.880 acțiuni reprezentând 8% din capitalul social al SC E. S.A. Alba Iulia (J 1/830/2005, CUI x) cu o valoare totală de 7.200 RON, până la concurența sumei de 2.672.616,91 RON.

În baza art. 274 alin. (1), art. 272 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 3450 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 1350 RON, reprezintă cheltuieli ocazionate în cursul urmăririi penale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în fapt, că:

Prin Rechizitoriul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia, întocmit la data de 9 mai 2016, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prevăzută de art. 181 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că, în calitate de administrator al SC F. SRL Alba Iulia și responsabil legal de proiect, inculpatul cu rea-credință, a folosit în cadrul proiectului finanțat din fonduri SAPARD și intitulat "Modernizarea activității de prelucrarea a cărnii la fabrica de preparate carne F. SRL din localitatea Alba Iulia, județul Alba", două oferte de preț întocmite în fals și trei cereri de ofertă cu conținut inexact, având ca urmare obținerea pe nedrept de a sumei de 2.672.616,91 RON reprezentând finanțare nerambursabilă decontată beneficiarului SC F. SRL.

Prin Încheierea nr. 25/2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în Dosar nr. x/2016, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea rechizitoriului nr. x al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia, a administrării probelor, precum și a efectuării actelor de urmărire penală privind pe inculpatul A., trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A.

Analizând materialul probator, Tribunalul Alba a reținut următoarea stare de fapt:

La data de 27 februarie 2004, inculpatul A., în calitate de administrator al SC F. SRL, a depus la Agenția SAPARD cererea de finanțare nr. x, prin care solicita cofinanțare prin programul SAPARD în vederea modernizării secției de producție și prelucrare a produselor din carne, pentru îmbunătățirea fluxului tehnologic și a condițiilor sanitar veterinare în vederea alinierii la normele UE, cât și pentru creșterea capacității de producție de la 1.000 t/an la 2.000 t/an ca urmare a creșterii cererii de produse din carne pe piață.

Inculpatul a fost desemnat reprezentant legal în cadrul proiectului, calitatea de reprezentant tehnic fiind atribuită martorei G.

Valoarea eligibilă a proiectului, conform cererii de rambursare, se ridica la suma de 6.146.105, 6283 RON.

La cererea de finanțare au fost anexate: studiul de fezabilitate, raportul de evaluare a ofertelor pentru elaborarea lucrărilor și formularul "I2 Angajamentul solicitantului" prin care inculpatul se obliga "să respecte condițiile cerute în reglementările referitoare la prezentul program și pe cele legate de proiectul anexat și să furnizeze periodic/la cerere documentele justificative necesare (pentru monitorizare, control, evaluare, etc)".

În anul 2006 Guvernul a reorganizat Agenția SAPARD, aceasta fiind transformată în Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (A.P.D.R.P).

La data de 26 aprilie 2004, între A.P.D.R.P. în calitate de autoritate contractantă și SC F. SRL, în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul nr. x, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 30.684.287,183 ROL pentru realizarea proiectului intitulat "Modernizarea activității de prelucrarea a cărnii la fabrica de preparate carne F. SRL din localitatea Alba Iulia, județul Alba".

După semnarea contratului de finanțare, în acord cu proiectul depus și aprobat, trebuia realizată o procedură de achiziție utilaje pentru prelucrarea cărnii cuprinzând trei oferte, astfel cum era stipulat în Anexa IV a Contractului de finanțare.

Astfel, inculpatul a întreprins demersuri în vederea achiziționării de utilaje, în cursul anului 2004, astfel că, prin intermediul unei cunoștințe, a luat legătura cu reprezentantul H., respectiv cu martorul I., care i-a intermediat, ulterior, întâlnirea cu reprezentantul societății J. Germania, K., tehnolog cunoscut în domeniu pentru ideile inovative, care a pus în practică un concept propriu de afacere constând în formularea de oferte complete și personalizate în raport de cererea clientului, fără ca societatea acestuia să fie producătorul vreunui echipament.

În cadrul întâlnirii avute, K. i-a prezentat inculpatului acest concept, afirmând că societatea din Germania este singura care comercializează o tehnologie nouă de injectare a cărnii în carne (procedura "meat&meat") și că el este persoana care a patentat această metodă, implementând-o utilajelor pe care le comercializa. Ulterior, pentru a se convinge de rezultate, cei doi s-au întâlnit la o fabrică din Ungaria, unde conceptul gândit de K. era pus în practică și funcțional.

Inculpatul, contrar prevederilor din contractul de finanțare, înainte de derularea oricărei proceduri de achiziție, a convenit cu K. că va achiziționa utilajele comercializate de societatea acestuia, comunicându-i totodată că, fiind vorba de finanțare europeană, utilajele trebuiau cumpărate în cadrul unui proiect în care procedurile de achiziție prevăd obligativitatea obținerii de minim trei oferte.

Astfel, inculpatul în calitate de administrator al SC F. SRL Alba Iulia și manager de proiect a depus trei oferte de preț provenind de la J. Germania (emisă la data de 29 octombrie 2004 în valoare de 435.000 Euro), L.#L. Germania (emisă la data de 29 octombrie 2004 în valoare de 452.700 Euro) și M. (emisă la data de 27 octombrie 2004, în valoare de 456.400 Euro), făcând astfel dovada îndeplinirii condiției din instrucțiunile de achiziții pentru beneficiari, cuprinsă în Anexa IV a contractului de finanțare.

În concret, cele trei cereri de oferte fictive au fost înregistrate în evidența SC F. SRL sub numerele 680 din 26 octombrie 2001, 683 din 27 octombrie 2004 și 684 din 29 octombrie 2004 și folosite ulterior de inculpat pentru documentarea proiectului finanțat din fonduri SAPARD, fără însă a face dovada modalității în care au fost primite (prin emiterea recipisei de primire pentru cele depuse direct sau prin curier), așa cum prevedea în Anexa IV la contract .

La data de 17 noiembrie 2004 SC F. SRL a încheiat contractul de achiziție utilaje pentru prelucrarea cărnii cu societatea J. Germania, în valoare totală de 435.000 de euro.

Proiectul a fost finalizat la data de 27 aprilie 2007, data efectuării ultimei plăți de către A.P.D.R.P. Valoarea totală a cheltuielilor eligibile admise la plată a fost în valoare de 5.345.233,82 RON din care A.P.D.R.P a decontat 2.672.616,9 RON reprezentând valoarea ajutorului financiar nerambursabil, conform prevederilor contractuale.

Urmare controlului pe teren desfășurat la data de 15 aprilie 2011 de către A.P.D.R.P s-a concluzionat că procedura de atribuire a contractului de achiziții bunuri desfășurată de beneficiarul SC F. SRL a fost simulată și formală, utilizându-se oferte false, iar ulterior finalizării proiectului beneficiarul nu a respectat criteriile de eligibilitate, investiția nefiind funcțională.

În cadrul acestui proiect, Departamentul de Luptă Antifraudă (DLAF), valorificând și rezultatele unei anchete administrative efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), a efectuat verificări întocmind Nota de control nr. x/2011 în cuprinsul căreia s-a stabilit că: oferta din 29 octombrie 2004, aparent emisă de L.#L., identificată în dosarul de achiziții utilaje - exemplar original a fost pregătită de compania germană J.; compania L.#L. Germania nu avea capacitatea să furnizeze echipamentele din ofertă; semnătura de pe ofertă nu aparține reprezentantului L.#L., domnul N.; echipamentele din ofertă nu fac parte din paleta de oferte a L.#L. care nu a avut niciun client în România; societatea L.#L. din Germania nu a primit nicio invitație să participe la licitație în cadrul acestui proiect

S-a arătat că starea de fapt reținută mai sus a rezultat din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, respectiv din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile suspectului/inculpatului; declarațiile martorilor, obținute inclusiv prin comisiile rogatorii dispuse și efectuate în cauză; Raportul criminalistic nr. 78694 din 28 ianuarie 2015 întocmit de IPJ Alba - Serviciul Criminalistic - Compartimentul expertize și constatări criminalistice; înscrisurile solicitate și primite conform dispozițiilor art. 170 C. proc. pen. înscrisurile puse la dispoziție de părți;

S-a arătat că starea de fapt este confirmată și de probele administrate în cursul cercetării judecătorești, respectiv: declarațiile inculpatului; declarațiile martorilor: O., G., P., Q., I., R.; Raportul criminalistic nr. 92 din 21 iunie 2017 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj.

S-a menționat că, audiat fiind, în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că, în cursul anului 2004, în calitate de administrator al SC F. SRL, a depus la SAPARD un proiect pentru obținerea unei finanțări nerambursabile, în scopul modernizării fabricii. Astfel, prin intermediul unei cunoștințe, a luat legătura cu reprezentantul H., martorul I., care i-a intermediat ulterior întâlnirea cu reprezentantul societății J. Germania, K., fiind singura societate care comercializează o tehnologie nouă de injectare a cărnii în carne (procedura "meat&meat"). A declarat, totodată, că întrucât cunoștea că, potrivit procedurilor, la dosarul de achiziție trebuiau să existe trei cereri de oferte, l-a întrebat pe martor cum pot obține alte oferte, dacă societatea din Germania este singura care produce tehnologia respectivă, iar reprezentantul societății OTT, fiind și el prezent la discuție, s-a oferit să furnizeze el celelalte două oferte, în virtutea relațiilor pe care le avea cu alte societăți în domeniu. Inculpatul a fost de acord cu această propunere, iar la scurt timp martorul I. i-a adus cele trei oferte, pe care le-a depus în cadrul proiectului.

S-a menționat că în cursul cercetării judecătorești inculpatul a declarat că au fost întocmite cele trei cereri de ofertă pe care i le-a înmânat martorului I., care la rândul său le-a dat reprezentantului societății H. în România. La scurt timp a primit de la martorul I. trei oferte care erau depuse în trei plicuri diferite, iar ulterior deschiderii a constatat că oferta cea mai avantajoasă era depusă de societatea OTT.

Raportat însă la ansamblul materialului probatoriu administrat în cursul urmării penale și al cercetării judecătorești în prima instanță, Tribunalul a constatat că apărările inculpatului sunt nefondate pentru următoarele considerente:

S-a arătat că din declarația martorului Q. a reieșit că, deși el a fost cel care s-a ocupat de obținerea documentelor în cadrul proiectului, nu reține ca inculpatul să-i fi solicitat să se ocupe de întocmirea cererilor de ofertă, de transmiterea acestora și de primirea ofertelor de preț. A declarat faptul că de proiect s-a ocupat exclusiv inculpatul, acesta apelând la serviciile sale doar în cazul în care discuțiile s-ar fi purtat în limba engleză. În cazul cererilor de ofertă, inculpatul nu a apelat la ajutorul său, ocupându-se personal de identificarea societății cu care în final s-a încheiat contractul.

S-a mai arătat că susținerile inculpatului au fost infirmate și de depoziția martorului I., care a susținut, în esență, că în calitate de reprezentant al societății H., a primit din partea SC F. SRL o cerere de ofertă, pe care a tradus-o și transmis-o ulterior societății J. A declarat totodată că, nu își amintește să fi dus personal oferta din partea societății din Germania la sediul SC F. SRL.

S-a menționat că aspecte relevante se desprind și din declarațiile martorei G. care a declarat că, deși era singurul inginer tehnolog din firmă și reprezentant tehnic desemnat în cadrul proiectului, nu i s-a solicitat părerea cu privire la achiziția efectuată sau la datele tehnice ale utilajelor care ulterior au făcut obiectul contractului. A susținut că a fost implicată doar formal în derularea proiectului, documentele fiind semnate la solicitarea și indicația inculpatului, fără a le citi și fără a pune întrebări, în aceleași condiții a semnat ultima pagină a raportului de evaluare a ofertelor, fără a vedea nicio ofertă de preț.

S-a arătat că martora O., a susținut în cuprinsul declarațiilor faptul că a făcut parte dintr-o comisie pentru analizarea unor oferte pe care le-a analizat, alegând oferta cea mai avantajoasă.

S-a mai arătat că relevantă sub aspectul vinovăției inculpatului este și declarația martorului N., reprezentant al societății L.#L. Germania, audiat prin intermediul comisiei rogatorii, la data de 15 decembrie 2014, care a arătat că în perioada 1 iunie 2004 - 1 iunie 2005 nu au existat relații comerciale între societatea pe care o conducea și SC F. SRL Alba Iulia, iar oferta prezentată nu a fost emisă de societate, motiv pentru care nu poate spune nimic despre produse și prețurile acestora. A declarat, totodată că, semnătura aplicată pe ofertă nu îi aparține, iar în anul 2004 nu a primit nicio cerere de ofertă din partea SC F. SRL și nici nu a cunoscut vreun reprezentant al societății din România.

De asemenea, comparând semnătura depusă pe declarația dată în fața autorităților din Germania cu cea prezentă pe oferta de β preț depusă în proiectul derulat de inculpat se poate observa că acestea nu sunt identice .

Audiat fiind și în fața organelor de control ale Departamentului pentru Lupta Antifraudă, martorul N. a susținut că nu a deținut niciodată în România vreo sucursală a societății, nu a avut înțelegeri cu persoane sau societăți de a-i reprezenta interesele, iar referitor la oferta din data de 12 mai 2003, deși poartă antetul societății L.#L. Germania, nu provine de la aceasta.

S-a menționat că aceeași stare de fapt a fost confirmată și de către martorul S., reprezentant al societății M., care în declarația dată prin intermediul comisiei rogatorii, a declarat că nu a primit vreo cerere de ofertă din partea SC F. SRL și nici nu a emis oferta respectivă. În ceea ce privește semnătura aplicată pe oferta depusă în cadrul procedurii de achiziție, martorul a recunoscut că îi aparține, însă această semnătură este aplicată doar pe adresa de înaintare nu și pe documentul în care sunt cuprinse produsele și prețurile practicate.

Totodată, caracterul nereal al ofertelor depuse la dosarul de achiziții rezultat și din Concluziile Raportului de constatare nr. x din 28 ianuarie 2015 întocmit de experți criminaliști din cadrul I.P.J. Alba - Serviciului Criminalistic privind asemănările celor trei oferte (două redactate în limba germana și una în limba română) atât în ceea ce privește forma, cât și conținutul.

Astfel, cu privire la forma documentelor s-a constatat existența unor spații nefirești în cuprinsul acestora, după cum urmează între rândul trei și patru, după titlurile îngroșate ale celor trei documente, rândul nouă al textului de la pct. 1, rândul șapte la oferta M. z o.o nr. 683 și rândul trei, cuprinsul titlului, la punctul 2, sunt încadrate de aceste spații,

S-a menționat că alte elemente de asemănare s-a observat, după cum urmează: societatea comercială F. (căreia i se adresează cele trei oferte) are aproximativ același plasament și aceeași dispunere a datelor; subpunctele echipamentelor de la punctul 1 sunt marcate cu "o" - un semn care este foarte rar utilizat pentru marcarea unei enumerări; descrierea generală este redactată cu scris îngroșat și subliniat, fiind încadrată de două spații inegale, spațiul din partea superioară fiind aproximativ dublu față de cel din partea; datele tehnice, cu excepția ofertei M. z o.o nr. 683, prezintă același mod de aranjare în pagină; la punctele 4, 5 și 6 la oferta M. z o.o, al doilea rând, respectiv rândurile doi și trei la ofertele M. z o.o și L., din cuprinsul titlului acestor puncte este/sunt încadrat(e) de două spații nefirești, primele două/trei rânduri fiind îngroșate); la punctele 7 și 8 din oferta M. z o.o, primul rând al titlului este îngroșat în timp ce al doilea rând este scris normal; al doilea rând din cuprinsul titlului este încadrat de două spații nefirești; condițiile de livrare și plată din finalul celor trei oferte, prezintă aceleași elemente de asemănare; plasamentul în pagină este identic; subtitlurile sunt tehnoredactate cu caractere italice (înclinate spre dreapta).

În ce privește conținutul documentelor s-a reținut următoarele elemente de asemănare: SC F. SRL are datele tehnoredactate în același mod, respectiv:

"Nr. 41A" - tehnoredactat fără spațieri; "ALBA IULIA/ALBA" - "/" este încadrat de spații; "Herr" (32) și "Rumänien" (33) - utilizare eronată a celor două cuvinte în limba germană în cadrul ofertei nr. 680 a societății "J. " care este tehnoredactată integral în limba română; la ofertele societăților J. și L. punctele sunt marcate în același mod "P.l." la ofertele M. z o.o și L. nr. de bucăți este scris la fel "1 St. " acesta având același aliniament; cuvântul "Vorschneider" și expresiile "senkrechter Schneidhub) și "Messerkopf mit funf Quermesser" - utilizate eronat în limba germană în cadrul ofertei nr. 680 a societății " J. " care este tehnoredactată integral în limba română, pozițiile trei și cinci ale celor două expresii în cadrul enumerării de la punctul 2 fiind identice ca și compoziție cu oferta nr. 684 aparținând L.; deși în cuprinsul ofertelor sunt utilizate prescurtările convenționale printre care cea pentru temperatură pozitivă "+" la temperatura negativă se utilizează aceeași expresie "minus 18° C" la punctele 1 și 2 din cuprinsul ofertelor; prețurile de livrare au același plasament pe orizontală, fiind tehnoredactate sub aceeași formă "€ xx.xxx, -" iar în cazul ofertei J. "€ xx.xxx, --" singura diferență fiind adăugarea semnului "-" la final; punctele 7 și 8 din oferta M. z o.o, sunt identice, cu excepția prețului de livrare; la majoritatea punctelor, detaliile tehnice sunt identice sub aspectul ordinii și conținutului, cu excepția ultimelor caracteristici tehnice din finalul enumerărilor care au fost adăugate sau radiate la momentul tehnoredactării.

S-a observat că ofertele analizate cuprind și diferențieri care, în opinia instanței, au rolul de a nu da naștere unor suspiciuni, reținând sub aspectul formei următoarele: la oferta nr. 680 aparținând J., pe aversul fiecărei file, în partea dreaptă, superioară se găsesc tehnoredactate datele de identificare ale firmei ofertante "OTT"), în timp ce la oferta M. z o.o nr. 683, pe aversul fiecărei file, în partea stângă, superioară se găsesc tehnoredactate datele de identificare ale firmei ofertate "SC F. SRL". La oferta nr. 684 aparent emisă de L., cu excepția primei file unde se găsesc tehnoredactate atât datele de identificare ale ofertantului "L." cât și ale ofertatului "SC F. SRL", pe restul filelor aceste date sunt absente; la ofertele J. și M. z o.o prima filă este reprezentată de adresa/scrisoarea de intenție iar la oferta nr. 684 aparținând L. adresa este înglobată în prima filă a ofertei; ofertele nr. 680 - J. și 683 - M. z o.o conțin pe aversul fiecărei file note de subsol date de contact ale celor două societăți ofertante și conturile bancare ale acestora, la oferta nr. 684 - L. notele de subsol fiind absente; ordinea categoriilor de produse din cele trei oferte este aceeași, cu excepția produsului de la punctul 8 de pe ofertele nr. 680 - J. și 684 - L., care în cuprinsul ofertei nr. 683 - M. z o.o se regăsește la punctul 3; punctele/pozițiile 9 - 14 de pe oferta J., nu se regăsesc la ofertele M. z o.o și L.

Sub aspectul conținutului documentelor, se rețin ca elemente diferite următoarele aspecte: conținutul ofertei nr. 680 - J. este tehnoredactat în limba română în timp ce ofertele M. z o.o și L. sunt tehnoredactate integral în limba germană; conținutul adresei/scrisorii de intenție este diferit la cele trei oferte; sunt absente ultimele două elemente enumerate cu simbolul "o" la oferta M. z o.o finalul punctului 1; a cincea caracteristică de la descriere "- Schneiderr..." de la punctul 4 și 5 ale ofertei M. z o.o; la punctele 5 și 6 ale ofertei M. z o.o, al doilea rând de la descriere "-Maschinenstander..." la oferta J. este absent, iar penultimul rând de la descriere "Getriebebremsmotor..." la oferta nr. 683 este absent, spre deosebire de restul însușirilor mașinii de fasonat care sunt identice din punct de vedere al ordinii și conținutului, cu excepția ofertei J. unde descrierea este redactată în limba română; la finalul celor trei oferte subcapitolul "Origine bunuri" la ofertele M. z o.o și L. este absent iar la subcapitolul "Plata/Zahlbar" deși datele sunt asemănătoare, fiind diferite sub aspectul cuantumului, cele trei procente de efectuare a plății diferă ("50%", "40%" și " 10%" la oferta J.; "40%", "40%" și "20%" la oferta M. z o.o și "50%", "30%" și "20%" la oferta L.).

Cu privire concluziile Raportului de expertiză criminalistic nr. 92 din 21 iunie 2017 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj, care stipulează că semnăturile de pe cele trei oferte depuse la dosarul de achiziții, nu au fost executate de inculpatul A., concluzii invocate de către acesta în apărarea sa, Tribunalul Alba a arătat că sunt nerelevante, raportat la obiectul cauzei dedus judecății, inculpatul nefiind trimis în judecată pentru infracțiuni de fals, ci pentru prezentarea, cu știință, la autoritatea contractantă, de înscrisuri cu conținut inexact.

S-a menționat că, în cauza dedusă judecății, problema vinovăției este determinată de existența sau nu a acțiunii inculpatului de a fi prezentat, cu știință, la autoritatea contractantă înscrisuri cu conținut nereal, incomplet sau inexact în scopul de a obține sume de bani din bugetul Comunității Europene.

Coroborând cele mai sus-expuse, Tribunalul a reținut că inculpatul a folosit, la depunerea proiectului, atât documente false, cât și documente inexacte, deoarece cererile de ofertă și ofertele folosite pentru documentarea proiectului nu respectă modalitatea de primire prevăzută de anexa IV la contract (email, fax, recipisă de primire pentru cele depuse de curier).

În concluzie, s-a arătat modalitatea prin care inculpatul a accesat fonduri nerambursabile (apelând la serviciile altor persoane cunoscute și folosind documente cu conținut nereal) deși știa că dosarul de achiziții conține înscrisuri cu caracter nereal, dovedește intenția directă cu care a acționat inculpatul în vederea inducerii în eroare a autorităților publice cu scopul de a obține, în mod nejustificat, sume de bani.

Cu privire la dreptul intern aplicabil și individualizarea judiciară a pedepsei s-au arătat următoarele:

Fapta inculpatului A. care, în calitate de administrator al SC F. SRL Alba Iulia și responsabil legal de proiect, cu rea-credință, a folosit în cadrul proiectului finanțat din fonduri SAPARD și intitulat "Modernizarea activității de prelucrarea a cărnii la fabrica de preparate carne F. SRL din localitatea Alba Iulia, județul Alba", două oferte de preț întocmite în fals și trei cereri de ofertă cu conținut inexact, având ca urmare obținerea pe nedrept de a sumei de 2.672.616,91 RON reprezentând finanțare nerambursabilă decontată beneficiarului SC F. SRL întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În ceea ce privește încadrarea în drept a faptelor săvârșite, instanța a reținut că la data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind C. pen. și Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a acesteia, dispoziții legale care au adus modificări legislației penale existente până la această dată și care impun analiza acestora din perspectiva necesității identificării legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, conform dispozițiilor art. 5 alin. (1) din C. pen. în vigoare.

Comparând dispozițiile legii penale vechi cu cele noi, instanța a constatat că fapta prevăzută de art. 181 alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 se regăsește în ambele reglementări, că, în noua reglementare limitele de pedeapsă sunt mai reduse (de la 10 la 4 ani și de la 20 la 14 ani).

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare consacrate de art. 74 C. pen., reținând că inculpatul este în vârstă de peste 50 de ani, are studii superioare, a avut o prezență activă pe parcursul derulării procesului penal, inclusiv în fața instanței. S-a menționat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, la dosar neexistând probe sau indicii care să sugereze că, până la data faptelor, ar mai fi fost cercetat pentru fapte prevăzute de legea penală. S-a mai arătat că la data faptelor, acesta avea o ocupație stabilă, din care obținea veniturile bănești necesare, era integrat social și familial. S-a mai reținut că, în esență, inculpatul nu a negat materialitatea faptei pentru care au fost trimis în judecată, atribuind numai o altă semnificație acesteia - atitudine procesuală care se încadrează în limitele rezonabile ale apărării acuzatului. De asemenea, s-a arătat că ce este relevant în prezenta cauză este și faptul că proiectul a fost finalizat, inculpatul depunând toate eforturile în acest sens.

Astfel, instanța a considerat că împrejurările luate în considerare anterior reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu și caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpatului, încât numai aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Pe cale de consecință, raportat la împrejurările anterior reținute și având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, instanța a apreciat că stabilirea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege este de natură a contribui la reeducarea inculpatului, în vederea corectării conduitei acestuia și respectării, pe viitor, a normelor de drept.

Referitor la individualizarea judiciară a executării pedepsei s-a arătat că deși fapta săvârșită de inculpat are un pericol social concret destul de ridicat, instanța a avut în vedere persoana acestuia, conduita avută anterior săvârșirii faptelor, lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia, aspecte care au format convingerea Tribunalului că avertismentul dat inculpatului prin condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare și impunerea unei forme de consiliere de specialitate desfășurată de o instituție abilitată, vor putea fi în măsură să determine o reflectare mai profundă a inculpatului asupra faptelor săvârșite și a urmărilor acestora și, totodată, schimbarea atitudinii față de normele și valorile ocrotite de legea penală, pentru ca, pe viitor, acesta să nu mai comită infracțiuni.

Instanța a considerat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat care, chiar fără executarea pedepsei în regim de penitenciar, nu va mai săvârși infracțiuni.

S-a menționat că gravitatea infracțiunii săvârșite nu justifică, doar prin ea însăși, executarea pedepsei aplicate inculpatului în regim de detenție, modalitate de executare care nu corespunde rolului educativ al pedepsei, scop care poate fi atins și prin suspendarea executării acesteia sub supraveghere, întrucât inculpatului i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptelor, rolul condamnării fiind și acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.

Cu privire la latura civilă, măsuri asigurătorii și cheltuielile judiciare s-au arătat următoarele:

Prin Adresa nr. x din 18 august 2015 Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - AFIR s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.672.616,91 RON reprezentând contravaloarea integrală a finanțării nerambursabile decontate beneficiarului SC F. SRL, din care suma de 2.004.462,68 RON reprezintă contribuție din fonduri UE, iar suma de 668.154,23 RON contribuție de la bugetul de stat .

Constatând că prin fapta inculpatului s-a cauzat un prejudiciu material cert, evaluabil părții civile, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) și art. 19 alin. (5) C. proc. pen. s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și, pe cale de consecință, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 2.672.616,91 RON cu titlu de despăgubiri civile.

Prin Ordonanța nr. 58/P/2012 din 7 aprilie 2016 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător până la concurența sumei de 2.672.616,91 RON asupra bunurilor imobile și imobile aparținând inculpatului A., în conformitate cu prevederile art. 251, 253 C. proc. pen. măsura fiind adusă la îndeplinire și comunicată acestuia, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit în cauză .

Raportat, la soluția adoptată cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin Ordonanța nr. 58/P/2012 din 7 aprilie 2016 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia și pusă în executare prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din data de 08 aprilie 2016 asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, după cum urmează:

- imobil teren în suprafață de 543 mp situat administrativ în Alba Iulia, str. x înscris în CF x Alba Iulia (CF vechi x) nr. top. x și imobil clădire corp principal în suprafață de 184 mp din cărămidă arsă fără cadre din beton armat cu instalații, anexă în suprafață de 15 mp din lemn, cărămidă nearsă, piatră, vălătuci, fără instalații și boxă în suprafață de 7 mp din cărămidă arsă fără cadre din beton armat cu instalații, toate situate administrativ în Municipiul Alba Iulia, Calea x, înscrise în CF x Alba Iulia (CF vechi x) cadastral C1, nr. top. x - valoare impozitare 424.742 RON

- 2.000 părți sociale reprezentând 10% din capitalul social al SC B. SRL Alba Iulia (J 1/514/2002, CUI x) cu o valoare totală de 20.000 RON, până la concurența sumei de 2.672.616,91 RON

- 2 părți sociale reprezentând 10% din capitalul social SC C. SRL Alba Iulia (J 1/572/2010, CUI x) cu o valoare totală de 20 RON, până la concurența sumei de 2.672.616,91 RON

- o parte socială reprezentând 0.001% din capitalul social al SC D. SRL Alba Iulia (J 1/640/2005, CUI x) cu o valoare totală de 10 RON, până la concurența sumei de 2.672.616,91 RON

- 2.880 acțiuni reprezentând 8% din capitalul social al SC E. S.A. Alba Iulia (J 1/830/2005, CUI x) cu o valoare totală de 7.200 RON, până la concurența sumei de 2.672.616,91 RON

În baza art. 274 alin. (1), art. 272 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 3.450 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 1.350 RON, reprezintă cheltuieli ocazionate în cursul urmăririi penale.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel, între alții, parchetul și inculpatul A., criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.

În susținerea apelului, parchetul a solicitat înlăturarea dispoziției de suspendare a pedepselor accesorii, aplicarea corectă a dispozițiilor art. 93 alin. (3) C. pen. și majorarea cuantumului pedepselor principale și complementare, al interzicerii dreptului civil prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie și complementară, a duratei pedepselor complementare, precum și schimbarea modalității de executare din suspendare sub supraveghere în detenție efectivă

Apelantul inculpat A. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. a), b), c) C. proc. pen. Motivele de apel au fost depuse de inculpat la data de 10 septembrie 2018

Inculpatul a depus ulterior noi motive de apel prin care a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Alba, precizând la termenul din 10 octombrie 2018 că aceasta reprezintă o solicitare, subsidiară, față de solicitarea principală de achitare - în vederea: administrării complete a probațiunii în fața instanței de fond; cercetării efective a cauzei și a stabilirii juste a contribuției efective în ce privește lansarea cererilor de ofertă, ofertelor și a autorilor acestora; pronunțării în fond asupra limitelor învestirii - prin actul de sesizare și a apărărilor formulate - și prezentarea silogismului juridic într-o manieră obiectivă - pe bază de fapte veridice, dovedite neechivoc, care să nu fie susceptibile de îndoieli; respectării dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil (art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului); pronunțării unei hotărâri cu o motivare adecvată și corespunzătoare, raportat la toate apărările formulate și la exigențele legate de motivare (în sensul deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului cauza Boldea vs/România, Albina vs. România, Dumitru vs. România); garantării efective a dublului grad de jurisdicție cu respectarea art. 2 Protocol 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului - (susținându-se că singura soluție posibilă în cazul repronunțării asupra/recercetarea fondului ar fi trimiterea spre rejudecare).

Cu ocazia dezbaterilor în apel inculpatul, prin apărător, nu a mai susținut motivele de apel subsidiare, privind trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În cursul judecării apelului inculpatul a invocat un motiv suplimentar de apel, solicitând pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Prin Decizia penală nr. 79 din 20 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a fost admis apelul formulat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva Sentinței penale nr. 2 din 5 ianuarie 2018 pronunțată de Tribunalul Alba, a fost desființată, în parte, sentința apelată sub aspectul conținutului pedepselor complementare și accesorii și al suspendării executării pedepsei accesorii, și, procedând la judecarea cauzei în aceste limite:

În baza art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. s-a interzis inculpatului A. ca pedeapsă complementară și exercitarea dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie și exercitarea dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale

A fost înlăturată dispoziția de suspendare a executării pedepsei accesorii.

S-a respins apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a decide astfel, Curtea a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000 reținându-se în esență că în calitate de administrator al SC F. SRL Alba Iulia și responsabil legal de proiect, cu rea-credință, a folosit în cadrul proiectului finanțat din fonduri SAPARD și intitulat "Modernizarea activității de prelucrarea a cărnii la fabrica de preparate carne F. SRL din localitatea Alba Iulia, județul Alba", două oferte de preț întocmite în fals și trei cereri de ofertă cu conținut inexact, depuse la 24 martie 2005 având ca urmare obținerea pe nedrept a sumei de 2.672.616,91 RON reprezentând finanțare nerambursabilă decontată beneficiarului SC F. SRL începând cu 18 septembrie 2006 până la data de 27 aprilie 2007.

Curtea a constatat că termenul de prescripție a răspunderii penale conform reglementării anterioare este de 15 ani, iar termenul de prescripție specială este de 22 ani și 6 luni; potrivit actualei codificări, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 10 ani, termenul de prescripție specială fiind de 20 de ani.

Având în vedere faptul că plata sumei de 2.672.616,91 RON de către partea civilă s-a făcut eșalonat, data primei plăți primite de SC F. SRL fiind 18 septembrie 2006, Curtea, văzând Decizia nr. 5/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a constatat că raportat la această dată se calculează termenul de prescripție, iar conform reglementării anterioare nu este împlinit nici termenul general de prescripție și, cu atât mai puțin, termenul special de prescripție. Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, raportat la vechea reglementare, a avut loc prin îndeplinirea actelor de procedură care au trebuit comunicate inculpatului, primul act care a trebuit comunicat suspectului A. fiind ordonanța prin care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, Ordonanță emisă de procuror la 19 martie 2015, calitatea de suspect fiindu-i adusă la cunoștință la data de 24 martie 2015, conform procesului-verbal de la filele x d.u.p. S-au comunicat apoi inculpatului și alte acte: ordonanța de extindere și efectuare în continuare a urmăririi penale, ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale rechizitoriul, urmate de citațiile comunicate inculpatului în procedura de cameră preliminară și în cursul judecății.

Potrivit actualei reglementări (art. 155) cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, iar termenul de prescripție specială este de 20 ani, termen care, având în vedere toate actele de procedură efectuate în cauză, s-ar împlini la 17 septembrie 2026, conform art. 186 C. pen.

Raportat la solicitarea inculpatului de a se constata că a intervenit prescripția răspunderii penale, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție de 10 ani (la data de 17 septembrie 2016) raportat la Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale, instanța de apel a arătat că prin această decizie s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

În aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, constituie acte care au întrerupt cursul prescripției doar actele care, potrivit legii, se comunică suspectului sau inculpatului. În concret, textul de lege înscris la art. 123 alin. (1) C. pen. (1969) este aplicabil de la momentul de la care curge termenul de prescripție și până în prezent.

Pentru aceleași considerente Curtea nu a primit susținerile inculpatului apelant în sensul că, în prezent, nu mai este posibila întreruperea cursului prescripției răspunderii penale în temeiul art. 155 alin. (1) din C. pen., deoarece acest text legal nu se mai regăsește în C. pen. ca urmare a conduitei pasive a legiuitorului național și că este necesara intervenția legiuitorului

Curtea a mai arătat că prin decizia menționată, Curtea Constituțională nu a declarat neconstituționale și prevederile art. 155 alin. (2) - (4) C. pen. referitoare la efectul întreruperii cursului termenului de prescripție și la prescripția specială a răspunderii penale, texte care, dacă art. 155 alin. (1) C. pen. ar fi fost declarat neconstituțional în interpretarea susținută de inculpat, nu ar mai fi avut nicio aplicabilitate practică și ar fi trebuit declarate neconstituționale, subsecvent declarării ca neconstituțional a art. 155 alin. (1) C. pen., ceea ce nu s-a întâmplat.

Având în vedere acestea și făcând trimitere la cele menționate mai sus, Curtea a reținut că în prezenta cauză, prin actele de procedură care ar fi trebuit (și au fost) comunicate inculpatului, respectiv ordonanța de efectuare în continuare a urmăririi penale emisă de procuror la data de 19 martie 2015, ordonanța de extindere a și efectuare în continuare a urmăririi penale, ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale rechizitoriul, urmat de citațiile comunicate inculpatului în procedura de cameră preliminară și în cursul judecății, sentința pronunțată în prima instanță, citațiile emise în cursul judecării apelului, etc., cursul prescripției răspunderii penale s-a întrerupt succesiv, astfel că termenul prescripției speciale, de 20 ani, determinat conform art. 155 alin. (4) C. pen., nu s-a împlinit.

Prin urmare, solicitările inculpatului de a se constata intervenirea prescripției răspunderii penale și de a se pronunța, o soluție de încetare a procesului penal, în baza art. 16 lit. f) C. proc. pen., au fost apreciate ca nefondate.

Curtea a examinat și motivele de apel ale inculpatului prin care s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, deși acesta nu le-a mai susținut cu ocazia dezbaterilor, având în vedere obligația instanței de a examina cauza sub toate aspectele de fapt și de drept și a arătat că sunt nefondate.

În primul rând, cât privește aspectele legate de neadministrarea completă a probațiunii în fața instanței de fond, Curtea a arătat că, pe de o parte, completarea probațiunii este posibilă și în apel, conform art. 420 alin. (5) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, în fața primei instanțe a fost administrat un probatoriu destul de amplu, pornind de la declarația inculpatului, continuând cu declarațiile martorilor și încheind cu raportul de expertiză grafoscopică întocmit de T.

Pe de altă parte, nemulțumirile inculpatului legate de faptul că prima instanță a respins cererile în probațiune constând în audierea prin comisie rogatorie a martorilor L.#L. și S. nu mai pot subzista, câtă vreme primul martor fost audiat în cursul apelului ca urmare a formulării unei cereri de asistență judiciară internațională, iar cel de-al doilea martor, a cărui audiere a fost încuviințată de instanța de apel, a decedat la data de 26 noiembrie 2016 (conform înscrisurilor depuse la filele x), constatându-se imposibilitatea executării ordinului european de anchetă. Celelalte cereri în probațiune reiterate de inculpat în fața instanței de control judiciar, au fost respinse de instanța de apel.

În al doilea rând, verificând sentința apelată, Curtea a constatat că sunt doar parțial întemeiate susținerile inculpatului-apelant, în sensul că starea de fapt reținută este preluată în cea mai mare parte din rechizitoriu, starea de fapt reținută de prima instanță fiind mult mai amplă iar analiza materialului probator făcută de prima instanță a vizat atât materialul probator administrat în cursul judecății, cât și al urmăririi penale, prima instanță înlăturând motivat apărările inculpatului.

În al treilea rând, Curtea a arătat că nu pot fi primite susținerile inculpatului legate de neanalizarea corectă și completă a probațiunii și de nestabilirea contribuției efective în ce privește lansarea cererilor de ofertă, ofertelor și a autorilor acestora, Curtea, constatând, pe de o parte, că prima instanță a analizat materialul probator și a stabilit faptele comise și împrejurările de comitere acestora, necesare pentru justa soluționare a cauzei, iar, pe de altă parte, că aceste critici vizează în cea mai mare parte temeinicia soluției de condamnare, care însă formează obiectul apelului privitor la fondul cauzei. Situația este similară și în privința criticilor aduse sentinței apelate prin prisma unor greșite interpretări ale dispozițiilor legale sau ale unor prevederi din anexele la contractul cadru încheiat între societatea administrată de inculpat și partea civilă.

În al patrulea rând, motivele legate de existența anumitor inconsecvențe în ce privește terminologia folosită sau a anumitor erori în ce privește indicarea numerelor sub care au fost înregistrate ofertele sau cererile de oferte, nu pot determina, în lumina celor expuse mai sus, o soluție de trimitere a cauzei spre rejudecare, aceste aspecte urmând a fi clarificate de Curte în prezenta decizie.

În al cincilea rând, Curtea a constatat că, atât cu ocazia stabilirii stării de fapt, cât și cu ocazia stabilirii întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000 prima instanță a indicat acțiunile reținute ca fiind săvârșite de inculpat, care sunt documentele false și care sunt cele inexacte, a stabilit prejudiciul cauzat, precum și forma de vinovăție a inculpatului, prin trimitere la probele administrate.

Pe cale de consecință, Curtea a constatat că sunt neîntemeiate susținerile inculpatului apelant în sensul că hotărârea este nemotivată, astfel că nu se poate vorbi nici de o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția E