ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 711/2019

Hotărârea pronunțată de instanța de fond 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15.06.2017, astfel cum a fost modificată prin cererea adițională depusă la 12.09.2017, reclamanta SC A. SRL (fostă B. SRL) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Mecanisme și Instrumente Financiare Europene Nerambursabile, suspendarea efectelor Procesului-verbal nr. x/18.05.2017 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat privind Proiectul PHARE 2005/017-553.03.03.04.02 Investment support to assist the environmental protection decisions through GIS system până la soluționarea definitivă a cauzei, ce face obiectul Dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel București. 1.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 3591 din 10 octombrie 2017, Curtea de Apel București respins acțiunea, ca neîntemeiată. 2. Cererea de recurs Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. SRL a formulat recurs, solicitând casarea sentinței recurate și, rejudecând, admiterea cererii de suspendare a efectelor procesului-verbal contestat. A apreciat recurenta-reclamantă că, pe de o parte, analiza instanței de fond este greșită și, pe de altă parte, instanța nu a reținut corect situația de fapt. Astfel, nulitatea procesului-verbal contestat transpare de la o simplă verificare sumară a actului și a legislației incidente, putându-se observa că s-a împlinit termenul de prescripție în care neregula putea fi constatată, conform art. 3 al Regulamentului 2988/95 CE. În considerarea prevederilor O.U.G. nr. 79/2003 și ale Regulamentului 2988/95, la data de 30.11.2007, s-a încheiat programul în baza căruia a fost încheiat contractul în discuție și, inclusiv, s-a încheiat contractul. În cauză, norma juridică substanțială aplicabilă, în privința determinării/calificării "neregulilor" în accepțiunea materiei speciale, este O.G. nr. 79/2003. Contractul în discuție a fost încheiat în 30.11.2007, fiind un act cu executare dintr-o dată. Conform art. 11 2 din O.G. nr. 79/2003, dreptul de a stabili obligația de plată se prescrie în termen de 5 ani de la data închiderii programului dacă normele comunitare nu prevăd un termen mai mare. Astfel, dacă dreptul de a stabili obligația de plată este de 5 ani de la data închiderii programului, cu atât mai mult și dreptul de a stabili neregula în baza căreia se stabilește obligația de plată trebuie să se înscrie în acest termen. A mai susținut recurenta-reclamantă că, în acțiune, a arătat că procesul-verbal este nemotivat, reluând concluziile altor autorități, concluzii care, pe de o parte, nu sunt motivate și, pe de altă parte, nu sunt rezultatul unor constatări proprii. În ceea ce privește paguba iminentă, argumentul instanței de fond, în sensul că societatea ar avea o cifră de afaceri de 20.443.554 RON și un profit net de 871.390 RON, nu poate fi avut în vedere pentru că profitul net pe un an anterior nu face altceva decât să reflecte o situație trecută. Procesul-verbal reprezintă un titlu de creanță asupra societății pentru 1.407.898,93 RON, iar disponibilul societății, de 1.533.316 RON, abia ar acoperi suma de executat. Astfel, insolvența societății, în aceste condiții, este iminentă, fiind pusă în imposibilitatea de a achita datoriile curente și creându-se un blocaj financiar.

Apărările intimatului-pârât Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Decizia instanței de recurs Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. 4.1. În cauză, reclamanta SC A. SRL a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere ce vizează suspendarea executării Procesului-verbal nr. x/18.05.2017 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind Proiectul PHARE 2005/017-553-03.03.04.02 Investment support to assist the environmental protection decisions through GIS system, prin care s-a stabilit că datorează Autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene un debit în valoare de 309.163,34 euro, echivalentul a 1.407.898,93 RON. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. 4.2. Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliul Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene. Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei R 89/13.09.1989, pentru că prevede, în art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare. Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecție a drepturilor și intereselor legitime ale subiectelor potențial vătămate prin aplicarea actului, până la momentul la care instanța competentă va evalua legalitatea acestuia. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de dispozițiile menționate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională. 4.3. Condițiile prevăzute de lege, cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate. Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ. Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului. În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ. Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept, care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ, au fost reținute de Înalta Curte ca fiind emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ. 4.4. Or, argumentele invocate de recurenta-reclamantă prin acțiunea dedusă judecății - stabilirea împlinirii termenului de prescripție în care neregula putea fi constatată, stabilirea normelor juridice de drept material aplicabile -, aspecte reiterate în recurs, nu se circumscriu împrejurărilor amintite mai sus, apte să producă o îndoială serioasă asupra legalității actului, ci sunt motive care sunt analizate de instanța învestită cu acțiunea în anulare. Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că, prin Sentința nr. 3957 din 5 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017 - având ca obiect acțiunea reclamantei SC A. SRL de anulare a anulare a Procesului-verbal din 18.05.2017/2005/017-553.03.03.04.02 -, a fost respinsă acțiunea reclamantei, ca nefondată. Această sentință constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, posibilitate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie. De asemenea, în jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că o soluție de respingere a cererii de anulare a actului administrativ atacat reprezintă și o confirmare a prezumției de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se cere și conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004. 4.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, a prevenirii unei pagubei iminente, nu se mai impune a fi analizată, ambele condiții trebuind să fie îndeplinite cumulativ. 4.

Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.